De la o luni, doar vești bune.

Dimineață, în loc de cafea: un video porno, făcut de un amator de doi bani ca și boaștele lui hrentuite, la Agenția de Protecție a Moralității. Cu chestionarul polițiștilor: video e porno, conține scene erotice, organele genitale sunt vizibile? Dacă e porno, firește conține toate celelalte elemente. De ce trebuie să scrii un „Război și pace” despre organe genitale, dacă e suficientă o singură constatare. În capul meu de pudibund bătrân și bleg nu intră cum domnițele se vor dive de Hollywood când fac sex și se lasă planturos filmate. Ca apoi să fie șantajate de donquijotele galant? Deconectați lumina, ieșiți de pe facebook, cel puțin, când vă cuplați.

Apoi vine Boby Rothschild la Chișinău. Pentru o fotografie pe fundalul aeroportului Chișinău. Șor i l-a vândut. Comisia parlamentară mai adună dovezi despre concesionarea aeroportului. Ministrul Brânzan zice că nu poate interveni în acordul nou dintre Șor & Rothschild.

Vladimir Țurcan e ales președinte al Curții Constituționale. Dodon vorbește despre separarea puterilor în stat. Năstase declară că s-au întâlnit în patru – Dodon, Sandu, Năstase și Greceanâi – în ajunul alegerii președintelui CC și au convenit să nu ia președenția niciun afiliat politic. Afiliați politici sunt 3: Roșca, Manole și Țurcan. Dintre cele 6 voturi de la Curtea Constituțională patru au fost pentru Țurcan, care s-a autopropus președinte. Doi proaspeți judecători, Roșca și Șova, au declarat că nu l-au votat pe Țurcan. Apoi apare Domnica Manole și declară că nu l-a votat nici ea pe Țurcan. Matematica zice că cele 4 voturi sunt 3. Dar ele oarecum sunt 4. „Casă de nebuni”, zice Diacov. Matematica nu are ce căuta la numărătoarea de la Curtea Constituțională. Problema e că numărătoarea de judecători face parte din fișa postului. În orice hotărâre vor trebui să se numere. În de ei. Și noi să-i credem.

Marți poliția vine cu o decizie foarte bună de fluidizare a traficului între Ciocana și sectorul Râșcani. Chironda, consilier și urbanist autodeclarat, zice că nu e bine. După el, toți chișinăuienii trebuie să fie pietoni. Și să fie piste pentru ecveștrii pe băț de răsărită.

Iar înainte de toate acestea, sâmbătă seara, Iurie Luncașu, om de afaceri, un apropiat al lui Plahotniuc, și-a chemat șoferul, a ieșit pe centura Chișinăului, care e ca și centura din jurul lunohodului Vostok 1 de pe lună, doar cratere, a oprit mașina, a dictat un bilețel agramat șoferului, și-a luat pistolul și s-a dus să tragă o gură de aer. Și și-a tras un glonte în cap. Nici Tarantino nu are asemenea scenarii.

La Moscova Ambasada Republici Moldova organizează o masă rotundă sau conferință cu tema „75 de ani de la eliberarea Moldovei de sub jugul fascist”. Niciun istoric din Chișinău nu ajunge la științifica adunare.

Vine și 23 augustul cu fasciștii și eliberatorii lui Dodon. Și un 23 august al Guvernului Sandu pentru comemorarea victimelor regimurilor totalitare.

Și-n tot acest timp toți părelnicii se dau cu părerea. Nici nu mai e nevoie de trolli.

Augustul lui 2019 putea fi și altfel.

Putea fi cu anticipate. Cu roți deșurubate de la mașina Maiei Sandu, cu Sergiu Sârbu în salopetă sub o mașină și cu o cheie franțuzească, cu Sârbu în maiou și cu tatuaj curățând balega dintr-un grajd sătesc, cu Țuțu, cu întâlniri inutile cu alegătorii, cu autobuz democrat, cu altercații inutile. Fără Boby Rothschild la Chișinău. Iar în septembrie PD avea să ia tot. O majoritate confortabilă. Asta-i varianta optimistă. Uitasem, și cu trolli. Fără părelnici. Care și-ar fi căutat de nasul lor.

Augustul lui 2019 putea fi și cu 61 de deputați arestați de către Procuratura Generală. Încarcerați în izolatorul nr. 13. Cu blocul Acum și socialiștii scoși în afara legii pentru uzurparea puterii în stat. Cu Dodon închis în izolatorul nr.13. Cu Usatâi fugar pe la Mosocova. Cu Sturza care și-ar fi căutat de viața lui. Și fără Boby Rothschild la Chișinău. Pe câmpia alegătorului triumfa falnic PD-ul și Partidul Șor. Și trollii.

Augustul lui 2019 putea fi și cu o coaliție PSRM cu PD. Cu socialiști cuminți. În banca lor. Fără comentarii. Fără zarvă. Buni executori. Otova. Fără Boby Rothschild la Chișinău, dar cu trolli.

Avem un august imposibil. Dar, oricum, mai bun decât toate augusturile posibile.

Concursul din Parlament pentru cele două funcții de judecători constituționali, care nu era obligatoriu (actuala majoritate l-a organizat pentru a arăta că sunt altfel decât precedenții), a ales doi candidați: Nicolae Eșanu și Vladimir Grosu.

A fost un exercițiu de democrație juvenilă inutilă. Care a declanșat opinii lungi cât drumul mătăsii.

Azi Parlamentul a trimis în scaunele Curții Constituționale alți doi judecători. Pe Domnica Manole și pe Dumitru Pulbere. Eșanu & Grosu au fost lăsați cu ochii în soare.

Dumitru Pulbere a fost judecător la Curtea Constituțională într-un prim mandat în 2001 – 2007. În al doilea mandat, din 2007 până în 2011 a fost președinte al Curții Constituționale.

 Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională zice în articolul 5, punctul 2: „Judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a două mandate.”

Dumitru Pulbere, conform Legii nr.317, înainte de a fi propus la funcția de judecător, este obligat să dea în scris acordul său. Dacă acordul este, atunci Dumitru Pulbere interpretează al naibii de postmodernist și fracturist punctul 2, articolul 5 din Legea 317.

Va fi nevoie, cumva, de o nouă interpretare a majorității parlamentare? Simpla majoritate parlamentară este de 50% plus unul din numărul de 101 de deputați. E corect! Dar corect & constituțional e altfel: simpla majoritate parlamentară e alcătuită din 52 de deputați.

Corect: Dumitru Pulbere a avut două mandate de judecător al CC. Dar nu e constituțional. Constituțional & corect: Dumitru Pulbere a avut un singur mandat de judecător la CC și un singur mandat de președinte CC.

Generalul Victor Gaiciuc a fost numit consilierul președintelui Dodon. Reporterul TV, care voia să vorbească despre relația de rubedenie dintre cei doi, zice:

„Victor Gaiciuc este tatăl feciorului lui Igor Dodon.”

Nu vă spun postul.

Igor Dodon nu a reacționat la știre.

În aprilie 1986 a fost explozia de la Cernobâl. La peste 30 de ani HBO realizează serialul Cernobâl. Cu o reconstrucție impresionantă și exactă antropologic a vieții sovietice din acea perioadă. Cu ierarhiile din administrația economică și de partid, unde, cu câteva excepții, meritocrația și abilitățile profesioniste erau marginalizate pentru ca nucleul conducător să fie dat la cheremul talibanilor de partid. Cu sacrificiul naiv al oamenilor de rând. Cu toate bâlbele și informarea cu întârziere a catastrofei, care sunt puse pe incompetența crasă a celor implicați direct în explozie.

În toamna lui 2017 peste Europa a mai trecut un val de radiație. Rușii au zis că nu au nimic cu el. Poluarea României era atât de mare încât europeni încercau să dea vina pe România. Recent, o comisie a UE, a făcut public raportul cu privire la norul radioactiv din octombrie 2017. Norul venea de la Complexul Maiak, care se află în orașul închis Celeabinsk, la vreo 400 de kilometri de Celeabinskul de pe hartă. În anii 50 trecut, în sudul Uralilor, în partea siberiană, a fost o explozie la Maiak, care are mai multe platforme de prelucrare a uraniului și plutoniului. Craterul exploziei a rămas, cel puțin până în 1985-87, fără niciun sarcofag. Explicația era simplă: vântul nu bate niciodată dinspre zona deflagrației spre localitatea Celeabinsk-56. Probabil, în toamna lui 2017 vântul a bătut altfel. Transportul militar care a plecat de la Maiak spre Cernobâl, în mai 1986, avea doza de radiație mai mare decât cel de la Pripeati. Cel puțin, asta mi-a spus vzvodnâi, când a revenit de la Cernobâl. Nu era genul de erou naiv sau carierist. Era un fatalist.

Recent, în Severodvinsk, alt oraș închis din zona Arhanghelsk, a explodat, probabil, racheta Burevestnik, cu propulsie nucleară. Ea a fost elaborată de industria militară sovietică în anii 50-60, dar riscul de a împrăștia prin lume, acolo unde explodează, mini-cernobâle i-au făcut pe inginerii și militarii sovietici să se dezică de ea. Scoasă din arhivele secrete de peste juma de secol, acu a fost prezentată ca o noutate în domeniul înarmării. Și a explodat la decolare. Norul radioactiv a fost ascuns de autoritățile ruse.

Orice incompetență locală, aroganță locală, minciună locală poate deveni o catastrofă globală. Atunci incompetenții, aroganții, mincinoșii vor apela la sacrificiul minerilor cu puța goală. Noroc că nu avem sau nu am avut orașe închise. Nici mineri nu avem unde căuta.

1. „Vă somez: treziți-vă!” (fără drept de apel acest îndemn, parcă ar veni de la Dumnezeul cel Atotputernic). Guvernul Sandu este încă în prima sută de zile.
2. Isteriile media care vin din partea opoziției sunt în albia firescului. Erau previzibile. Probabil, era o așteptare prea optimistă ca ziariștii să iasă din frontul propagandistic și să intre în câmp profesionist. O trecem la Era Postadevărului.
3. Isteriile care vin din partea foștilor sau încă actualilor susținători ai Guvernului minoritar Sandu: ei cer în plină lună ianuarie o bagheta magică care să planteze zambile & rhodendroni pe lanurile patriei. Iar zambilele să dea imediat, în a doua lună, și fructe de papaya. Acest guvern a fost posibil în ceasul al doisprezecelea. Când actualii critici cu nobile intenții de a salva patria se pregăteau de un exod pentru totdeauna din Republica Moldova sau urmau să rămână aici devenind oportuniști sau alcoolici. Atunci unicul care credea într-un Guvern Sandu era Dumitru Alaiba. Iar noi îl credeam nebun.
4. Unioniștii, unii, care până mai ieri erau încolonați în armatele statului major de la GBS, e omenește să vină cu isteriile lor. Poți ascunde incompetența și oportunismul sub nobila umbrelă a unionismului. Efort minim, loc asigurat în panteonul românilor de pretutindeni.
5. Unioniștii puri sunt supărați pe Guvernul Sandu pentru că blocul Acum a făcut alianță cu socialiștii lui Dodon. Mai ales că Acum avea prima opțiune pentru o alianță cu republicanii lui Abraham Lincoln, iar a doua opțiune erau democrații lui John F. Kennedy. Alegătorul moldovean e generos.
6. Octavian Țâcu e supărat și el. Deoarece el nu poate să nu fie supărat. E o supărare genetică. Mămucă-mea a fost edinolicinikă până prin 1965. Ea era tare supărată pe colhoz și ruși. Fiind supărată, n-a intrat în colhoz. N-a votat și nici n-a fost votată. E adevărat, că după ce i-au luat până la urmă pământul, care în fiecare primăvară era mutat tot mai departe și mai departe de sat, nici pensie n-a avut.
7. Dodon e supărat și el. Prea s-a luat în serios Guvernul Sandu. Trebuie urecheat. Când era Plahotniuc se putea duce în șalavari albi la Muntele Athos. Acum nici la Zatoka nu ajunge. Trebuie să muncească. Să facă un guvern paralel din consilierii prezidențiali, să fie primul la bifat victorii.
8. Guvernul Sandu credea că va fi suficient un sprint. Și statul capturat devine stat funcțional după toate manualele de la Harvard. E altă distanță, e cea lungă. E nevoie de a doua respirație. Acu încă nu o aveți. Mâinile sunt de plumb, picioarele sunt de plumb, ochii sunt închiși, dinții încleștați. Mai aveți un pic, ultimii metri. Apoi va veni a doua respirație. Plumbul din picioare și mâini se topește în tot corpul, ochii se deschid. Atenție la adversari: maratoniștii nu au piste individuale și atenție la coatele adversarilor. Mențineți ritmul.
9. Trudozâlile pe plantația lui Zuckerberg sunt grele. E vară, e caniculă. Da tu stai de dimineață până în seară și te spetești cu like-uri. Like! Like! Like! Ce viață grea am ajuns în acest regim dictatorial: au dispărut până și pozele cu pisicuțe de pe facebook!
10. Titlul îi aparține lui Ovidiu Șimonca, o carte excelentă de interviuri. O mai găsiți în librării. Că lumea nu s-a dat enervată.