Prețul pentru miezul de nucă și prețul pentru carne sunt barometrul politic al RM. Și țăranii îl urmăresc atent.
În ultimii doi ani ai regimului Voronin (2007-2009) prețul la miezul de nucă a scăzut de la 120 de lei pentru kilogram la 40-60 lei. Prețul actual al miezului de nucă a picat până la 25-30 lei pentru kilogram.
În primii ani al Guvernului Filat (2010-2011) prețul la miezul de nucă și prețul la carne a crescut de 3-4 ori.
Astăzi o vacă care costa 10 000 lei poate fi vândută cu noroc cu 3000 de lei.
O capră sau o oaie nu o poți vinde nici cu 400 de lei.
Acum, în februarie 2019, o capră moldovenească este hrănită cu nuci grecești. Suntem în sărbătoarea țapului.
Criza Rachetelor din Cuba. 27 octombrie 1962. Un distrugător american, care hărțuia submarinul sovietic B-59, a lansat grenade antisubmarin ca să-l forțeze să iasă la suprafață. Fără ca să știe că sovieticii aveau o torpilă nucleară. Submarinul era autorizat să tragă. Dacă trei ofițeri cădeau de acord. A fost o dezbatere aprigă. Ca într-o campanie electorală. Doi ofițeri au spus da. Cel de-al treilea a zis: nu.
El a fost cel care a salvat lumea. Numele lui era Arhipov.
Așa spun cărțile: Ca un hoț ziua în amiaza mare. Puterea în epoca postumanității, de Slavoj Zizek. Editura Cartier.
Azi e ultima zi din campania parlamentară când pot fi făcute publice sondajele sociologice.
Sondajul de azi al Asociației Sociologilor și Demografilor pentru listele de partid la parlamentarele din 24 februarie:
Partidul Socialiștilor – 49,6 la sută
Partidul Democrat – 19,5 la sută
Blocul ACUM- 16,1 la sută.
Marja de eroare: 3%.
Sondajul de azi IMAS:
Partidul Socialiștilor – 26 la sută
Partidul Democrat – 19,4 la sută
Blocul ACUM – 16,8 la sută
Partidul Șor -7,5 la sută.
Marja de eroare: 2,5%.
Sondajul din 7 februarie efectuat de Centrul de Investigaţii Sociologice şi Marketing CBS-AXA:
Partidul Socialiștilor – 42,8 la sută
Blocul ACUM – 25,1 la sută
Partidul Democrat – 19,3 la sută.
Marja de eroare: 3%.
În Germania casele de sondaje care pot oferi public datele în campaniile electorale trec filtrul CEC-ului german. Dacă sondajele oferite de o companie ies din marja de eroare, atunci șansa ca această companie să mai poată face sondaje publice la viitoarele scrutine devine nulă.
În mod democratic și științific, ele pot face sondaje în continuare. Sondajul găinilor despre procentul ouălor galbene și albe la ferma lui Hans. Pentru cocoșul roșu al lui Hans. Ca cocoșul roșu să știe care sunt ouăle lui.
Marja de eroare la ferma lui Hans e, de obicei, 5 la sută.
În 1972, un absolvent al școlii medii din Lipnic, medaliat cu aur, fotbalist care voia să joace ca Garrincha (oportuniștii de atunci voiau să fie Pele), încă cu puf pe fața care nu a cunoscut celebrele lame Voshod, a intrat la Facultatea de Matematică a Universității de Stat din Chișinău.
După algoritmii din timpul orelor, seara, la cămin sau în gazde, pe unde erau aciuați studenții de la matematică, începea cealaltă viață a viitorilor matematicieni: cărțile care nu existau nicăieri, dar circulau nopțile printre studenți. Și lecturile de noapte. Camus sau Marin Preda se împrumuta pentru trei nopți. Săgețile lui Petru Cărare se împrumutau pentru o singură noapte. Cartea lui Cărare, printr-o eroare voită sau din neglijență a cenzurii, asta nu o știm, a fost pentru două săptămâni în librăriile din Chișinău. Și a ajuns în multe biblioteci personale. Cartea parcă era, dar parcă nu era.
I-a venit rândul pentru o noapte de Săgeți și proaspătului student din Lipnic. A citit cartea și a transcris-o de mână, integral, într-un caiet de 96 de pagini. În acea noapte. A schimbat două pixuri până dimineața.
După primul an de universitate studentul de la Lipnic a schimbat Matematica pe Litere. Bănuiesc, au fost și doi ani de armată. Pentru educația spiritual-morală sovietică.
În 1989 fostul student de la matematică debuta cu volumul de poeme Cuvinte și tăceri. Care se deschidea cu:
iertăm greșiților greșeala,
iertăm iubitelor trădarea
și alți greșiți ne înconjoară,
alte iubite ne înșală
Petru Cărare n-a mers mai departe de prima pagină. Și a făcut ultima parodie (dintre optzeciști, care publicase până la perestroikă, au intrat în Lista lui Cărare Nicolae Popa, Lorina Bălteanu, Ion Cațaveică și Efim Bivol):
iertăm greșiților greșeala
și a” iubitelor trădări:
dar alți greșiți ne-apar în zări
și alte fete ne înșală.
Și iar greșiților – iertare,
și iar iubite trădătoare…
Studentul din Lipnic, care a transcris într-o noapte din 1972 Săgețile lui Cărare, iar Cărare i-a făcut ultima parodie în 1989, este actualul poet cu barbă căruntă Vsevolod Ciornei.
Se fac fără scaune. Din respect față de cuvinte. Ca vorbitorii să simtă în picioare fiecare cuvânt.
Fără prezidium. Din respect față de ascultători. Și ca un elementar spațiu democratic.
Cu program clar. Cine și cât timp va vorbi. Despre carte și autor. Fără incursiuni lirice în propria biografie.
Cu sesiune de autografe. O carte semnată de autor are o valoare suplimentară față de prețul de pe copertă. Și nu poate fi furată din biblioteca personală.
Lansările se fac în librării. Cartea este un produs care se cumpără. Cumpărând o carte investești în autor și în altă carte.
O lansare nu poate dura mai mult de o oră și treizeci de minute. O nuntă italiană durează patru ore.
Nimeni nu înregimentează oameni ca să vină la lansări de carte. Vine cine vrea, rămâne cine poate.
Lansările se fac fără resurse administrative.
Lansările se fac cu scriitori buni, cărți bune și public bun.
13 februarie e și ziua de naștere a lui Petru Cărare (n.1935, la Zaim, Căușeni). La 37 de ani a publicat volumul Săgeți (1972), care a reușit să finteze pentru vreo două săptămâni cenzura. Cartea a fost publicată, pusă în vânzare, apoi, când politrucii literelor și-au dat seama de gafă, retrasă și dată la topit. O nouă ediție, în 2019, a apărut la Cartier.
13 februarie e ziua de naștere a lui Nicole Popa (n.1959, la Buda, Călărași). La 24 de ani, fiind student la Facultatea de Jurnalism, a publicat Timpul probabil, care aducea un suflu nou în poezia de atunci din RSSM. Cartea n-am mai fost reeditată niciodată. N-a intrat nici în ultima antologie a lui Nicole Popa.
14 februarie e ziua de naștere a lui Grigore Vieru (n.1935, la Pererita, Briceni). După Numele tău (1968), când avea 33 de ani, Grigore Vieru a schimbat și dominat poezia din RSSM. Ediția a doua, aniversară (o jumătate de secol de la prima ediție), a apărut la Editura Cartier, în 2018. Cu o prefață de Bogdan Crețu.
Republica Moldova. Februarie 2018. Clinică veterinară. Coadă. Până ajunge rândul la animalul meu de companie, medicul veterinar a completat 5 pașapoarte ale Republicii Moldova pentru câini. Cu toate vaccinele, tabletele pentru limbrici. Totul încleiat atent. Ștampilat. Datat. Semnat.
Uimit, căci nu prea erau atenți stăpânii de câini cu încleiatul abțibildului până acum, îl întreb pe medic ce s-a întâmplat.
„Pregătesc pașapoartele, Formularele A6, expertizele pentru a-și lua animalele peste hotare. Deja pleacă cu tot cu animale.”
Arta noastră tradițională e Domul nostru din Koln. În albumul Varvarei Buzilă. Republica Moldova poate fi frumoasă, ingenioasă, colorată. Ca Toscana. În albumul Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin de Angela Brașoveanu și Roman Rybaleov. Un album Eugeniu Ureche, marele actor în calitate de giuvaier, pictor, sculptor. Două cărți de istorie: Istoria Gărzii de Fier de Traian Sandu și polemicul Slavoj Zizek cu eseul Ca un hoț ziua în amiaza mare. Numele tău de Grigore Vieru citit de Bogdan Crețu și o antologie a generației războiului de Claudiu Komartin, două antologii de Colecție. Și o ediție nouă a celebrelor Săgeți din 1972 ale lui Petru Cărare.
Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin, de Angela Brașoveanu și Roman Rybaleov (C(art)ier). Ediția a III-a. Legată, supracopertă, 368 pag. Preț: 109 RON/ 489MDL
„Caldă, sentimentală, dar nemiloasă cu sine, bogată, dar fără să-și valorifice propriile bogății, pierdută mereu între termenii cotropit și eliberat, nostalgică, dar lipsită de memorie, conservatoare, dar gata oricând să îmbrățișeze ce e venit de aiurea ca fiind superior, mândră de propria istorie, dar adesea fără să-și cunoască numele propriilor străbunici, Moldova a ajuns să aibă o identitate atât de multiplo-multiplicată, încât pare că nu o mai are deloc. Trăiește în același timp și în secolul XXI, și în Evul Mediu, se rupe, fără să se hotărască vreodată, între Est și Vest, sărbătorește două Crăciunuri, deschide șampania de revelion la diferite ore, pune pe același piedestal de mâncare tradițională „de la mămuca” și sarmalele, și salata „olivie”. Și dacă acceptăm, într-un sfârșit, că ăștia suntem, chiar dacă nu ne place cum suntem, hai măcar să încercăm să ne cunoaștem, să înțelegem ce culoare și ce hram poartă acest „cum”. Acesta e simplul mesaj al cărții pe care binevoiți să o țineți în mâini. E o oglindă sentimentală în care sperăm să vă placă să priviți. Veți găsi aici locuri demne de văzut, de simțit și de redescoperit, oameni simpli, demni de a fi băgați în seamă, dar și bucătari școliți cu mult respect pentru tot ce e adevărat. Veți găsi cherdele, larzănci, oi coapte în propria piele, alivenci, plăcinte cu frunze de sfeclă, covrigei opăriți, jamboane, scordolele, iahnii, vânat, chiselițe, cuțcuț, borșuri seci cu hațmațuchi și drehliță, plăcinte cu ou crud, ghiozlemele, ghevreci, cnișuri, kiur, cozonaci și babe, toate stropite generos cu vinuri de soi, brăgi, cireșate, țuici transpirate, de la caz la caz. Arome, aburi dulci, gusturi uitate, extrase din hornuri afumate de țărani, dar și din parfumatele caiete ale unor boierese refugiate prudent prin alte țări. De gătit primăvara, de gătit vara ori iarna, de post și de câșlegi. De adus aminte, de pomenit bunicii și de visat. Modeste, dar și luxuriante mâncăruri moldovenești, dar și ucrainești, și bulgărești, și evreiești, și țigănești, și găgăuze, c-ar fi păcat să ne prefacem că nu ne fierbem de secole în unul și același ceaun.” (Angela Brașoveanu)
Arta tradițională din Republica Moldova/Traditional art from Republic of Moldova, de Varvara Buzilă. Ediție bilingvă în limba română și engleză. (C(art)ier). Carte apărută în cadrul Programului Național de Editare a MECC. Legată, supracopertă, 272 pag. Preț: 109 RON/ 469MDL
„Fiecare dintre noi are pasiunea călătoriilor, exprimată prin dorul de a cunoaște și a admira locuri, monumente, tradiții, obiceiuri, bucate de o încărcătură simbolică aparte. Călătoriile pot fi reale, dar și imaginare. Adeseori, acestea din urmă au rol de inițiere și, ulterior, ne motivează să ne pornim la drum pentru a trăi cu adevărat bucuriile călătoriilor. Inițierea în spațiul, timpul, comunitățile și valorile pe care urmează să le vedem este pe deplin benefică în acest sens. O călătorie poate fi anticipată de un pliant, o hartă a locurilor remarcabile și, de ce nu, de o carte precum cea pe care o citiți acum.” (Varvara Buzilă)
Eugeniu Ureche. Teatrul nu se termină niciodată. Ediție îngrijită de Petru Hadârcă. (C(art)ier). Carte apărută în cadrul Programului Național de Editare a MECC. Broșată, 80 pag. Preț: 39 RON/ 169MDL
„Admirație și fascinație. Astfel pot fi descrise impresiile trăite de cei care l-au văzut sau l-au auzit măcar o dată peEugeniu Ureche, jucând în scenă sau recitând un poem.
Albumul propune un exercițiu de memorie și de admirație pentru creația lui Eugeniu Ureche.” (Petru Hadârcă)
Grigore Vieru. Numele tău. Ediție jubiliară cu o prefață de Bogdan Crețu (Cartier de colecție nr.16. Proiect editorial cofinanțat de AFCN. Legată, supracopertă, 272 pag. Preț:35 RON/149 MDL. Carte recomandată de Poesis International
„Numele tău a avut, prin toată această pledoarie extraordinară în epocă, forța de a marca începutul unui reviriment național nu numai în literatura de dincolo de Prut, dar și în istoria ei. Volumul nu este o colecție de lozinci, ci cartea unui poet adevărat, care a știut să își acordeze lira în așa fel încât cântecul său orfic (orfismul e una dintre dominantele poeziei lui Vieru) să miște conștiințele. Și a făcut-o, chiar dacă această adecvare la nevoile unor cititori pentru care marea poezie modernă era o necunoscută a însemnat o simplificare voită a discursului!” (Bogdan Crețu)
Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine. Poeți ai generației războiului. Ediție îngrijită de Claudiu Komartin (Cartier de colecție nr.19). Proiect editorial cofinanțat de AFCN. Legată, supracopertă, 256 pag. Preț: 25 RON/109 MDL. Carte recomandată de Poesis International
„I s-a spus generația războiului – e generația de poeți formată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care, reprimată de cenzura antonesciană, se pregătea să se afirme după 1944. I s-a mai spus generația pierdută, pentru că reprezentanții ei au fost fie înghițiți de închisorile comuniste, fie confiscați de aparatul de propagandă, atunci când nu au ales (au fost siliți să aleagă) cariere anonime, departe de poezie. Cu câteva excepții individuale (Ion Caraion, Geo Dumitrescu și puțini alții), această generație nu a atins marele potențial pe care îl anunța. În urma ei rămân, totuși, suficiente volume și poeme extraordinare. Din păcate, istoria literară i-a acordat prea puțină atenție. Spre deosebire de Cercul Literar de la Sibiu, celălalt versant al poeziei din anii ’40, care și-a exploatat și întreținut imaginea, generația albatrosistă a lui Geo Dumitrescu & Co. a rămas un subiect îngropat în arhive. Tocmai de aceea i s-a spus, cum ziceam, generația pierdută, pentru că pierdută a rămas până azi. Până azi, când splendida antologie critică a lui Claudiu Komartin îi face, în sfârșit, dreptate. Extrasă dintr-un cartuș al timpului, această poezie atinge, în cele din urmă, prezentul nostru: acum îi putem admira frumusețile, enigmele și actualitatea.” (Mihai Iovănel)
Istoria Gărzii de Fier. Un fascism românesc, de Traian Sandu. Traducere din franceză de Simona Modreanu (Cartier istoric). Legată, 480 pag. Preț: 49 RON/199 MDL.
„Abordarea lui Traian Sandu este pasionantă: cum s-a putut construi, în jurul unei ideologii naționale, ortodoxe, salvatoare, o mișcare ce cunoaște o evoluție semnificativă între 1929 și 1932? Rolul mentorilor, al intelectualilor, universitarilor, teologilor, filosofilor apropiați de Legiune a fost studiat după 1990, manifestările și practicile antisemitismului au fost analizate, dar rămânea de înțeles ce anume i-a determinat pe țărani să încline spre Legiune. Penetrarea mediilor muncitorești va urma la mijlocul anilor 1930. Autorul subliniază un aspect care îl incită pe cititor la meditație: rolul ritualului, uniformelor, decorațiilor, drapelelor, cântecelor, marșurilor. Tot atâtea instrumente de adunare.” (Catherine Durandin)
Ca un hoț ziua în amiaza mare. Puterea în epoca postumanității, de Slavoj Žižek. Traducere din engleză de Ciprian Șiulea. Legată, 296 pag. Preț: 39Ron/169 MDL
„Aşa cum funcţionează astăzi, ideologia pare exact opusul ei, o critică radicală a utopiilor ideologice. Ideologia dominantă acum nu e o viziune pozitivă a vreunui viitor utopic, ci o resemnare cinică, o acceptare a modului în care lumea e de fapt, însoţită de un avertisment că, dacă vrem s-o schimbăm prea mult, va urma doar o oroare totalitară. Orice viziune a unei alte lumi e respinsă drept ideologie. Alain Badiou a formulat asta într-un mod precis şi minunat: astăzi, principala funcţie a cenzurii ideologice nu e de a zdrobi rezistenţa concretă – asta e treaba aparatelor represive ale statului –, ci de a zdrobi speranţa, de a denunţa imediat orice proiect critic drept deschizător al unui drum la capătul căruia se află ceva de felul unui gulag.” (Slavoj Žižek)
Câți ani ai?, de Grigore Vieru. Ilustrații de Irina Dobrescu (Cartier codobelc). Legată, 32 pag. Preț: 45 RON/165 MDL. Carte cu conținut calitativ recomandat de Ce le citim copiilor
Una dintre bijuteriile de proză scurtă pentru copii ale lui Grigore Vieru. Excelent ilustrată de Irina Dobrescu. Cartea a ajuns la ediția a III-a, într-un nou format, în nici trei ani.
Săgeți (Poeme lirice și satirice), de Petru Cărare (Cartier popular). Broșată, 78 pag. Preț: 19 RON/69 MDL
„Petru Cărare este un umorist popular… A fost suspectat de vârâre de şopârle, cum se zicea pe vremuri, la adresa socialismului victorios, făcându-se a critica lagărul capitalist, în volumul Săgeţi (1972), lucru pentru care a îndurat un pic de exil… Este un ironis în sensul lui Topîrceanu…” (Ion Rotaru)
Tezele din aprilie ale lui Lenin erau ale unui romantic. Bogdanov, colegul de partid, le-a numit „delirul unui nebun”. Iar Nadejda Krupskaia, soția lui Lenin, scria: „mă tem că, după toate aparențele, Lenin a înnebunit”.
Cel care a inventat, de fapt, tehnica loviturii de stat bolșevice a fost Troțki. Curzio Malaparte descrie metoda în Tehnica loviturii de stat, studiul clasic din 1931.
Masele sunt inerte. Cel mult pot ajunge la o nemulțumire haotică. O elită restrânsă și bine pregătită trebuie să preia puterea (e adevărat, nu e o idee deloc comunistă). Dar puterea trebuie luată cu orice preț.
Poliția și structurile de forță ale lui Kerenski erau ocupate cu apărarea structurilor birocratice și politice ale statului. Troțki zice că nu se pune problema de a lupta cu mitralierele împotriva guvernului. Consiliul Republicii, Duma, ministerele nu prezintă niciun interes. Nici măcar Palatul de Iarnă nu prezintă interes. Cheia pentru a deschide poarta puterii sunt centralele electrice, căile ferate, telefoanele, telegraful, portul, centralele de gaze, conductele de apă.
Lovitura de stat a lui Troțki a reușit. Și a avut un nume: Revoluția din Octombrie.
Alegerile din februarie din Chișinău se fac pentru Palatul de Iarnă. Ucenicii lui Troțki au reușit să pună mâna deja pe „centralele electrice, căile ferate, telefoanele, telegraful, portul, centralele de gaze, conductele de apă”.
Nici n-am bănuit ce lecturi profunde au. Credeam că sunt pe motivațional. Dar ei au citit Ca un hoț ziua în amiaza mare. Puterea în epoca postumanității. De Zizek. Slavoj Zizek.
Comentarii recente