Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

Nominalizările celor mai bune cărți pentru anul 2017 sunt. Premiile Uniunii Scriitorilor din Moldova vor fi înmânate mâine. Juriul arată așa: Dumitru Apetri, Leo Bordeianu, Aliona Grati (președinte), Elena Prus, Vitalie Răileanu, Călina Trifan (secretar) și Ianoș Țurcanu. Juriul a fost ales de către Consiliul USM. Consiliul USM a fost ales de către membrii Uniunii Scriitorilor din Moldova. Este cel mai important & credibil premiu care poate fi oferit. E un premiu între profesioniști, oferit după o cutumă profesionistă. Spre deosebire de premiul Național, care se acordă după criterii politice (membrii guvernului au vot majoritar, miniștrii sunt numiți politic).

Aliona Grati este coautoare la recentul Dicționar de teorie literară, apărut la Editura Arc. Concretizare necesară.

Romanul Mihaelei Perciun Cenușă roșie e trecut la categoria proză scurtă. Dacă nu ai încredere în Lucian Dan Teodorovici, coordonatorul colecției Ego Proză de la Editura Polirom, care dă clar pe foaia de titlu roman, atunci, probabil, în Dicționarul de teorie literară noțiunea de roman apare în altă închipuire decât cea de până acum în lumea literară & editorială.

Duși cu Titanicu, apărută la Editura Cartier, cartea de proză scurtă a lui Valentin Guțu, e trecută la categoria publicistică. Bănuiesc că membrii juriului s-au gândit că cei de la Cartier și Polirom nu cunosc genurile literare. Sunt edituri vechi. Dicționarul  de teorie literară e proaspăt.

Uniunea Scriitorilor a mai venit cu o invenție pentru aceste premii. Fiecare scriitor își aduce două exemplare pentru membrii juriului. Ca să citească aparițiile editoriale din anul trecut.

Scriitorii sunt atenți la noutățile editoriale. Sunt cumpărători activi în librăriile Chișinăului. Revistele literare și marile cotidiene din RM publică regulat recenzii, cronici la cele mai proaspete apariții editoriale. Biblioteca Uniunii Scriitorilor are fondul de carte al scriitorilor adus la zi. Scriitorii de limbă română din Canada sau din SUA își cumpără bilet tur-retur pentru a aduce cărțile pentru onoratul juriu.

Absențe din nominalizări:

Cinci poeme din Rotterdam, de Dumitru Crudu, Editura Charmides (i-a indus în eroare titlul, care conține noțiunea de poeme, și astfel nu putea fi trecut la categoria eseu);

Moartea unei veverițe, de Dumitru Crudu, Editura Univers (e proză scurtă, dar poate trece și la roman, dacă vreți);

Limba de hârtie, de Tamara Cărăuș, Editura Cartier (ar fi putut fi la eseu, dar putea fi și la publicistică, debut sau roman);

Cartea din mâna lui Hamlet, Andrei Țurcanu de vorbă cu Nina Corcinschi, Editura Cartier (e un gen ciudat: nici tu critică, nici tu istorie literară, nici tu publicistică). A fost unica noutate editorială de anul trecut care a mai mișcat un pic mlaștina literară prin polemicile dintre Andrei Țurcanu, Eugen Lungu & Mircea V.Ciobanu;

Amintiri de pe planeta M., de Doru Ciocanu, Editura Cartier (e proză scurtă și nu poate fi trecut la roman).

Am pomenit mai multe cărți Cartier. Sunt subiectiv. Pentru obiectivitate: ați uitat de cele cinic mii de pagini, sau câte o fi ele, ale lui Traianus. Pentru Opera Omnia.

Ori acest juriu este incompetent și a citit toate cărțile anului trecut ca un țăran din Tecuci, ori acest juriu este de rea-credință și nici n-a deschis barem la prima pagină cărțile anului literar 2017. Nici nu știu ce e mai bine.

Premiile Uniunii Scriitorilor din Moldova țin de responsabilitatea deplină a USM. Nici președintele USM, nici Consiliul USM nu se spală pe mâini arătând la juriu. Juriul este al USM.

Vreau un Premiu USM, cândva, ca să-l pot pune la o nouă ediție pe o carte. Și cititorul să știe că această carte e bună. Deoarece are premiul oferit de o organizație profesionistă. Sunt un naiv incurabil. Ca un tăuraș pe imaș.

 

 

 

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu

Judecătoarea Berdilo hotărăște: „Nu se confirmă legalitatea alegerilor locale noi ale primarului general al mun.Chișinău, din data de 20 mai 2018 (turul I – 03 iunie 2018 (turul II).”

Codul de procedură penală zice:

Art. 384. Sentința judecătorească
(2) Sentința se adoptă în numele legii.
(3) Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.
(4) Instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

În primul tur, din data de 20 mai 2018, au votat 223 529 de alegători. În turul doi, din data de 3 iunie 2018, au votat 248 674 de persoane.

„Po poneatiam” vom vedea cum va reacționa lumea & partenerii care ne dau bani.  Și atunci vom decide la Curtea de Apel ce facem. Oricum, mai flioșcăim niște nervi & timp pentru Năstase, care se implicase cam repede în nevoile Chișinăului. După aia consilierii vor intra în vacanță. Viceprimarii noștri vor rămâne în continuare pentru un an de zile în coastele primarului Năstase. Dacă vom decide noi.

După „principiile și valorile” noastre putem menține decizia judecătoarei Berdilo și la Curtea de Apel. E o soluție. Și vom fi cei mai mari exportatori de soluții pentru capturarea statului. Bucureștii au nevoie de experiența noastră. A mai rămas o nimica toată: sentința în cazul inculpatului Dragnea să fie amânată sau anulată mâine, 21 iunie, la București. Altfel, ar fi un pic trist și pentru noi. Suntem frați cu ai noștri. Într-o mare de dușmani, care se numesc în statul lor paralel #rezist.

Noaptea Berdilo din 19 iunie 2018 ar putea însemna începutul sfârșitului actualei puteri. Care va dura mult pentru unii sau puțin pentru alții. Acest mult & puțin înseamnă că puterea și-a pierdut orice pic de legitimitate. După noaptea Berdilo au devenit, pur și simplu, impostori cu toate actele în regulă. Nimeni nu știe când vor pleca. (Au anulat mecanismele democratice de schimbare a puterii. ) Toți știu cum vor pleca. Urât & violent.

În cinematografe a intrat filmul Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar.

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu

La început am rezolvat problema parcărilor. Din contul trotuarului. Am instalat semn rutier, am tras un brâu de asfalt între drum și bordura trotuarului. Am marcat cu vopsea locul pentru parcare.

Și am rezolvat problema parcărilor. Șoferii au fost bucuroși.

Strada Pușkin, nr. 22. 19 iunie 2018

Apoi, exact în același loc, cu semnul rutier încă prins de stâlp, cu brâul de asfalt încă la loc, în locul prevăzut pentru parcări, am pus bănci.

Și am rezolvat problema pietonilor. Pietonii vor fi bucuroși.

str. Pușkin, nr. 22. 19 iunie 2018

 

Gheorghe Erizanu

Marii demnitari ai Țării Moldovei în domnie lui Ștefan cel Mare (1457 – 1504), de Valentina Eșanu. Editura Cartier, 2018

Unii boieri l-au însoțit pe Ștefan în exilul său de la curtea lui Iancu de Hunedoara și cea a lui Vlad Țepeș. Când a luat tronul de la Petru Aron ei au fost unși cu slujbe și dregătorii domnești. Unii boieri ai lui Petru Aron, după victoria lui Ștefan, au trecut în tabăra noului domnitor. Și-au păstrat funcțiile sau și-au negociat alte dregătorii mai importante în noul Sfat Domnesc.

Ștefan cel Mare i-a avut ca pârcălabi de Orhei pe: Radu Gangur, Galeș, Vlaicul, Grozea Micotici, Ivanco și Alexa. Dintre toți, cele mai multe mandate le-a avut Radu Gangur (1470-1475; 1479-1480; 1492-1493).

Pârcălabul de Orhei făcea parte din Sfatul Domnesc.

Cartea este deja în librăriile bune.

 

Salvează

Gheorghe Erizanu

Cultura e fără acoperiș. Și este exact ca actualul cinematograf Gaudeamus. Proprietarii au sistat lucrările de demolare. Societatea civilă e mulțumită la iarbă verde și like-ută pe facebook. Proprietarii vor merge în instanță. Vor obține câștig de cauză. Și vor construi cele două imobile. Până atunci, pe osemintele primarului Schmidt și ale arhitectului Bernardazzi, vor sta patru pereți și un banner, numit cultură.

Cultura poate fi bun comun atunci când:

  • părinții le citesc/spun seară de seară povești/texte de calitate propriilor odrasle și aruncă la gunoi, dacă cumva au intrat în casă cărți cu texte & desene îndoielnice;
  • părinții vor cumpăra alte cărți pentru copiii lor decât cărțile copilăriei lor, care erau alese atunci de părinții lor;
  • educatoarele recomandă cărți bune copiilor și părinților și nu-i obligă să cumpere cele 10 cărți multiplicate pentru bani de șefi din educație;
  • școlile și bibliotecile creează cercuri de lectură pentru a-i ghida pe elevi în lumea imensă a cărților bune și nu creează pe mică pe ceas cenacluri literare, care produc industrial grafomani;
  • Morcoveață va fi recomandat ca lectură de vară pentru clasele primare și nu pentru ultima clasă de gimnaziu;
  • bibliotecile procură constant, cel puțin o dată pe an, carte valoroasă pentru rafturile lor (avem biblioteci care nu procură nicio carte de ani buni, biblioteci care procură aceleași cărți patru ani la rând, biblioteci care s-au transformat în săli de internet, în cercuri de croșetat și brodat în cruciulițe, biblioteci care procură cărți pentru copii scrise de killeri literari și ilustrate de nevăzători, cu șefi de achiziții care nu cunosc româna, biblioteci care repară acoperișul toamnă de toamnă, biblioteci care procură mobilier an de an.);
  • facultatea de jurnalism va avea în orarul de studii obiectele „literatura română” și „literatura universală”, cu examen obligatoriu la semestru;
  • media va avea constant rubrica de cultură de trei ori mai mică decât rubrica de matrimoniale;
  • media publică va avea în buletinele de știri cultură la alt nivel decât cea de la culesul căpșunelor cu paftale aurite și îngeri cu aripi la țâțe;
  • puținii ziariști care mai scriu recenzii de carte, film vor depune un efort mare, ca să nu scrie doar despre minunatele cărți ale soțului/soției & găștii de la barul USM;
  • platzforma.md va scrie nu doar despre genialele cărți de stânga sau Literatura și arta despre marii pășuniști & dumnezei uitați în secolul XXI;
  • premiile Uniunii Scriitorilor se vor da pe merite și nu pentru a obloji orgoliile autorilor unor cărți care n-au trecut nici măcar proba unui stat pe raft într-o librărie;
  • premiile politice, numite Naționale, decât să le dați profitorilor, plagiatorilor, morozovilor, mai bine nu le dați (oricum, ele au fost reinventate de Voronin pentru doi sau trei oameni. Lista a fost epuizată atunci)…

Și lista poate continua. Deoarece cultura depinde de fiecare dintre noi. Ce facem și cum facem. De la pruncul care ascultă povești până la scriitorul senior care își scrie onest amintirile.

Fără onestitate, fără meritocrație, fără perseverență cotidiană și deloc spectaculoasă, cultura nu poate fi un bun comun. Toți suntem hoți. Unii au furat acțiunile statului, alții au furat imobile & terenuri ale statului, alții au furat din demnitatea unuia pentru a-i preamări pe cei mărunții, alții au furat răpind din timpul nostru, alții au furat din orele profesorului de literatură.

Eu am furat de pe platzforma.md fotografia din capul textului.

Cultura noastră este exact ca cinematograful Gaudeamus de acum. Fără acoperiș. Cu banner. Pe oseminte. Înconjurați de un gard temporar. Visând la Arena Chișinău.

 

Salvează

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu

Eram student. Anul I, jurnalistică. Locuiam în căminul nr.6. Cel demolat recent. Colegul de cameră a cumpărat două bilete la un film sovietic. Oricare. Nu mai contează cum era reflectat realismul socialist. Avea emoții. Un bilet era pentru domnișoara de peste o cameră. I-a dat cele două bilete domnișoarei. A cântat la clarinet. Urmând să se întâlnească cu ea în oraș. La un corjic. Ăsta era ceremonialul cuceririi inimii unei fete.

Aveam un gând ascuns de fiecare dată când cânta la clarinet: să-i ascund fiecare piesă la cele patru etaje ale căminului, iar muștucul să-l arunc pe acoperiș.

Apoi a iești în oraș. Domnișoara de peste o cameră a apărut peste o oră. Mi-a zis inocentă că are două bilete la cinema. Eu, inocent și mare iubitor de clarinet, am acceptat. Am sărit peste corjic.

Așa a rămas în memoria mea cinematograful „40 let VLKSM”, actualul „Gaudeamus”.

Clădirea cinematografului „Gaudeamus” e după calapodul caselor culturale din satele din RSSM, construite în perioada declinului arhitecturii imperiale staliniste și democratizării arhitecturii de către Hrușciov. Nimic spectaculos, nimic imperial. Materiale ieftine. Construcție rapidă. Ea n-a fost inclusă în patrimoniul arhitectural național sau local. Nici nu era cazul. Doar amintirile noastre pot fi incluse în patrimoniul nostalgiilor tinereței.

Nu văd o pierdere a bijuterii arhitecturale a Chișinăului. Problema e alta. Monumentul tinerelor comsomoliști, care e declarat patrimoniu național, a clădirii cinematografului e pe mormintele din Cimitirul Armenesc. Exact în acea zonă era mormântul lui Carol Schmidt, primarul Chișinăul de la răscrucea secolelor XIX-XX.

Cei care au permis construcția imobilului cu 15 etaje și demolarea cinematografului, cei care vor să construiască noua clădire au de depus o cerere pe numele primarului Carol Schmidt. El trebuie să vă dea avizul.

Restul sunt șmecherii economice și politice.

„Dumnezeu există. Și locuiește la Bruxelles.” A fost ultimul film pe care l-am văzut la „Gaudeamus”.  Acu doi-trei ani. Era Testament nou-nouț. Și eram cu acea domnișoară din căminul nr.6.

Acasă avem o duzină de tobe. De pe timpurile când fiica noastră era percuționistă. Am devenit tolerant cu instrumentele muzicale.

Gheorghe Erizanu

Cele mai vândute cărți digitale Cartier în luna mai au fost:

  1. Ciuleandra, de Liviu Rebreanu
  2. Divina comedie, de Dante
  3. Maestrul și Margareta, de Mihail Bulgakov. Treducere din rusă de Vsevolod Ciornei
  4. Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă. Ilustrații de Igor Vieru

Savanții britanici au descoperit: atunci când premiile literare importante ale unui stat sunt date profitorilor, vânzătorilor de părinți, premiile căpșunarului numărul unu pot fi date și „tazikului”, și „zaicikului”. Sistemul de valori nu mai funcționează. Astfel o țară devine „tazik”. Că e emailat european sau că e din aluminiu rusesc, asta chiar nu mai contează pentru nimeni. Așa zic savanții britanici. Academia de Științe a Moldovei știe de ce.

Gheorghe Erizanu

Cele mai vândute cărți pentru mămici (ele sunt cele care formează lecturile copilului):

Albinuța. Ediția 2015. Ediția a XVII-a.

  1. Albinuța, de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  2. Povestea codrului, de Mihai Eminescu. Ilustrații de Igor Vieru. Editura Cartier
  3. Călin, de Mihai Eminescu. Ilustrații de Igor Vieru. Editura Cartier
  4. Colț Alb, de Jack London. Editura Steaua Nordului
  5. Fram, ursul polar, de Cezar Petrescu. Editura Steaua Nordului
  6. Păcală. Editura Steaua Nordului
  7. Frații Grimm. Steaua Nordului
  8. Atlasul lumii pentru cei mici. Editura Prut
  9. Balada celor cinci motănași, de Ion Druță. Ilustrații de Mihaela Paraschiv. Editura Cartier
  10. Când bunicul era nepot…, de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
  11. Cele mai frumoase povești, de frații Grimm. Editura Arc
  12. Cele mai frumoase povești, de Perrault. Editura Arc

Ooops, mi s-a furnizat un top 10 cu două cărți bonus.

De fapt, sunt cărțile din lectura obligatorie pe vară. Pentru elevii din clasele primare. Când părinții mai cred că odraslele lor vor fi mai citite ca ei. Această speranță a părinților se năruie prin clasa a cincea, a șasea. Când copiii descoperă că feți frumoși și ilene cosânzene sunt doar în povești. Iar lumea e ca în Frații Grimm. Cei adevărați.

Gheorghe Erizanu

Ai titlul cărții, autorul și editorul străin. Cauți deținătorul dreptului de autor. Agentul literar sau editorul străin dă sfoară în țară și caută o ofertă de la o editură bucureșteană. Bucureștii sunt, totuși, în UE. Dacă nu găsesc nicio editură bucureșteană interesată, atunci ai putea avea noroc să obții drepturile. Aceste negocieri durează până în juma de an sau și mai bine de un an. Contractele, trimise prin poștă, se mai pierd prin Maldive. Republic off Moldavie apare ca un drum secundar pe bulevardul Maldive.

Când achiți Invoice-ul de 400 de euro, după trei refuzuri ale băncii din md, după scanări documente, contracte, declarații pe proprie răspundere cu ștampilă, semnătură și o zi de lumină/lucru, afli că iubita bancă ți-a luat comision de 900 lei (50 de euro) pentru un transfer de 400 de euro. Tu doar ai negociat la sânge contractul. Piața română de carte e mai mică decât cea ungară. Nu putem lucra cu avansuri de 1000 de euro. Bla, bla, bla.

La 400 de euro mai achiți roialty (impozitul statului pe creierul de import și local) încă 12 la sută în bugetul RM.

Apoi vine rândul traducătorului, apoi al manoperei editoriale și poligrafice.

Și apare cititorul: cartea e foarte scumpă în Republica Moldova.

Într-adevăr, cartea devine foarte scumpă. La fiecare apariție editorială ești ca Ion Soltâs, acoperi câte o ambrazură cu mitralieră. Noroc de ghiață. Sau de balegă. Care te ajută să aluneci. Firesc. Iar și iar. Suntem morții în serie care mai fac cărți în Republica Moldova.

 

 

Gheorghe Erizanu

Cele mai vândute cărți ale lui mai, Librăriile Cartier:

  1. Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
  2. Cioburi de sticlă, de Valentin Dulce. Editura Cartier
  3. Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
  4. Adio, lucruri, de Igor Guzun. Editura Cartier
  5. Bine, de Igor Guzun. Editura Urma ta
  6. Studii caligrafice primare și alte mimoze, de Valeriu Loghin. Editura Cartier
  7. Te blestem să te îndrăgostești de mine! de Nicolae Dabija. Editura pentru literatură și artă
  8. Cinci poeme din Rotterdam, de Dumitru Crudu. Editura Charmides
  9. Maeștrii unei arte muribunde, de Claudiu Komartin. Editura Cartier
  10. Trilogia basarabeană, de Val Butnaru. Editura Cartier
  11. 7 zile în rai, de Lola Majeure. Editura Pontos

Astăzi noul roman al Tatianei Țîbuleac este la preț promoțional pe librăria online Cartier. Intrați pe shop.cartier.md, comandați cartea. Poștașul vine la timp.

Gheorghe Erizanu