Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.
„Contrafort”, nr.1, 2020

A ajuns și la abonați primul număr al revistei Contrafort pentru 2020, care găzduiește o anchetă a scriitorilor despre timpurile pe care le trăim. Experiența mea de până la începutul lui mai, după o lună și jumătate de pandemie:

Cum trăiți șocul acestei crize, cum suportați carantina, autoizolarea, cum faceți față claustrării?

Șocul a fost, cred, joi sau vineri, înainte de decretarea Stării de Urgență. Când am văzut un reportaj tv cum se dezinfectează troleibuzele: cu lighean și cârpă. Atunci i-am trimis pe lucrători acasă.

După aia mi-am găsit tot felul de ocupații mărunte pe care nu aveam timp sau nu mă gândeam la ele. Am telefonat și am vorbit cu autorii Cartier. În mod special, cu cei în etate. Văzând atitudinea autorităților față de diasporă, care era privită initial ca niște leproși, am pus gratuit ebookurile Cartier pentru diasporă. Am dus cele două perechi de ochelari de înot de acasă medicilor de la Urgență. Am făcut tot felul de gesturi mărunte pentru oamenii dragi care aveau nevoie de ele. Am liniștit autorii, traducătorii, ilustratorii Cartier care aveau lucrări în derulare. Am organizat campania cu lecturile Cartier pe rețelele de socializare. Că lumea să nu se simtă singură și uitată. Am deblocat conturile facebook ale editurii și librăriilor, care au fost blocate la sugestia unui „binevoitor”. Am organizat o campanie caritabilă. Pentru un om drag. Am avut două săptămâni supraaglomerate cu o inițiativă parșivă și nocivă a Agenției Naționale pentru Sănătate Publică: un proiect de hotărâre de guvern care ar permite o cenzură „sanitară”. Am avut o mustrare de conștiință: un prieten mi-a dăruti 4 măști PPF3. Am utilizat două. Apoi am aflat că sunt la mare căutare pentru medici. Celelate două le-am dăruti unui medic drag. Am făcut videoconferință cu echipa Cartier. Ca să nu ne uităm fețele. Am avut prima primăvară în care am văzut cum crește fiecare fir de iarbă, cum înfloresc florile, culoarea cerului. De acasă. N-am avut timp de alte șocuri.

Ce cărți, filme, muzică și alte produse culturale vă ajută să traversați această perioadă? Scrieți, puteți scrie?

Am scris pe blog. Aproape în fiecare zi. Din rutină. Am crezut că voi avea timp pentru o vacanță de scris. Alta. Dar n-a fost să fie. Nici n-am putut citi. Stă început un Philip Roth și „Sălbaticul” de Guillermo Arriaga. Am trecut prin cărți de poezie, dar nu m-am oprit în mod special la niciuna. La capitolul filme stau mai bine: „Cei doi papi”, „Irlandezul”, dus la capăt „Secretele puterii”, un excelent documentar georgian „Negustorul”, am abandonat după nu știu câte episoade „El Chapo”, continuu să privesc „Costume”, dar sunt în mare întârziere față de alți membri ai familiei.

Gheorghe Erizanu

Librăriile au început a lucra din 18 mai. Mulțumim celor care au intrat. Spre deosebire de colegii noștri din domenii mai bănoase și mai mănoase, noi n-am așteptat ajutoare, subvenții sau alte griji ale statului. Nu poți miza pe un stat creat din spermatozoizi tătari & balcanici. Plus norocul chior al găinarilor. A ieșit un monstru bicefal: agresiv asiatic & șmecher balcanic, acoperit cu orgoliul și prostia găinarilor.

Ne-am numărat onest cele câteva exemplare vândute. Le-am așezat. Și ne-a ieșit următorul top.

  1. Lumea lui Zaharia, de Nicolae Pojoga și Victor Galaușca. Editura Cartier
  2. Dependența, de Constantin Cheianu. Editura Cartier
  3. Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin, de Angela Brașoveanu & Roman Rybaleov. Editura Cartier
  4. Cântecul mării, de Oleg Serebrian. Editura Cartier
  5. Chișinăul nostru necunoscut, de Iurie Colesnic. Editura Cartier
  6. Critice, de Andrei Țurcnu. Editura Cartier
  7. Cârtița, de Lola Majeure. Editura Cartier
  8. Dificila Unire. Basarabia și România Mare. 1918 – 1940, de Alberto Basciani. Editura Cartier
  9. Enciclopedia geografică a Holocaustului din Transilvania de Nord, de R.L. Braham, Z.T. Szabo. Editura Cartier
  10. Zile după Oreste, de Vitalie Ciobanu. Editura Humanitas

Cele mai vândute cărți pentru copii:

  1. Despre animale, de Maja Safstrom. Traducered in engleză de Anastasia Gavrilovici. Editura Cartier
  2. Albinuța, de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  3. Povești cu tâlc pentru copii isteți. Editura Arc
  4. Mama, de Grigore Vieru. Ilustrații de Igor Vieru. Editura Cartier
  5. Amintiri din copilărie și alte povestiri, de Ion Creangă. Editura Cartier
  6. Când bunicul era nepot, de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
  7. Cele patru aripi ale bunicii, de Robert Șerban. Ilstrații de Oana Ispir. Editura Cartier
  8. Sunt curat ca ghiocelul, de Grigore Vieru. Editura Biblion
  9. Cea mai nouă carte de întrebări și răspunsuri. Editura Arc
  10. Pom înaurit. Ghicitori populare calendaristice. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier

În luna iunie, în Librăriile Cartier, toate cărțile pentru copii și adolescenți se vând cu 20 la sută reducere. Vă așteptăm cu drag.

Gheorghe Erizanu

BAC-ul n-a fost anulat, Irina. Examenele au fost anulate. Absolvenții își vor lua certificatul. Și vor putea pleca la universitățile care i-au acceptat. Notele se vor face în baza mediei din ultimii ani, care au fost stocate la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. O măsură de siguranță ca notele să nu fie trucate în licee. Nu este cea mai fericită decizie pentru liceenii din cele mai bune licee din Republica Moldova, unde intransigența profesorilor este peste cea a liceelor plăpânde. Nu este cea mai fericită decizie pentru părinții care au investit în preparatori și ore suplimentare pentru copii lor. Dar este un pretext de a da cu piciorul într-o problemă de dragul piedicii.

În momentul când în ultima săptămâna avem explozia de covid cu 150 – 200 de noi infectați pe zi (Nikiforciuc nu strică statistica nici prin Diakov), este criminal să organizezi examenele pentru BAC-ul clasic. Așa cum a fost criminal să ții oamenii închiși și izolați două luni în zadar. Ca pe 1 și 9 mai să te faci că nu-i vezi pe „bumerii” tăi, care au produs explozia pandemică de acum. Urmează să mai vină și Paștele Blajinilor. Ca să avem explozia de la mijlocul lui iunie. Lipsea ultima verigă. Să-i băgăm în examene și pe copii. Pentru focarele din iulie.

Este primul an în aproape 200 de ani, de când francezii au introdus Bacul clasic, când au anulat examenele.

Alegem răul cel mai mic. Anularea examenelor. Și binele cel mai mare. Sănătatea copiilor.

Gheorghe Erizanu

Dragi prieteni,

Situaţia excepţională a afectat grav toate domeniile de activitate, inclusiv industria cărţii. O ramură întreagă, deopotrivă parte a economiei, a culturii şi a educaţiei, riscă să se prăbuşească ireversibil. Oricât de mult s-au străduit colegii (autori, editori, tipografi, librari) să facă faţă situaţiei şi să muncească fără a ţine cont de riscuri şi restricţii, de vreme ce librăriile nu sunt vizitate de cumpărători, ramura moare.


Vă îndemn să deschideţi uşa librăriilor şi să procuraţi cărţile necesare pentru voi şi prieteni. În vremurile acestea, ca să dăm o şansă viitorului, cartea ar trebui să devină marfă de primă necesitate şi cadou preferenţial.


Cei care au trăit timpurile totalitare ştiu ce înseamnă să nu găseşti cartea căutată. Azi aceste cărţi, toate, fără excepţie, sunt la dispoziţia cumpărătorului şi a cititorului, rămâne doar să intre în librărie ori s-o caute pe reţelele de difuzare on-line a cărţilor. Dar mâine s-ar putea ca aceste librării, nevizitate, să-şi închidă uşile şi să dispară de pe harta localităţilor.


Mă adresez, în primul rând, chiar autorilor noştri, editorilor, tipografilor, librarilor; mă adresez intelectualităţii, care înţelege cel mai bine ce înseamnă dispariţia cărţilor şi a ramurii întregi; mă adresez tuturor celor care înţeleg că din orice criză se iese cu ajutorul cunoştinţelor şi că viitorul se construieşte consultând cărţile bune.


Nu vă îndemn să cumpăraţi neapărat cărţile noastre, ale unei edituri anume sau ale „producătorului autohton”. În librării puteţi găsi cărţi editate în diferite limbi şi în diferite ţări, pentru necesităţile diferite ale cititorului. Trebuie să alegem din puţinul pe care îl avem şi pentru carte.


Important e să facem, împreună, să supravieţuiască librăriile, mari şi mici. Dacă vor funcţiona librăriile, va supravieţui reţeaua de cărţi, dar şi fiecare editură şi tipografie în parte. Dacă vor funcţiona librăriile, vom avea viitor.


Vă îndemn încă o dată, cumpăraţi, fiecare dintre Dumneavoastră, cel puţin o carte!


Hai sa arătăm lumii întregi, nouă, în primul rând, dar şi copiilor noştri, ca suntem o naţiune cultă, care are viitor.


Gheorghe Prini

Gheorghe Erizanu
Nică cultură II

Piața de carte în Republica Moldova funcționează după legea economiei de piață. Și e bine.

Statul este obligat să se implice în piața de carte pentru interesul public. Pentru bibliotecile publice. Cu achiziții de carte. Cu titluri de carte oneste. Și necesare bunului public.

Drumurile sunt importante. Dar fără carte pe viitoarele drumuri bune vor merge bezmeticii și șmecherii. Primii nu vor ști unde se îndreaptă. Iar ceilalți vor finta regulile de conduită. Atunci costurile pentru întreținerea acestor drumuri și securitatea lor vor fi mai mari decât investițiile în carte.

În Republica Moldova sunt 1326 biblioteci publice cu un fond de 15 840 300 exemplare de publicații, dintre care doar 30% sunt în limba română. Alte 20% sunt în română cu kirilikă. 50 la sută din fondul de carte al bibliotecilor din Republica Moldova sunt în limba rusă.

În 30 de ani de statalitate am îmbunătățit raportul. În anii 90 fondul de carte rusă constituia 75 la sută.

 În ultimii cinci ani (2015-2019) fondurile bibliotecilor publice au fost completate cu 200 000 exemplare de cărți & alte publicații. Marea lor majoritate au venit din donații.

Cultura e unul dintre pilonii statalității. Iar el nu se construiește din cerșit. Investești astăzi în cultură pentru a nu crește costurile exuberante în organele represive ulterior.

Programul Național de Editare de Carte constituie anual 5 mln lei. Asigurarea pazei „Crăciunul acasă” pentru 15 zile a fost de 6 mln. lei.

Rata de înnoire a fondurilor bibliotecilor din Republica Moldova este de 79 de ani. Federația Internațională a Asociaților de Biblioteci și Bibliotecari (IFLA) și UNESCO recomandă o înnoire a fondurilor odată la 7 ani.

La 1000 de locuitori în RM revin câte 74,6 publicații. Legea bibliotecilor prevede alocarea anuală a mijloacelor financiare de către APL pentru procurarea a minimum 50 de titluri de documente la 1000 de locuitori (Art. 40, alin. 3). IFLA și UNESCO recomandă 250 de cărți la 1000 locuitori.

Așa apar illuminații. Care pot debita orice enunț. Bezmeticii îi vor crede. Ei cred orice. Iar șmecherii vor căuta avantaje. Poate le pică și lor ceva din minciunile altora.

Gheorghe Erizanu

Dumnezeu există. Dar nu locuiește la Kremlin. Și nici nu înnoptează în Republica Moldova.

Sinodul Mitropoliei Moldovei a venit marți, 19 mai 2020, cu două adresări conducerii RM. Prima era o adresare obișnuită pentru vremurile de azi, care ar fi putut trece neobservată de ochii presei.

A doua adresare va rămâne în istorie. Am făcut o pauză. Credeam că e un fake news. Dar e o scrisoare adevărată. Înaltele fețe bisericești:

  1. protestează contra obligativității vaccinurilor, mai ales a vaccinului contra COVID-19, o cale prin care sistemul antihristic mondialist dorește să introducă în corpurile oamenilor microcipuri cu ajutorul cărora să-i poată controla, prin intermediul tehnologiei 5G.
  2. Bill Gates este principalul vinovat pentru crearea tehnologiei de microcipare a populației, prin intermediul unui vaccin care să introducă în trup nanoparticule care reacționează la undele transmise de tehnologia 5G și permit sistemului să îl controleze pe om de la distanță.
  3. tehnologia 5G în combinație cu anumite vaccinuri administrate în China și Italia au și stat la baza apariției acestui virus care a întors pe dos întreaga planetă.

Această adresare are trei explicații:

  1. Mitropolia Moldovei se vrea un paratrăsnet de la atacurile asupra lui Dodon („kuliokul„ cu cei 750 de mii de euro și toată noua zarvă politică dintre „diasporă” și „noii pahani”). „Nu e iubire mai mare decât să-și pună cineva sufletul pentru aproapele său.” (Ioan 15,13).
  2. Este ceea ce gândesc. Fake news-ul pe care îl utilizează ca argument nu e fake news. Așa cred ei. „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?” (Romani 8:33,35)
  3. Fie au greșit altarul. „Ci oamenii aceștia sunt niște apostoli mincinoși, lucrători înșelători care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.” (2 Corinteni 11:13-14)

Nu vreau să cred că există și a patra explicație. Parcă Dumnezeu e mereu tăcut pe pământ.

Gheorghe Erizanu

Ediția din acest an al ZLR, care ar fi trebuit să înceapă mâine, este cel puțin amânată. Încă sperăm să nu fie anulată complet. Vom vedea cum vom ajunge în toamnă.

Maria Șleahtițchi, Bogdan Crețu, Lucia Țurcanu, Vitalie Ciobanu. Librăria din Centru. ZLR, mai 2019. Foto: Igor Țurcanu

Scopul nostru este să aducem cititorului din Republica Moldova cele mai importante cărți, apărute în literatura română în ultimul timp, și autorii lor. Pentru întâlniri pe viu, cu cititorii, cu colegii de aici. Un festival în imperiul netului decade.

ZLR înseamnă dezbateri, lansări de carte, întâlniri Lyceum, conferințe.

Locații diverse și prietenoase: Librăria din Centru, Atelierul La Cocoșul Roșu, licee, biblioteci, sala mică a Academiei de Științe, Univesritatea de Stat a Moldovei, Universitatea „Alecu Russo” din Bălți sau Universitatea din Cahul.

Primele două ediții au fost organizate în 2010 și 2011 de Editura Cartier în colaborare cu Institutul Cultural Român şi Centrul Național al Cărţii din România.

Alexandru Corduneanu și Dan Alexa. Casa Dacă, ZLR, mai 2019. Foto: Igor Țurcanu

Proiectul îşi propune să pună laolaltă scriitori români de pe ambele maluri ale Prutului, în vederea promovării literaturii române, a lecturii şi în mod special să contribuie la o mai bună cunoaştere reciprocă a oamenilor de cultură din aceste două țări. Evenimentul se desfăşoară pe parcursul a 3 sau 4 zile în două-trei oraşe din Republica Moldova, în diverse spaţii (librării, universităţi, locuri publice) şi care se axează în mod special pe proză, poezie şi dramaturgie sau eseu, prezentate publicului prin dezbateri şi lecturi publice, spectacole, conferinţe.

Valeriu Gherghel, Tamara Cărăuș, Sorin Hadârcă. Casa Dacă, ZLR, mai 2019. Foto: Igor Țurcanu

 În primii doi ani au participat la acest eveniment: (2010) Gabriela, Adameşteanu, Vladimir Beşleagă, Aurelia Borzin, Iulian Ciocan, Constantin Cheianu, Dumitru Crudu, Claudiu Komartin, Dan Lungu, Eugen Negrici, Doina Ruşti, Alexandru Vakulovski, Elena Vlădăreanu, Varujan Vosganian; (2011) Emil Brumaru, Val Butnaru, Constantin Cheianu, Mihai Fusu, Bogdan Georgescu, Radu Pavel Gheo, Ion Mureşan, Alina Nelega, Nicolae Popa, Arcadie Suceveanu, Maria Şleahtiţchi, Cristian Teodorescu, Ion Vianu, Victor Rebengiuc.

ZLR, ediția a III-a, a avut loc în 2017 în cadrul Proiectelor Culturale ale Ministerului Culturii din Republica Moldova. Ediția a treia s-a desfășurat în Chișinău, Bălți și Cahul. Au participat: Eli Bădică, Mircea V.Ciobanu, Vitalie Ciobanu, Dan Coman, Nina Corcinschi, Alexandru Cosmescu, Ana Donțu, Paula Erizanu, Vasile Ernu, Iulian Fruntașu, Emilian Galaicu-Păun, Florin Lăzărescu, Alexandru Matei, Alina Purcaru, Maria Șleahtițchi, Tatiana Țîbuleac, Lucia Țurcanu, Radu Vancu.

ZLR, ediția a IV-a, a avut loc în 2018  în cadrul Proiectelor Culturale ale Ministerului Educației, Culturii și Cercetării din Republica Moldova. S-a desfășurat în Chișinău și Bălți. Au participat: Dinu Guțu, Dan Lungu, Pavel Păduraru, Tatiana Tîbuleac, Iulian Ciocan, Claudiu Komartin, Lavinia Bălulescu, Vsevolod Ciornei, Igor Guzun, Vintilă Mihălescu, Luiza Vasiliu.

ZLR, ediția a V-a, a avut loc în 2019  în cadrul Proiectelor Culturale ale Ministerului Educației, Culturii și Cercetării din Republica Moldova. S-a desfășurat în Chișinău și Bălți. Au participat: Ruxandra Cesereanu, Constantin Cheianu, Adi Schiop, Dan Alexe, Vasile Romanciuc, Marius Chivu, Emanuela Iurkin, Bogdan Crețu, Tamara Cărăuș, Valeriu Gherghel, Sorin Hadârcă, Vasile Ernu, Alexandru Bordeian, Alina Purcaru, Silvia Goteanschi, Dinu Guțu, Emilian Galaicu-Păun,  Dan Sociu.

Bogdan Crețu și Alexandru Cosmescu. Casa Dacă, ZLR, mai 2019. Foto: Igor Țurcanu

Sperăm să ne vedem și să ne cuprindem cu autorii celor mai importante cărți ale anului 2019 și 2020.

Gheorghe Erizanu

Limba română ne pare un dat firesc. E ca apa, aerul. Până și minciunile din Republica Moldova astăzi se spun și se scriu în limba română. Nu știu dacă sunt mai frumoase decât cele din 1988, când Vlad Pohilă aducea la Tinerimea articolele sale polemice. Pe atunci, erau câțiva susținători care se expuneau public. Ne sunt suficiente degetele de la o singură mână ca să-i numărăm. Fiecare articol era o nouă luptă pentru susținerea alfabetului latin. De la polemici cu cei de la Sovetskaia Moldavia sau Molodioji Moldavii până la apeluri de a amâna apariția DOOM-ului (Academia de Științe îl pregătea pentru tipar cu kirilice). După fiecare articol noi ne duceam să bem cafea la nisip la Fulgușor, iar redactorul-șef se ducea la CC pentru noi mustrări. Erau anii Glasnosti. Era RSSM în cadrul URSS. Ziarele, chiar și cele mai liberale & naționale, apăreau în limba moldovenească, cu litere kirilice.

Articolul lui Vlad Pohilă Magia literelor și perfidia cifrelor apărea pe 11 iunie 1989, în Tinerimea: „Anevoios de tot, – după valuri tulburi de insinuări și falsuri, după piedici și tărăgănare prin nimic justificate, – în cele din urmă se legiferează revenirea noastră la alfabetul latin, la scrierea cea firească idiomului nostru de origine romanică.În presa republicană a fost tipărit proiectul de Lege a R.S.S.M. „Cu privire la trecerea limbii moldovenești la grafia latină”. Să sperăm că în curând vom citi în curând și textul Legii respective și atunci vom putea spune cu inima ușoară că iată, s-a săvârșit în Moldova poate cea mai mare dreptate etico-socială din anii de după război, că înregistrăm și noi o victorie de seamă a intelectului moldovenesc deșteptat, ferit de corupție și slugărnicie.”

Grafia latină pentru toți, de Vlad Pohilă. Editura Știința, 1990

Este articolul care încheie cartea Grafia latină pentru toți, de Vlad Pohilă. Volumul apărea la Editura Știința, în 1990, într-un tiraj de 35 340 de exemplare.

Cartea avea motto : „Căci nu se poate pom bun care să facă roade rele și iarăși, nici pom rău care să facă roade bune.” (Luca 6, 43) Și începea direct: „Un an, o lună, o zi, o oră: 1989, august, ziua a treizeci și una, ora 15.30… Este data exactă a decretării în Republică a revenirii poporului nostru, a limbii noastre la alfabetul latin.”

Era printre primele cărți tipărite la Chișinău în limba română. 50 de pagini din carte era o Inițiere în ortografie. Prietenos și clar Vlad Pohilă explica ortografia română. Pentru toți. Cartea a fost tipărită într-un timp foarte scurt. Sunt scăpări inerente grabei, obișnuinței, unele mi le-a semnalat Vlad Pohilă, când mi-a dăruit cartea cu autograf, altele, ca anul apariției ultimului articolul să fie trecut greșit 1990 (corect 1989).

Vlad Pohilă, împreună cu Emil Mândâcanu și Viorel Ciubotaru, sunt autorii celebrei Scrisoarea celor 66, o scrisoare deschisă semnată de 66 de personalităţi care au cerut tranşant stoparea experimentului „limba moldoveneasc㔺i declararea limbii române drept limbă de stat. Unicul care a avut curajul s-o publice atunci a fost Anton Grăjdieru de la săptămânalul Învățământul public, în septembrie 1988. Pohilă mergea cu o foaie albă la semnatari, creând impresia că ei sunt primii. Mulți dintre ei, sub presiune sau frică, și-au retras ulterior semnăturile. Au rămas 66. E scrisoarea care a catalizat revenirea la limba română și deșteptarea națională. Mulți dintre cei care au refuzat sau și-au retras ulterior semnăturile au luat ordine și premii ale Republicii Moldova. Dar niciodată statul, care există astăzi și se numește Republica Moldova, nu și-a onorat demnitatea și nu și-a dovedit existența printr-un simplu gest de recunoaștere a curajului celor 66 de semnatari.

Vlad Pohilă a fost printre inițiatorii primelor două ediții ale revistei Glasul, prima apariție cu grafie latină (1988), până la oficializarea trecerii. Primul număr a fost publicat la Riga, al doilea număr, la Vilnius. Aduse clandestin, cu peripeții, la Chișinău. În afară de Vlad Pohilă, în Țările Baltice, au fost Iurie Zavadschi și Virgil Zagaievschi, sper să nu greșesc.

În presa din anii 90 am semnat cu numele Ierizanu din cauza lui Vlad Pohilă. El m-a convins. Oficializarea acestui ie mi s-a părut atât de complicată încât, spre deosebire de iepure (gluma lui Victor Dumbrăveanu), m-am plictisit și am abandonat, atunci când a trebuit să semnezi documente juridice, contabile. Mi-am păstrat, totuși, acest început de „I” în semnătura personală. În semn de respect pentru o literă verticală. Pe care mi-a dat-o Vlad Pohilă.

Gheorghe Erizanu

Cele mai descărcate cărți digitale Cartier care au fost gratuite pe iBooks până pe 20 aprilie au fost:

  1. Maestrul și Margarita, de Mihail Bulgakov. Traducere din rusă de Vsevolod Ciornei
  2. Singur în fața dragostei, de Aureliu Busuioc
  3. Divina comedie, de Dante. Traducere din italiană de George Coșbuc
  4. Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde. Traducere din engleză de Radu Tătăruca
  5. Când bunicul era nepot…, de Aureliu Busuioc
  6. Roșu și negru, de Stendhal. Traducere din franceză de Argentina Cupcea-Josu
  7. Testamentul necitit, de Lilia Bicec-Zanardelli
  8. Copiii căpitanului Grant, de Jules Verne. Traducere din franceză de Cezar Sandu-Titu
  9. Prinț și cerșetor, de Mark Twain. Traducere din engleză de Radu Tătărucă
  10. Ciuleandra, de Liviu Rebreanu

Noi eBookuri Cartier: Sebastian de Gelu Diaconu, Pâinea noastră cea din toate filele de Vasile Romanciuc, Eseu asupra încremenirii de Iulian Fruntașu, România în secolul XX de Francesco Guida.



Gheorghe Erizanu
Chișinău, 9 mai 2020

Oamenii mici preferă mașinile mari. Negre. Germane. Oamenii mici preferă Piața Marii Adunări Naționale. Pentru ei. Oamenii mici preferă să-i trimită sub pod. Pe cei generoși. Pentru că sunt români. Oamenii mici preferă culorile negru-oranj. Și să-și tragă abțibilduri pe mașinile lor germane „Spasibo dedu za Pobedu!” Oamenii mici preferă să împartă lumea în oameni mici și oameni mai mici.

Pe 7 mai ajutorul umanitar român în valoare de 3,5 mln euro a fost primit de oficialitățile moldovenești sub un pod. Pentru că e pandemie. Primăria nu a permis.

Pe 8 mai a fost înregistrată la Primăria Chișinău declarația prealabilă pentru organizarea marșului automobilistic dedicat Zilei Victoriei. Pentru că e pandemie. Primăria a permis.

Pe 9 mai în Piața Marii Adunări Naționale au fost 376 de automobile, conform datelor poliției.

Inițiatorul marșului: Vladislav Dumanov, Asociația Automobiliștilor „Moldova-SUD” și membrul Comisiei pentru Culte și Patrimoniu Cultural din cadrul Consiliului Societății Civile pe lângă Președintele R.Moldova, Igor Dodon.

Pe 9 mai în Piața Marii Adunări Naționale au fost 3,76 mln de euro (preț foarte aproximativ de 10 000 euro/tacikă). Nu pentru a comemora moartea milioanelor din cel de-Al Doilea Război Mondial. Pentru ca oamenii mici să pară mari.





Gheorghe Erizanu