O scară. Niște praguri. În Chișinău. Cu Marcel Iureș. Care își lua cafeau de dimineață.
Un actor perfect. Și o scară idioată. Un prag avea înălțimea de 30 de centimetri, altul 17, altul 15, altul 25.
Era un hotel într-o vilă făcută în anii 90.
Înălțimea recomandată e cumva 15 – 18 cm? Atât doar că e pentru toate pragurile.
Parca ar fi vorba de pragurile vietii unui om. Ca la Ionescu. Intotdeauna aceleasi. Intotdeauna altceva/altcineva. Atit doar ca viata n-ar trebui sa fie idioata.
27/10/2011 at 14:35@Dandy: Sunt două poeme cu titlul „Cântec de leagăn”. Unul e semnat de Ion Mureșan, altul e al lui Ioan Es. Pop. În ambele viața e idioată. Poate în realismul socialist e mai optimistă. Dar e fadă.
27/10/2011 at 17:23inainte de a va plange de viata idioata, incercati sa faceti praguri calitative. poate dupa asta viata va avea alt ritm, alta cadența.. poate si farmec o sa capete, nici nu stii…
31/10/2011 at 23:43@nedumeritu: Asta fac. De vreo lună și ceva. Niște praguri. Patru praguri de 17 cm. 3/4 de piramidă. Săptămâna asta le declar făcute. Va veni cu nemiluita farmecul.
01/11/2011 at 10:07Dacă i-am pierdut spectacolul(bine că brandul filleti are campanie publicitară agresivă) mai vreo şansă să-l văd? L-am prins seara pe Publika(cu kappa) parţial.
01/11/2011 at 0:01@Robear: A fost cu un spectacol. Meritau, cu siguranță, să fie văzute și celelalte de la Act. Cu alți actori. Veți găsi cu Iureș un interviu în Punkt. Apropo, el nu prea acordă interviuri.
01/11/2011 at 10:09