Nevastă-mea, un lady woman
care duce viitorul in brațe,
obosită o lună întreagă
de telefoane, întâlniri, facturi,
contracte, ședințe foto,
odată
în treizeci de zile
intră în Clubul Hedoniștilor
vine târziu acasă
aghesmuită de-a binelea
la volanul unui Petit Cruiser negru
atunci
iubește lumea
și lumea o iubește pe ea
toate stelele îi luminează calea
iar bărbații tari ai acestei lumi
îi cad în genunchi
și o fac fericită
iar drumul e lin, lin
pe Valea Rădiului
de altfel, în alte timpuri, plin de gropi
Doar când ajunge
acasă
o ia oboseala
acumulată
pe parcursul unei seri de vise.
admirativ poetul…
cumvarea o fost vrio sedinta fara mine?
Cum reactionează bărbatul nevestii? Il bucură, îi este indiferent? E fericit? E trist? Ce simte el, bărbatul?
@Ion: E prea bătrân pentru o fericire și prea tânăr pentru o nefericire.
Îmi cer scuze: a se corecta nevestii cu nevestei.