Alegătorul moldovean este mai înțelept decît cred politicienii. Victoria din 11 iulie a PAS-ului era previzibilă. O necunoscută era doar cîtă majoritate va avea partidul pro-prezidențial și cît de multe voturi își vor aduna, prin metode mai puțin ortodoxe, blocul Voronin-Dodon și Partidul Șor. Dar diferența a fost atît de mare, încît cele 3% obținute în zonele gri ale votării nu mai contau în ecuația repartizării fotoliilor de deputat. Semna­lul clar că va fi un dezastru pentru Voronin & Dodon a fost absența la vot a găgăuzilor și a diasporei din Rusia, votanții tradiționali ai partidelor pro-ruse și prezen­ța de peste 200.000 a diasporei occidentale (la o prezență a diasporei de peste 250.000 în Parlamentul moldovean nu intra nici partidul Șor, iar PAS obținea majoritatea constituțională).

Moscova a reacționat nervos la rezultatul alegerilor din Republica Moldova. Presa rusă a trecut peste scrutinul din Republica Moldova sau l-a pus la subsolul știrilor. Luni dimineața, ultima știre despre Republica Moldova în presa apropiată Kremlinului era din aprilie, despre scumpirea fructelor și a vinurilor moldovenești pe piața rusă. Mediile ruse liberale pomeneau în mai despre scandalul spionilor ruși cu pașaport moldovenesc din Cehia, iar prima reacție oficială, apărută a doua sau a treia zi,a fost a unui deputat rus, care și-a manifestat grija paternă față de Transnistria, în urma rezultatului alegerilor.

Victoria PAS-ului a fost o surpriză mare pentru publicul și politicul bucureștean, care ani întregi a fost alimentat de analiști și de experți politici cu simbrie la Plahotniuc, oligarhul fugar. Sau de alămurile AUR-ului, care și-a mai găsit o tribună pentru alegătorul român de acasă la anticipatele de la Chișinău. Mergînd pe principiul perdant al strategilor bucureșteni, că alegerile în RM sînt geopolitice, iar cîmpul de luptă e o bătălie antică, ancestrală și cu mare zgomot, dintre bravii daci și hoardele scito-sarmatice. Ultimele sondaje de opinie spun că 40 la sută dintre respondenții basarabeni vor unirea cu România. AUR a luat în acest scrutin o jumătate de procent, fiind un pic peste PUN, al doilea partid declarat unionist. De 30 de ani, Bucureștiul a mizat, în Basarabia, în afara logicii mele, pe agenții Kremlinului sau pe luzării politici, pe șmecherii oportuniști sau pe oligarhii corupți. Unionismul politic s‑a transformat într-o sinecură. Și nu are tangențe, nici măcar tangibile, cu idealul Unirii.

PAS a fost votat de cel mai mare număr de alegători din istoria recentă a RM. Este peste Partidul Comuniștilor din 2001 și peste agrarienii din 1994.

PAS are o majoritate confortabilă, dar nu are majoritate constituțională. E de bine. Tentația de a umbla la Constituție e foarte mare. Și nu e productivă.

Cu siguranță, vor face greșeli. Va conta cum vor reacționa la greșeli.

Cu siguranță, sistemul se va opune prin toate mijloacele. Vor apela adeseori la noțiunea de democrație ca să nu se schimbe nimic. Va conta rezultatul, chiar dacă va fi nevoie, uneori, de acțiuni mai puțin ortodoxe.

Cu siguranță, printre aleșii PAS, este o herghelie de cai troieni, infiltrați de diverse grupuri obscure. Va trebui să-i depisteze și să-i izoleze sau să creeze o presiune atît de mare, încît să nu îndrăznească să iasă din rînd.

Republica Moldova este obligată să devină „o țară de succes” și un model pentru Parteneriatul Estic. Altfel, riscă să devină „Fîșia Gaza”  a Europei.

Speranța Republicii Moldova a început, de fapt, cu surpriza în alegerile prezidențiale din toamnă. Maia Sandu a reușit atunci, cînd nici măcar cei mai înflăcărați susținători nu credeau că o să obțină victoria în fața lui Dodon. Apoi a surprins și a reușit, într-o jumătate de an, să declanșeze anticipatele, în pofida obstrucționării lui Dodon și a socia­liștilor, în pofida jocurilor opace ale lui Andrei Năstase, în pofida pîrghiilor politice. A avut o singură șansă dintr-o mie. Și a folosit-o. An­ti­cipatele pentru Parlamentul moldovean au fost doar un rapel dintr-un vaccin antico­rupție. Prima doză a fost administrată la prezidențialele din toamnă.

(Publicat în Observator cultural, 23 iulie 2021, nr.1071)

Gheorghe Erizanu