Un an

1. 

   Cassya

   Laconic.

   Răspunde

   06/04/2010 at 21:05
2. 

   Valeriu Tihai

   un an şi un punct

   Răspunde

   07/04/2010 at 0:17
3. 

   Mutilatul

   eu cred ca inca e
   ;

   Răspunde

   07/04/2010 at 11:18
4. 

   GriArg

   Am o groază mai mare în fața realităților de la noi, decât acum un an. De ce? Am auzit ”argumentele” sindicaliștilor cafre își apără colegii care comis abuzuri. Este halucinant! Niște polițiști cu experiență, lideri în breasla lor, profesori universitari! – nu știu că niciun fel de crimă nu justifică acel tratament pe care l-au aplicat polițiștii noștri (plătiți tot de noi!) protestatarilor (printre care am fi putut fi și noi sau rudele noastre!).

   Cazuri de vandalism și altercații dure cu forțele de ordine există în toate țările civilizate. N-am mai văzut, însă, ca Poliția să procedeze ca la noi (de fapt, ceea ce arată cadrele filmate de pe clădirea guvernului s-ar putea numi vânătoare de oameni și execuții publice)? Și să și mai justifice acțiunile sale cu cuvinte ce n-au ce căuta în gura unor angajați ai unor structuri de forță (”stres”, ”răzbunare”, ”confuzie” etc.)… Pun pariu că nici în SIS sau armată lucrurile nu stau mai bine. Deci, nu pot să nu simt frică/neîncredere, atunci când îmi pun întrebări referitoare la securitatea noastră.

   Dincolo de asta, faptul că nu se poate ajunge la adevărul despre acele evenimente este de-a dreptul descurajant. Asta înseamnă că nici justiția nu s-a reformat și nu poți conta pe dreptate…

   Și, dincolo de astea, ce mai rămâne? Transnistria?..

   P.S. Ca mesajul meu să nu pară prea crispat: lecturând unele bloguri, înțeleg că nici US nu pare să fie chiar ”perfectă”…

   Concluzie: Of!

   Răspunde

   07/04/2010 at 12:53

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.