Cu 20 de ani în urmă editorii editau manualele pentru școala primară în tiraje de 88 mii exemplare în română și 27 de mii de exemplare în rusă. Pentru cei 115 000 de copii născuți într-un an.
Ultimul raport global al fertilității al Fondului Națiunilor Unite pentru Populație: în 2017 în Republica Moldova s-au născut 30 000 de copii, în 2016 – 34 000.
Dacă continuăm așa, atunci în 2018 vom avea 26/25 de mii, în 2019 – 22/20 de mii, în 2020 – 18/15 mii de nou-născuți.
Am auzit niște cifre despre numărul de oameni care au părăsit RM în primele 9 luni ale lui 2018. Sunt cifre din iad.
Marea Foamete Irlandeză, numită și „Viață Grea” (1845 – 49), a făcut să emigreze cca juma de milion de oameni, iar alt milion a murit de foame. Cifrele sunt foarte aproximative. Și sunt diferite la diverși istorici.
Benjamin Disraeli, scriitorul și viitorul premier al Marii Britanii, nota că la 1844 „ Irlanda are o populație înfometată, o aristocrație absentă, o Biserică înstrăinată, și în plus, cel mai slab executiv din lume.”
În 1845 erau 8 milioane de irlandezi. La o jumătate de secol după Marea Foamete limba irlandeză era vorbită de 600 de mii de oameni.
Cinic, șmecher și arogant, fără negocieri & discuții cu potențialii aliați, democrații din Parlamentul RM și-au impus agenda politică până la alegerile din februarie 2019. Inițiativa spicherului Candu de a introduce sintagma integrării europene în Constituția RM a picat. Democrații și aliații au acumulat 54 de voturi. Ar mai fi avut nevoie de 13 voturi.
Liberal-democrații și liberalii au 14 voturi (dacă informația despre fracțiunile parlamentare de pe siteul oficial nu este cumva învechită sau depășită de mobilitatea politică a deputaților noștri, care sunt mai iuți și mai rapizi în procesele lor de noi cuplări decât iepurii).
Strânși la colț, obijduiți, supărați și încrâncenați, cei 14 au procedat exact cum au dorit democrații. Au vociferat în public. Au cerut miliardul înapoi. Au strigat limba română pentru articolul 13. Și au părăsit sala în timpul votării. N-au folosit, cel puțin, nici pârghiile juridice ale legislativului. Inițiativa democrată ar fi putut să se mai plimbe prin comisiile parlamentare. Să mai obțină timp. Să tragă aer în piept. Ca să-și ozoneze creierii. Au intrat ca mieii în ajunul Paștelor în această luptă politică.
Paștele a trecut.
Referendumul consultativ, anunțat de spicherul Candu (așii din mâneca democrată sunt numeroși, agresivi, sunt o armată de azazeli, spre deosebire de așii serafimici, impotenți și străvezii ai liberalilor & liberal-democraților), va trece discursul politic de la miliardul furat, depopularea RM, justiția docilă, economia reală, fluxurile financiare ș.a. utilități publice reale la eterna polemică sterilă și fără nicio obligație: UE & Rusia. Orchestra de sub bagheta dirijorului democrat va interpreta într-o fericire Odă bucuriei a lui Fridrich Schiller & Ludwig van Beethoven. Iar cealaltă orchestră, dirijată de preș. Dodon, va interpreta într-o altă fericire Sveșcennaia nașa derjava a lui Serghei Mihalkov & Aleksandr Aleksandrov.
Vom trece printr-o iarnă cacofonică în care nu se va auzi nimic altceva decât Beethoven & Aleksandrov.
Democrații vor găsi sau vor vedea și cuvintele potrivite ale Curții Constituționale pentru un referendum în ziua alegerilor. Ca să-i lege de scrutinul parlamentar pe politicienii care au gânduri năstrușnice de a boicota alegerile.
Cum ar zice polonezii lui Ghimpu: „Bonjur, maman!”
Ca și acest titlu plin de înțelepciune: Eșecul democraților de a utiliza integrarea europeană în campania electorală. E din presa antioligarhică.
Primul. Liberal și tolerant. În 2002. Când Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) a obținut victoria în alegeri. Și avea nevoie de susținerea cercurilor liberale din Turcia și din afară.
Al doilea. În 2007. Când a început epurările în cadrul armatei. Și demonstrațiile de amploare prorepublicane. Atunci Erdogan nu s-a mai sfiit să declare public că merge pe o agendă islamică și împotriva mulitarismului kemalist. Dar a promis toleranță pentru societatea civilă. În acea perioadă AKP-ul lui Erdogan s-a aliat cu mișcarea lui Gulen. Sistemul birocratic de stat a fost supus complet AKP-lui.
Al treilea. În 2013. Când a crezut că este suficient de puternic ca să fie pe față antiliberal și antipluralist. S-a debarasat de mișcarea Gulen și de non-islamiști. Și i-a îmbrățișat pe naționaliști.
Idolul lui Erdogan: Abdul Hamid al II-lea, sultanul care a domnit peste Imperiul Otoman din 1876 până în 1909. Atunci au fost încetățenite tezele islamului politic. Abdul Hamid al II-lea este autorul moral al epurării armenilor din 1915.
Erdogan despre democrație: „democrația este doar un tramvai din care coborâm când am ajuns la destinație”.
Președintele Dodon a zis că Turcia e un model pentru noi. Și l-a decorat pe președintele Recep Tayyip Erdogan cu Ordinul Republicii.
Propunerea Partidului Democrat de a introduce în Constituția Republicii Moldova sintagma „direcția strategică a Republicii Moldova este integrarea europeană” e o mișcare politică excelentă. (Solicitarea de a hăitui deputații liberali și liberali-democrați pe fb deja e din cotidianul parșiv al politicii moldovenești.)
Dacă le reușește, atunci meritul și-l asumă. Pe deplin. Dacă PL lui Mihai Ghimpu și PLDM-ul nu oferă voturile necesare, atunci PD are un atu în campania electorală și în ecuația politică post-electorală. În campanie va merge cu stindardul european. Și vor fi unicii europeni declarați. Cu efort făcut. Iar în post-electorală în fața PD-ului va fi un șes mare. Și vorba lui Druță din Moldova socialistă: „Vaca paște iarbă verde”.
PL & PLDM condiționează votul pentru „integrarea europeană” cu modificarea articolului 13: introducerea sintagmei „limba română” în locul „limbii moldovenești”. (Solicitarea cu miliardul furat e deja din folclorul românesc popular, cules de Vasile Alecsandri hăt în ălălalt secol.)
Adrian Candu susține că va vota cu două mâini această propunere. Dar nu poate convinge a doua jumătate din propriul partid să voteze modificarea articolului 13.
Până acum Partidul Democrat s-a prezentat ca un partid unit într-o voință politică de invidiat. E suficient ca președintele partidului să iasă marți la briefingul săptămânal de la sediul PDM și să declare modificarea articolului 13.
În 2015 am scos Constituția Republicii Moldova, inclusiv cu Declarația de Independență. Tirajul s-a epuizat. Așteptăm modificarea articolului 13 și introducerea sintagmei „integrării europene” pentru a scoate o nouă ediție a Constituției Republicii Moldova. Ca operă poligrafică. Cel puțin cărțile trebuie să fie frumoase. Când politica e atât de urâtă. Iar Constituția e citită ca un poem postmodernist.
„Sebastian” de Gelu Diaconu. Colecția Rotonda, Editura Cartier, 2018
„Deși legionar, am suspendat orice judecată politică internă atâta timp cât durează războiul cu Rusia”, le-a mărturisit conciliant prietenilor Eliade.
Dinu Noica a revenit însă în discuție cu un atac la baionetă. „Războiul nu e un lucru decisiv!” Apoi a continuat dezlănțuit: „Decisivă este numai problema morală: participarea sau nu la un stat care astăzi e condus de un Carol al II, mâine de mareșal, poimâine de un soviet, și a te strecura fără probleme de conștiință, spunându-ți pur și simplu că ești tehnician.”
Discuția a avut loc în concediul lui Eliade din vara lui 1942, la București. În acel concediu Mircea Eliade nu a găsit nicio zi ca să-l vadă pe vechiul prieten, Mihai Sebastian.
Eliade, a fost numit atașat cultural la Londra, la 1 aprilie 1940, în plină dictatură regală. A continuat să-și exerseze funcția după abdicarea regelui din 6 septembrie 1940, a continuat și după proclamarea Statului Național-Legionar din 14 septembrie 1940, a continuat și după desființarea Statului Național-Legionar de către mareșalul Antonescu la 14 februarie 1941, aflându-se deja, în aceeași funcție, la Lisabona.
Cartea pentru copii Regele Piticuț de Radu Vancu & Irina Dobrescu, apărut în colecția Cartier codobelc anul trecut, a intrat în catalogul anual The White Ravens 2018. Este cel mai cunoscut ghid de recomandări de carte pentru copii din lume. În catalog au intrat 200 de titluri în 38 de limbi din 59 de țări.
The White Ravens 2018 a fost lansat la Târgul de Carte de la Frankfurt.
La Târgul de Carte pentru Copii din Bologna 2019, toate cele 200 de cărți The White Ravens 2018 vor fi expuse la standul Biblioteca Internațională a Tineretului.
Cu vreo doi ani în urmă l-am rugat pe Radu Vancu să scrie un text pentru colecția Codobelc. Apoi am fost cuminți și am făcut coadă la pensulele Irinei Dobrescu. Acum ne bucurăm pentru bucuria lui Radu Vancu & bucuria Irinei Dobrescu. Arareori (de fapt, nici nu am cunoștință) o carte românească pentru copii intră în cele mai frumoase 200 de cărți ale lumii.
Azi, la Librăria din Centru, lansăm antologia lui Eugen Cioclea Dați totul la o parte ca să văd. Poeme alese de Em.Galaicu-Păun. Cu ilustrații din filmul Eu, Geniu Cioclea de Violeta Gorgos. Concepție grafică: Vitalie Coroban.
E în Cartier de colecție. Cu nr.17. Tiraj scurt: 500 exemplare.
Vladimir Beșleagă a venit pe la Cartier. Pentru o postfață cât o carte aparte la eseul Tamarei Cărăuș Limba de hârtie. Am vorbit despre manuscrisul cărții Despre mama. A plecat. Apoi și-a adus aminte. Și m-a telefonat. „De fapt, eu am uitat cel mai important lucru. Am venit cu interviul cu Eugen Cioclea. Pe care i l-am luat în august 2009. La barul Uniunii Scriitorilor.”
Interviul e în cinci cuvinte: Matematica, Poezia, Dragostea, Omul, Dumnezeu.
Dialog cu Eugen Cioclea: Cinci cuvinte, cinci mistere
(in memoriam)
1. Matematica?
— Domnule Beșleagă, eu mă gândesc că matematica nu se defineşte. Nici proza, nici poezia… Cândva, în versurile mele, am spus că poezia este ceva care se mănâncă cu… sare.
Dacă nu cunoşti diferenţialul, nu eşti nici poet, nici matematician.
Matematica nu se defineşte.
Îmi amintesc de Norbert Wiener care vorbea mult, mult, dar nimeni nu pricepea ce spune el. Avea cursuri la Nottingham şi când spunea ceva, nimeni nu pricepea ce spune el… Dar e părintele ciberneticii mondiale!
— Nici matematicienii nu înţelegeau?
— Nu! Matematicienii pricep câte ceva, dar nu total… Adică este pe… secţiuni. Ai matematica diferenţială, matematica analitică, fiecare aparte.
Nimeni nu pricepe ce spune celălalt.
Adică e un fel de abstarcţiune totală!
A gândirii omeneşti.
— Şi atunci cum de înţelege omul ce e matematica, el fiind matematician, dacă e o abstracţiune totală?
— Nu e vorba de asta. Noi am pornit de la matematica reală… Cu Newton, cu toate treburile astea, legate de… univers, de triunghi, de… aritmetică, la urma urmei.
Ţin minte, când eram la matematici, la Moscova, era un personaj, la pensie… Venea cu vioara. Și știi? El rezolva problema lui Fermat!
— Problemă irezolvabilă.
— Da, da! Irezovabilă. Şi el umbla cu fleacurile astea ani în şir… Şi ne explica cum se gândeşte el la problema lui Fermat. Şi avea o soluţie…
— Era plauzibilă soluţia?
— Nu… El făcea nişte chestii de aritmetică, nu de matematică superioară…
Am cartea unui profesor, i-am uitat numele… Spune că problema lui Fermat nu are rezolvare. Intră în matematica superioară. Sau altă carte, despre matematica nelineară… Adică nu poţi sta să demonstrezi ceva şi să spui că-i aşa şi nu-i aşa. Adică totu-i contradicţie în matematică!
Şi-n viaţă totu-i contradicţie.
2. Poezia?
— Eu chiar nu ştiu ce-i asta. Vă spun cinstit.
— Da, dar şi despre matematică ai spus că nu ştii?
— Am spus, da… Şi matematica, şi poezia am spus că tot nu ştiu… Uite, cât am făcut poezie, şi nu ştiu ce-i asta… Nu ştiu…
Îi ceva care… pe care o… pipăi, uneori… Iar pe urmă gândeşti că… nu-i aşa cum ai spus tu în poezie…
Mi se pare că şi în Eminescu nu toate versurile sunt aşa, ieşite din comun. Am o carte acasă, opera lui într-un volum… De pe timpul lui Ceauşescu editată… Şi nu toate poeziile-s bune… Sunt unele cu… proletar, dracu’ ştie cu cine…
— Nu el, alţii le-au publicat…
— Ce-am învăţat în şcoală…
3. Dragostea?
— E ceva fundamental!
Dacă iubeşti, eşti!
Dacă: nu – nu!
Nu poţi să spui: de ce e aşa.
Nu, nu e vorba de femeie, de patrie… De un fleac!
E ceva extraordinar de maaare!
Ieşit din comun.
Un fleac al tău.
Personal crezi în treaba asta.
Dacă: nu, gata – nu eşti!
4. Omul?
— Ei, omul! Un animal…
Deseori revoltat.
Deseori pasiv.
Incomplect…
— Imperfect…
— E darul naturii… Spunea un filozof, i-am uitat numele…
— Dar tu ce crezi? Tu cum ai înțeles viața de om?
— Asta am înțeles în viața asta a mea: trebuie să ai un CREZ. În ceva. Să crezi în ceva.
Dacă nu ai încrezarea asta, nu exişti!
Asta e important!
Uite, scriu un… fleac… un cuvânt, două cuvinte, în care… cred.
Asta mă face să fiu mai… mai… mai sigur de mine.
Uite, vreau să-ţi spun… N-ai văzut? O cruce făcută de mine. Vreau să ți-o arăt (o desenează). Ce e treaba asta? ASTA ÎNSEAMNĂ IDEE. De ce? Când îşi face cruce creştinul(ortodoxul),face aşa. Şi celălalt (catolicul) aşa.
Crucea asta îmbină creştinismul (ortodoxia) cu catolicismul.
Totul inclus aicea. De ce? În afara crucii acesteia nu există altă IDEE.
Totul se menține în crucea asta, a noastră. Omenească.
Este un fel de… nu pot să spun: neant. Nimic, în afara crucii asteia.
Când am făcut treaba asta, mă simt dintr-odată ca… creştin.
Maare creştin!
Atâta.
5. Dumnezeu?
— Foarte multe ar fi de spus despre Dumnezeu…
Mă uitam azi la REALITATEA(TV). Un cioban care l-a văzut pe Dumnezeu.
Un film de jumătate de oră.
În ’35 l-a văzut.
— Petrache Lupu de la Maglavit:
— Da, da! Ce? El ştia ce-i Dumnezeu? I-au spus nişte lucruri… El era prost de firea lui… Naiv… L-a văzut pe Dumnezeu… El predica… nişte… învăţătura lui Dumnezeu.
Veneau sute de oameni, mii de oameni să asculte ce vorbea ciobanul ăsta… El nu ştia…
De Dumnezeu nu poţi să spui… Poate Dvs ştiţi mai bine ce-i Dumnezeu? Eu nu ştiu…
Vreau să spun altceva. Când nanu meu a murit… El a spus înainte de asta: AM SĂ VIN LA VOI! A doua zi n-a venit. L-a dus Vladea, vărul meu, la spital.
A murit duminică seara. Da, l-am sunat, ne-a sunat, pe urmă am aflat că el la spital a murit.
L-au adus acasă. L-au scăldat.
L-au pus pe masă.
Era cu ochii deschişi.
Nu puteau să-i închidă ochii. Plângeam şi eu: nanu! Nanu! Am vrut să-i închid ochii, nu puteam nimic.
Mămica nu putea să umble, ca să se ducă la el. „Mămică, hai!”
Şi l-au scos din casa mare afară.
Şi noi am adus-o pe mămica. Şi mămica se apropie de mort… de frate-său.
Vreau să zic: de ce s-a întâmplat fenomenul ăsta?
De ce?
El a promis că vine la noi. La sora.
N-o venit… Acum ea, cu o atingere de mână, a putut să-i închidă pleoapele!
— Ceea ce n-a fost în stare să facă nimeni altul.
— Nimic! Eu am‚ încercat… Toată lumea! Nana Olea, săraca. „Nu, nană, nu se închid ochii!” Ce, ea n-avea forţă?
În curând, la Chișinău, va veni președintele turc Erdogan. Care va tăia panglica Președenției renovate. Clădirea a fost renovată cu 7,2 milioane de euro, oferiți de autoritățile turce.
Venirea în capitala de pe malul Bâcului a fost confirmată de Ancara după expulzarea celor 7 profesori turci de la Liceul Orizont.
Clădirea Președenției Republicii Moldova este simbolul suveranității, independenței și democrației. Și președintele Republicii Moldova e simbolul suveranității & democrației. Și statalității.
Anul 2018 a fost declarat de președintele RM „Anul lui Ștefan cel Mare și Sfânt”.
18 jucători a vândut clubul turc Gulspor, din Isparta. Obținând 15 mii de lire turcești (cca 2300 euro). În medie, un fotbalist a costat 130 de euro.Cu banii obţinuţi a cumpărat zece capre. prețul unei capre e de 230 euro.
Conducerea clubului speră să obțină în primul an cca 4000 de lire turcești din laptele celor zece capre. Și câte trei iezi de capră. În șase ani clubul speră să ajungă la 140 de capre.
Banii obținuți din cele 10 capre vor fi investiți în alți jucătorii din Gulspor.
Comentarii recente