Pentru elevați: citiți articolul complet al lui Em.Galaicu-Păun.
Decalogul tiranului. Compendiu pe înțelesul tiranului.
Radeţi-i din corpul social pe oamenii superiori, adică suprimaţi marile spirite, deoarece tiranul nu-i iubeşte pe oamenii „cu spirit nobil şi liber”;
Nu permiteţi niciun fel de mese în comun, nici asociaţii, nici educaţie, sau orice lucru de acest gen, dimpotrivă, fiţi atenţi la toţi cei care, de obicei, dau naştere acestor două sentimente: măreţia sufletului şi încredere;
Ordonaţi să nu existe nicio societate savantă, nici alte asociaţii de învăţământ;
Faceţi tot posibilul ca cetăţenii să se cunoască cât mai puţin (deoarece cunoaşterea reciprocă sporeşte încrederea reciprocă;
Faceţi în aşa fel ca locuitorii să fie mereu sub ochii tiranului şi să-şi petreacă timpul la uşa acestuia (într-adevăr, anume astfel cea mai neînsemnată acţiune a lor nu va trece neobservată, iar graţie acestei sclavii permanente, supuşii se vor obişnui cu o stare de spirit meschină);
Trebuie să depui tot efortul pentru a nu ignora nimic din ceea ce fiecare supus poate spune sau face, dar e nevoie şi de spioni;
De asemenea, depuneţi tot efortul pentru a-i porni pe oameni unii împotriva altora, a băga zâzanie între prieteni, între popor şi notabili, precum şi între bogaţi, ei înde ei;
Sărăcirea supuşilor este de asemenea un procedeu al tiraniei ce vizează ca cetăţenii să nu fie în stare a întreţine miliţie şi ca, prinşi în vârtejul sarcinilor lor cotidiene, să nu aibă răgaz a conspira;
Se poate recurge şi la ridicarea impozitelor, ca la Siracuza, unde, în cinci ani, sub Dionysios, întreaga bogăţie a cetăţii a sfârşit prin a se pomeni în mâinile tiranului. Totodată, tiranul este un aţâţător de război, ceea ce face ca supuşii săi să nu aibă nici un răgaz şi să simtă nevoia unui ghid;
O caracteristică a tiranului este faptul că nu are încredere în prieteni, sub pretextul că dacă toţi îi vor răul, mai ales prietenii sunt cei care i-l pot cauza.
Tirajul volumului Tirania și tiranicidul de Mario Turchetti s-a epuizat. Cumpărați cărțile Cartier când sunt în librării. Sunt actuale. Și la 15 ani de la apariție. Suntem vechi, dom”le!
Sfârșitul anilor 90. Sfârșitul perestroikăi. Sfârșitul URSS. La Editura Literatura Artistică apăreau ultimele debuturi. Cu litere kirilice. În seria Debut. În 1988 apărea revelația anilor 80 Angela Plopii, descoperită și promovată de Vsevolod Ciornei (în Tinerimea și Orizontul) și Nicolae Popa (semnează prefața), cu volumul Cununa de fulgere. În același 1988 apărea cu Numărătoarea de frați și Vasile Nedelciu.
Angela Plopii a plecat la Moscova, la Institutul de Literatură. A rămas în capitala rusă. Cununa de fulgere a rămas unica carte. Vasile Nedelciu s-a implicat în politică și a fost unul dintre fondatorii Republicii Moldova. A fost vicepreședinte al Parlamentului. Apoi a devenit unul dintre cei mai prosperi oameni de afaceri în domeniul IT din Chișinău. Numărătoarea de frați e unica sa carte.
Probabil, Vasile Nedelciu,ar fi meritat să intre în antologia Generației 80. Alături de Cioclea, Ciornei ș.a.
În 1990, la aceeași Literatură Artistică, apăreau Caietele Sarmis ale Cenaclului Luceafărul de pe lângă ziarul Tinerimea Moldovei, coordonat de Andrei Țurcanu. Erau primele cu litere românești. În cadrul programului Cenaclului și Uniunii Scriitorilor un grup de tineri au plecat să învețe limbi străine: Dumitru Crudu (scriitorul de azi) a plecat la Tbilisi pentru georgiană, Valeriu Reniță (ziaristul de azi) a plecat la Riga pentru letonă, Igor Munteanu (politologul de azi și fostul ambasador al RM în SUA) a plecat la Tallin pentru estoniană. În cele trei caiete Sarmis au apărut poeme de: Fidel, Lia Țâcu, Ion Ștefănescu, Viorica Căpățână, Andrei Langa, Alexandru Corduneanu și Boris Grigorescu.
În același 1990, cu kirilice, apărea și debutul lui Grigore Chiper: Abia tangibilul. Cu prefața lui Andrei Țurcanu. Autorul a notat: „poeme 83-86”. Ca o declarație de apartenență pentru optzeciști. Grigore Chiper a intrat în antologia Portret de grup.
În 1992, la Editura Literatura Artistică devenită Hyperion, apărea Rugă de neliniști, debutul Liei Țâcu. Cu excepția Caietelor Sarmis, toate debuturile apăreau într-un tiraj de 5000 exemplare. La prețul de 10 kopeici. Prețul de copertă al Liei Țâcu, scris cu pixul de librar, arată 5,15 ruble (sau cupoane).
Mijlocul anilor 90, liberi și explozivi pentru libertatea interioară, dar nefaști pentru circuitul cărților de poeziei, scoate în evidență o altă serie de debut: Prima verba a Editurii Arc. În 1995 debutau cu poeme Fidel (fratele mai mic al lui Em.Galaicu-Păun) cu Vânat interzis, premiul USM pentru debut și Mircea V.Ciobanu, criticul de azi, cu Haydn între două claxoane. Peste un an apare Elefantul promis, debutul lui Ștefan Baștovoi (actualul Savatie Baștovoi). În 1997 avem debuturile lui Mihai Vaculovschi (actualul Mihail Vakulovski) cu Nemuritor în păpușoi și Margareta Curtescu cu Prinsă între clamele speranței. Tirajele din Prima verba erau de 500 exemplare.
În 1994, la editura Arhipelag din Tg.Mureș, cu o prefață de Al.Cistelecan, apărea Falsul Dimitrie de Dumitru Crudu. Cam în aceeași perioadă, la Editura Pontica, Constanța, aceleași poeme de același Dumitru Crudu apăreau cu o prefață de Marin Mincu cu titlul E închis, vă rugăm nu insistați.
În 1996, la Editura Cartier, apărea debutul lui Iulian Fruntașu Beata în marsupiu. Cu o prefață de Alexandru Mușina.
Primul mail cu domenul ro apărea în România la 16 aprilie 1993.
Primii operatori de telefonie mobilă au intrat în România în 1997. În Republica Moldova telefonia mobilă ajunge în octombrie 1998.
Cărțile de debut ale scriitorilor din anii 90, din cauza degringoladei administrative, nu prea sunt în bibliotecile publice din România și Republica Moldova.
Marin Mincu a încercat să fie promotorul nouăzeciștilor români, după modelul Cenaclului de Luni (al optzeciștilor) a lui Nicolae Manolescu. În anii 90, în Republica Moldova, Andrei Țurcanu s-a implicat în susținerea tinerilor scriitori. Apoi a plecat în politică.
Unii nouăzeciști au fost recrutați în antologia optzeciștilor. Unii optzeciști, debutând mai târziu, au fost lăsați pe margine. Dacă optzeciștii basarabeni au dus lupte verbale grele pentru a se sincroniza cu poezia românească, atunci nouăzeciștii basarabeni (prin conexiunile cu Al.Cistelecan, Alexandru Mușina, Gheorghe Crăciun, Marin Mincu) au intrat direct în competiție cu nouăzeciștii de peste Prut.
Viorel Mardare se simțea slăbit și vlăguit din iarnă. A crezut că e o răceală. A umblat pe la medicii Chișinăului. Care l-au examinat, l-au trimis să treacă testul SIDA. I-au zis că nu are SIDA. I-au zis că nu are pneumonie. I-au dat pungi de pastile. De plămâni. De inimă. De cap. De ochi.
Apoi Sergiu Prodan l-a urcat în mașină și l-a dus să treacă examenul medical în Germania. Vineri au venit rezultatele. Verdict: cancer.
Asta-i istoria bolii.
Viorel Mardare este unul dintre cei mai talentați regizori din generația tânără. Care și-au trăit tinerețea într-o țară care a făcut un film și jumătate în 25 de ani. Viorel Mardare a făcut spoturi publicitare. Câteva dintre ele au intrat în crestomațiile genului.
Viorel, această țară n-are nevoie de tine. Ea are nevoie de trolli, de lingăi, de pupcuriști, de șmecheri, de pierde-vară, de cozi de mătură.
Dar viața merge înainte. Pentru micile bucurii cotidiene. Pentru ele te scoli și mergi. Cei buni reușesc.
Iar tu ești bun.
Pentru donații online accesați https://www.gofundme.com/viorel-must-go-on
Donațiile fizice pot fi făcute la sediul Atelier S. Prodan (or. Chișinău, str. Kogălniceanu, 25, ap.1). Informații suplimentare: +373 79900100 (Alexandrina) sau +373 79999833 (Ghenadie).
Eugen Cioclea. 22 martie 2009. După spectacolul „Dați totul la o parte ca să văd”. Fotografie de Veronique North-Minca
Ar fi putut fi în manualele școlare. Dacă debuta în anii 70. Când au debutat cei de o seamă cu el: Nicolae Dabija, Leonida Lari, Ion Hadârcă, Iulian Filip, Vasile Romanciuc. Dar spre deosebire de ei, care au acceptat inițial să fie caligrafii poeziei basarabene, apoi tribunii din anii 90, Eugen Cioclea a fost tribunul din oficiu. A scris poezie și a trăit poezie. Douăzeci de ani. Fără carte publicată.
Ar fi putut fi fratele basarabean al lui Mircea Dinescu.
Numitorul comun, prima carte, i-a apărut abia în 1988. Intra în literatură cu Vsevolod Ciornei și Valeiriu Matei.
Optzeciștii au zis că e al lor. Și l-au introdus în antologia Portret de grup. Dar în Câmpia Borges și într-o realitate „abia tangibilă” a optzeciștilor basarabeni Eugen Cioclea intra ca AC/DC în concertul lui Mustea.
A scris foarte puțin. A băut foarte mult.
„Sunt cel mai trist poet din Europa” (din poemul Apel)
Momente și schițe, de Ion Luca Caragiale. Ilustrații de Igor Vieru
Bandiții, de Eric Hobsbawm
Cei trei muschetari, de Alexandre Dumas
Ciuleandra, de Liviu Rebreanu
Intelighenția basarabeană azi, de Vasile Ernu
Acestea au fost cărțile digitale ale lui iulie.
Iar Chișinăul e în aceste zile ca un PS prost pentru Trei panouri publicitare lângă Ebbing, Missouri. Atât doar că a fost un singur panou. Nicicum trei. Mult mai cuminte ca cele din Ebbing. Cel din Ebbingul nostru parcă era o publicitate socială plătită din fondurile Brigăzii motorizate nr. 2.
Orice societate care funcționează la indicații și nicidecum conform unor regulamente riscă să intre în colaps.
Domnul Andrei Strâmbeanu nu trebuie să se streseze. Actuala putere politică e pe o perioadă lungă. Colapsul va veni. Urât&dur.
Dar mult mai târziu decât vor unii și mult mai repede decât cred alții.
Cele mai cumpărate cărți pentru copii. Iulie 2018. Librăriile Cartier.
Albinuța, de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier
Colorăm păsări, de Vitalie Coroban. Editura Cartier
Amintiri din copilărie, de Ion Creangă. Editura Cartier
Când bunicul era nepot, de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
Mica stilistă (Colecția îmbrăcăm păpușa/ carte cu autocolante). Editura Atlas ABC
Cele mai frumoase flori, de Grigore Vieru. Ilustrații de Oana Ispir. Editura Cartier
Balada celor cinci motănași, de Ion Druță. Ilustrații de Mihaela Paraschivu. Editura Cartier
Colț alb, de Jack London. Editura Regis
Cartea puștoaicelor, de Rachel Renee Russell. Editura Arthur
Micul prinț, de Antoine de Saint-Exupery. Editura Sica
MICUL PRINȚ a fost scris în vila de lângă New York a lui Antoine de Saint-Exupery, înainte de plecarea sa ca pilot militar în Africa de nord. A fost lăsat unui editor american, care a editat volumul în engleză și franceză. De aici și confuzia unor editori, care îl editează cu majuscule, ca în engleză.
Exupery avea contract exclusiv cu Gallimard. Și aici a apărut o altă problemă. Onorarea contractelor. Camus, după moartea lui Antoine de Saint-Exupery, va pleca la New York ca să remedieze amiabil drepturile de autor pentru Micul prinț.
Micul prinț a devenit din 2014 bun public. Practic fiecare editură scoată câte un mic prinț. Atenție mare ce traducere alegeți. Dacă vă plictisește Micul prinț, atunci, fiți siguri, ați ratat cea mai frumoasă carte franceză de la mijlocul secolului trecut.
Cele mai vândute cărți din dricul verii. În Librăriile Cartier.
Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac, Editura Cartier
Te blestem să te îndrăgostești de mine, de Nicolae Dabija. Editura pentru Literatură și Artă
Oamenii fericiți citesc și beau cafea, de Agnes Martin-Lugand. Editura Trei
Rusoaica, de Gib Mihăescu. Editura Cartier
Adio, lucruri, de Igor Guzun. Editura Cartier
Frunze de dor, de Ion Druță. Editura Cartier
Dificila unire, de Alberto Basciani. Editura Cartier
Horodiște, de Ion Druță. Editura Cartier
Chișinăul nostru necunoscut, de Iurie Colesnic. Editura Cartier
Marea surpriză e intrarea în top a romanului Rusoiaca de Gib Mihăescu, care e pe piață de ani buni și intră pentru prima dată în top. În interbelic era unul dintre cele mai vândute romane.
ÎN ROMÂNIA au fost făcute public datele ultimului sondajul IRI, una dintre puținele măsurători credibile în RM și România.
În ce privește ideologia la care aderă românii, sondajul institutului american arată că 30% mizează pe liberalism, 24% pe social-democrație, 10% pe creștin-democrație, 7% pe conservatorism, 6% pe socialism.
Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri 20% nu vor merge la vot, dintre cei care ar vota: 32% ar alege PSD, 29% PNL, 7% Platforma 100 a fostului premier Dacian Cioloș, 4% ALDE, 4% USR, 4% PMP. Sondajul nu este suficient de exact pentru a arăta și evaluarea adecvată pentru UDMR.
Românii se raportează la Republica Moldova destul de reținut. Potrivit sondajului: 28% dintre români, în general trecuți de 50 de ani, susțin reunificarea necondiționată; 25% ar vrea ca R. Moldova să adere mai întâi la UE și apoi să se reunifice cu România; 26% socotesc că R. Moldova ar trebui să rămână independent, chiar dacă va fi primită în UE; în vreme ce 3% îi văd viitorul alături de CSI.
ÎN GERMANIA sunt acreditate doar patru case de sondaje, care au dreptul să facă măsurători în ajunul campaniei electorale. Dacă datele oferite de un sondaj (marja de eroare e până la 5 la sută) nu coincid cu datele electorale, atunci agenția de sondaj riscă să-și piardă acreditarea. Bănuielile rezonabile: 1) agenția face manipulare sau 2) agenția nu este profesionistă.
În RM agențiile de sondaj au o marjă de eroare de 1,8 – 3 la sută. Și o acuratețe dintre sondaje & realități de 10-15 la sută.
Peste 700 de pagini de istorie a luptelor românilor. Așa cum au fost ele. Fără patriotismul romantic pășunist și fără propaganda naționalistă. Măcar în anul Centenarului.
Acu o sută unu ani începea Bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917). După Mărășești, Oituzul a spulberat definitv planurile germane de a scoate România din război. Germanii adusese pe frontul din Moldova unitățile lor de elită. La Oituz a fost rănit viitorul mareșal Erwin Rommel, supranumit „vulpea deșertului” în al Doilea Război Mondial. Rudol Hess, viitorul locțiitor al lui Hitler, de asemenea, a luptat în calitate de locotenent la Oituz. De partea cealaltă, alături de trupele române, lupta Carl Gustaf Mannerheim, în calitate de comandant al unei divizii rusești, viitorul președinte al Finlandei.
Acu o sută de ani Armata Română, formată în mare parte din țărani, era unica forță militară bine organizată și disciplinată din această parte de Europă care a reușit să mențină ordinea în defunctul Imperiu Austro-Ungar. Armata Română a menținut ordinea în Buda, în Pesta, în Praga.
Călin Hentea a mai publicat volume de istorie la editurile Nemira, Militară, Cartea Românească, Institutul European, Paralele 45, Cetatea de Scaun, Adevărul, Eicon. A apărut cu două volume în engleză, în Statele Unite.
Istoria românilor văzută de Călin Hentea e, mai degrabă, cea din Aferim!-ul lui Radu Jude decât cea din Haiducii lui Dinu Cocea. Dar e o istoria fascinantă. Chiar dacă are eroi mai mici și trădători mai mari decât cei din manualele de istorie.
Tinerii scriitori au ajuns la 70 de ani. Cei care au intrat în antologia Caligrafii. O antologie a poeziei șaptezeciste din Basarabia de Lucia Țurcanu sunt la ora bilanțurilor: Vasile Romanciuc, Marcela Benea, Nicolae Dabija, Iulian Filip…
Andrei Țurcanu ar fi trebuit să fie criticul Generației 70. Ca și Eugen Lungu. Cu doi critici docți și atenți ar fi fost cea mai influentă generație. Dar Eugen Lungu s-a îndreptat spre optzeciști, care au făcut eforturi de sincronizare a literaturii române din Basarabia cu cea din România. Mai ales după 90. Iar Andrei Țurcanu a preferat șaizeciștii, canonicii, cei care au salvat limba și literatura română în RSSM. Luptele au fost mult mai dure decât încearcă să minimalizeze cei care cred că literatura adevărată de aici a început doar de la ei. Și lista scriitorilor români din Basarabia cuprinde un singur nume. Eu, supremul.
Apoi Eugen Lungu și Andrei Țurcanu s-au retras în istoria literaturii. Andrei Țurcanu prin volumul de dialog cu Nina Corcinschi Cartea din mâna lui Hamlet, face o încercare de istorie a literaturii din Basarabiei, iar Eugen Lungu prin articolele din media, mai degrabă din literatura universală decât din cea română, ne delectează cu fapte hedoniste din marile literaturi.
Iar Andrei Țurcanu a revenit la poemele generației sale. De data aceasta ca poet. Și a continuat versurile ingenue ale șaptezecistului Nicolae Dabija: „Unii se învață a zbura printre arbori,/alții se-nvață printre cuțite.” Spre deosebire de Nicolae Dabija, care a cedat pentru: „Unii se învață a zbura printre arbori,/alții se-nvață printre cuvinte.”
Bănuiesc că ăsta a fost și motivul îndepărtării criticului literar de colegii de vârstă.
Andrei Țurcanu a învățat a zbura printre cuțite. Atunci când colegii au preferat să învețe zborul printre cuvinte.
Moartea lupului
Cel care cu colţii rupea
în stânga şi-n dreapta
lăsând în urmă să gâlgâie şiroaie de sânge
făcând trupurile slabe să sucombe
iar pe cele amorţite să vibreze
cu tremurul inedit al setei de viaţă
nu m a i e s t e.
El, lupul bătrân Cel-Fără-De-Astâmpăr
veşnic bolnav de o neînţeleasă ancestrală
chemare
claustrat într-o vizuină
fără intrare şi fără ieşire
zdrumicând ziua cu înverşunare calcarul pereţilor
iar serile lungi hăcuind propriul trup
(din care i se părea că nu va scăpa niciodată)
până, sleit de puteri, adormea
într-un vis cu o lupoaică roşcată
şi un pui de stea între ei
El, lupul
urât de toţi, admirat uneori pe ascuns
de nimeni înţeles vreodată
iată-l
a murit
nu m a i e s t e.
O furnică rătăceşte buimacă
pe botul încă umed de răsuflarea
care până nu demult dogorea totul în jur.
E seară
ca întotdeauna e singur şi, în sfârşit
pare liniştit şi împăcat.
Numai sufletul, încâlcit printre brazii păduri
scânceşte ba ici – ba colo
cu glas de flaut şi gângurit de porumbel
iar pe culme
departe, departe
lupoaica roşcată din vise
de-o veşnicie aleargă-aleargă-aleargă
prin-noaptea-străină-şi-rece.
Robert Gabriel Mugabe, de doi ani prim-ministru al Zimbabwe, este surprins în timpul vizitei sale la Palatul Elysee. E mai 1982.
Peste cinci ani va schimba Constituția țării. Elimină funcția de premier. Se instalează ca președinte. Zimbabwe devine țară cu un singur partid.
În decembrie 2016 este înaintat de partidul de guvernământ pentru un nou mandat de președinte. Are 92 de ani.
Peste un an, în noiembrie 2017, militarii blochează căile de acces, au loc proteste de masă împotriva președintelui Mugabe. Partidul de guvernământ îi cere demisia. Acceptă, după lungi negocieri, demisia. Obține imediat o sumă forfetară de cinci milioane de de dolari, o pensie lunară de 150 de mii de dolari și imunitate pe viață.
În 2018 avea să declare că a fost jertfa unui puci militar. Și consecințele sale trebuie anulate.
Comentarii recente