Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

Marina Tauber, deputată Șor, figurantă Kroll, fostă primară în unul dintre satele Șoimăreștilor lui Sadoveanu, Jora de Mijloc, și-a înaintat candidatura la funcția de primar al municipiului Bălți în ultima oră de înscriere în cursă.

Bălțenii urmau să-și aleagă primarul pentru doi ani, după demisia supărată a lui Renato Usatîi și până la localele generale din RM. Un termen foarte scurt pentru programe consistente și prea riscant pentru o carieră politică de lungă durată.

Dintre cei peste o sută de mii de alegători, la vot, în prima zi a scrutinului, au ieșit cca 33 de mii de alegători (32%). Pentru Marina Tauber au votat 15918 persoane (47,93%), pentru Nicolai Grigorișin, primar interimar, fostă mână dreaptă a primarului Usatîi, abandonat de ultimul în vară, au votat 6951 de persoane (20,93%). Locul trei și patru, la o diferență de 2 voturi, au fost îmopărțite de Boris Marcoci, deputat și candidat PAS, om de afaceri, care a cochetat cu PD-ul lui Plahotniuc, cu PLDM-ul lui Vlad Filat cu 4679 de voturi și comunistul-socialist Aleksandr Nesterovski cu 4677 (ambii 14,08%).

Bălții au o imagine de oraș dominat de vorbitori de rusă. Statistica contrazice imaginea: românii (moldovenii) constituie 63,4% din populația municipiului, 18,5% sunt ucraineni și ruși sunt 16%. Deoarece ucrainenii sunt mai degrabă vorbitori de rusă decât de română, – și până, și după anexarea Crimeei, – avem cca 35 de mii de oameni care consideră rusa maternă. Bălții îl au și pe episcopul Marchel. Dar au și teatru, și universitate, și liceu foarte bun în română. A mai avut și revista Semn, una dintre cele mai bune reviste literare românești, care a coagulat un centru cultural important în capitala de nord a Republicii Moldova. Revista Semn nu mai este. Iar cărturarii au abandonat orașul pentru Chișinău, Brașov sau Ipotești, lăsându-l pe Nicolae Leahu singur printre bălțeni. Cu Anatol Moraru străjer.

Marina Tauber a făcut ce poate mai bine, după metoda deja rodată în Orhei de Șor, premergătorul: a corupt alegătorul cu daruri (magazinele sociale Merișor), cu concerte, cu promisiuni de a construi Monaco. Metoda Șor e simplă și eficientă și după luarea puterii: e principiul „vopsirii buzelor” mașinii înainte de vânzare (luciu/glamour pe exterior, costuri mici, hârb în interior, costuri mari – principiu care, după 30 de ani de independență vopsită, încearcă să-l schimbe PAS-ul, care, atunci când crede că repară ambreiajul, descoperă că are probleme și în toba de ulei, și cablajul a fost ros de șobolani, și sistemul de ventilare are cuib de coțofană, iar motorul e aproape mort și complicat al naibii).

Marina Tauber, zic reprezentanții CEC, a avut un prim avertisment în timpul desfășurării campaniei. Decizia CEC-ului de a o exclude din turul doi are temei legal, articol concret, sumă de bani dovedită prin probe (estimările costurilor sunt de 15 ori mai mari). CEC-ul pare că și-a făcut munca. Este un fals sau o juma de adevăr că procurorii trebuie să curețe sistemul de corupție. Primii care sunt nevoiți să curețe sistemul sunt reprezentanții CEC. Corupția mare se face cu banii negri din timpul campaniilor, care, fiind la putere, trebuie să-i întorci și să-ți faci alții ca să rămâi la putere. Tot bani negri. Sau să plătești polițe geopolitice.

Excluderea Marinei Tauber nu are nimic comun cu anularea victoriei lui Andrei Năstase la primăria Chișinăului în 2018 de către judecătoarea Berdilo la sesizarea lui Iv Ceban, pe atunci contracandidat și actual primar de Chișinău. Care ieri a avut un discurs de salvator al democrației în timpul ședinței operative cu direcțiile municipale. CEC-ul de atunci nu a cerut anularea victoriei: încălcarea lui Năstase este/era pasibilă de un avertisment, expres stipulată în Codul electoral, nicidecum de o anulare a voturilor orășenilor.

Maia Sandu nu este un Vlad Plahotniuc. Așa cum Marina Tauber nu este Aung San Suu Kyi. Nu va fi niciun Front al Salvării Naționale, chiar dacă au fost scoși sindicaliștii de mucava în piața, legați prin afaceri cu structurile lui Șor, ca și transportatorii din publicul Plahotniuc-privatul Șor. Legal cazul Tauber este corect. Deranjează soluția găsită. Dacă fapta invocată de CEC a influențat rezultatul alegerilor, atunci se poate de repetat turul I, excluzând-o pe vinovată din liste (juriștii zic, a se vedea articolul 149 din Codul electoral:

Articolul 149. Votarea repetată

(1) Dacă în anumite circumscripţii sau secţii de votare alegerile sînt declarate nevalabile sau nule, Comisia Electorală Centrală dispune efectuarea, în termen de 2 săptămîni, a votării repetate pe baza aceloraşi liste electorale, cu aceleaşi candidaturi şi cu participarea aceloraşi consilii şi birouri electorale.

(2) Concurenţii electorali vinovaţi de încălcări ale prevederilor Codului electoral sînt excluşi din buletinele de vot, în baza unei hotărîri judecătoreşti definitive, iar consiliile şi birourile electorale care au comis asemenea încălcări se înlocuiesc.)

Sun 4 articole mai sus decât cel invocat oficial. Ar fi părut mai elegant decât intrarea pe un câmp plin de mărăcini, cel cu turul II, cu eliminarea lui Tauber, trecerea lui Malcoci pe poziția a doua, retragerea lui Malcoci, trecerea lui Nesterovski pe poziția a doua, retragerea lui Nesterovski ș.a.m.d.

Dacă bălțenii nu ieșeau la vot din nou, nu ar fi fost bai, rămânea interimar Grigorișin, fără partid în spate, fără susținere masivă și timp suficient pentru a pregăti un candidat propriu, cu șanse mai mari decât Malcoci.

Marinei Tauber i-au lipsit vreo 600 de voturi ca să devină primar din primul tur.

Gheorghe Erizanu

Cele mai vândute cărți în noiembrie au fost:

  1. Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatianan Țîbuleac. Editura Cartier
  2. Grădina de sticlă, de Tatianan Țîbuleac. Editura Cartier
  3. Viața mea așa cum a fost să fie, de Eugen Doga. Editura Cartier
  4. Alexandru Plămădeală și lecția de veșnicie, de Iurie Colesnic. Editura Cartier
  5. Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin, de Angela Brașoveanu și Roman Rybaleov. Editura Cartier
  6. Zbor frânt, de Vladimir Beșleagă. Editura Cartier
  7. Toamna porumbeilor albi, de Dumitru Matcovschi. Editura Cartier
  8. Pe contrasens, de Oleg Serebrian. Editura Cartier
  9. Hotel California, de Constantin Cheianu. Editura Cartier
  10. Frunze de dor, de Ion Druță. Editura Cartier

Cele mai vândute cărți pentru copii:

  1. Din lumea celor care nu cuvântă, de Emil Gârleanu. Editura Cartier
  2. Povestea furnicii, de Ion Druță. Ilustrații de Silvia Olteanu. Editura Cartier
  3. Albinuța, de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  4. Povestea celor cinci motănași, de Ion Druță. Ilustrații de Mihaela Paraschivu. Editura Cartier
  5. Mama, de Grigore Vieru. Ilustrații de Igor Vieru. Editura Cartier
  6. Poezii de seama voastră, de Grigore Vieru. Ilustrații de Vasile Sitari. Editura Cartier
  7. Alfabetul cu povești, de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  8. Scufița roșie, de Charles Perrault. Desene de Lică Sainciuc. Editrura Cartier
  9. Curiozități uimitaore despre puii animalelor, de Maja Salfstrom. Traducere din engleză de Anastasia Gavrilovici. Editura Cartier
  10. Poveste de iarnă, de Jill Barklem. Traducere din engleză de Lavinia Braniște. Editura Cartier

În Librăriile Cartier continuă campania „O carte în așteptare”. Cumpără o carte și las-o pentru cel care vrea să citească, dar nu-și poate permite. Puteți face gesturi mici și utile, puteți alege cărți dragi vouă, ca să formați gusturi. Nu schimba lumi abstracte și hărți colorate, schimbă oameni. E simplu.

Gheorghe Erizanu

Nicu Popescu, vicepremier și ministrul de Externe și al Integrării Europene al Republicii Moldova, a avut o prestație foarte bună la Moscova. Cele trei mari partide unioniste din Chișinău (ele sunt Partidul Liberal, PUN și AUR) consideră că ministrul de Externe trebuie să demisioneze după vizita la Moscova.

Lumea a uitat că am avut patru ani de vizite ale președintelui Dodon la Moscova, adeseori, dar care se soldau cu declarații pe facebook ale președintelui Dodon, câteva fotografii prin Kremlin și cam ăsta era protocolul diplomatic al relațiilor moldo-ruse. Păreau niște vizite ale guvernatorului provincial rus la Kremlin luate din filmul Den” vîborov.

Nicu Popescu a instituționalizat diplomația moldovenească la Moscova. Și a scos-o din fumuarul relațiilor personale. Au fost discuții și negocieri dintre două structuri diplomatice, de același nivel (poate mai puțin întâlnirea dintre un vicepremier moldovean și un ministru al agriculturii rus, chiar dacă îl cheamă Patrușev, chiar dacă sunt ambii copreședinți ai comisiei moldo-ruse sau întâlnirea cu un adjunct al șefului administrației Kremlinului, chiar dacă el e Kozak, numit de Kremlin pentru a pune în situații delicate diplomația moldovenească), care au discutat ca reprezentanți a două țări egale. Cel puțin asta a fost impresia la conferința de presă a celor doi miniștri: Popescu și Lavrov. Lavrov a tot utilizat pe parcursul conferinței de presă adresarea Nicolai Nicolaevici, ocazie cu care am aflat și noi că Nicu Popescu este Nicolai Nicolaevici Popescu. Nicu Popescu, calm și demn, fără umilința micimii geografice a țării pe care o reprezintă, a reiterat (cum se zice prin părțile oficioase ale puterii) vechile poziții: retragerea munițiilor și armatei ruse, vectorul european al Republicii Moldova, integritatea teritorială a Republicii Moldova ș.a.m.d. În conferința de presă, cu cele trei întrebări din partea TASS-ului, Russia Today și altă medie apropiată Kremlinului, Nicu Popescu a fost imperial.

La Moscova Nicu Popescu a acordat un interviu lui Venediktov, redactor-șef al postului de radio Echo Moskvî, unul dintre puținele medii liberale din Rusia. Aleksei Venediktov tot a insistat și l-a provocat pe Nicu Popescu pe temele mai delicate ale relațiilor moldo-ruse, moldo-române. Parcă era pus pentru o știre care să ajungă la liderii AUR, PUN și Partidul Liberal (redevenit brusc unionist după perioada de concubinaj statalist la putere până acu 2-3 ani). Nicu Popescu a avut imprudența să spună că majoritatea cetățenilor din Republica Moldova nu susțin unirea cu România. A fost suficient. Nu contează că șeful diplomației de la Chișinău a vorbit despre verișorii (franțuzindu-i cu noțiunea „medievală” de cusine) Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș, româna vorbită de ambele părți ale Carpaților, istoria comună, cultura și literatura comună. Nicu Popescu, în opinia AUR-ului, PUN-ului, PL-ului ar fi trebuit să facă parte din cei 30 la sută, conform ultimelor sondaje, care sunt pentru unirea imediată cu România. Iar el trebuia să fie portavocea lor la Echo Moskvî. Dacă putea să provoace și un scandal diplomatic ruso-moldovenesc, chiar la Moscova, în timpul vizitei oficiale, atunci ar fi fost excelent.

Primarul Iv Ceban a declarat în cadrul unui interviu recent că el vorbește limba română. Este a doua declarație publică a primarului socialist de Chișinău. Prima a fost timidă și seacă. Un post pe facebook pe 31 august, scurt, fără comentarii, fără felicitări: „Limba română”. Primarul Iv Ceban poate fi aplaudat de AUR, PUN și PL.

Le reamintesc prietenilor și dușmanilor lui Nicu Popescu, care zboară din aeroportul Chișinău și care achită acum 50-100 de euro pentru un bilet de avion, că liberalizarea spațiului avia a RM, implicit micșorarea costurilor la biletele avia (de la 200-400 euro, dacă vă aduceți aminte, la 50-100 euro) i se datorează lui Nicu Popescu. Și eforturile au fost mult mai mari decât organizarea unui miting de protest în fața Externelor sau pronunțarea seacă a sintagmei „limba română”.

Republica Moldova este un bastard al Pactului Ribbentrop-Molotov. Ministrul de externe lucrează cu ce are, chiar dacă ar putea visa la un imperiu sau la România Mare. În anii 90 Chișinăul a propus reunirea, condiționând în prima fază cu o funcție de vicepreședinte pentru Snegur, apoi, crezând că a cerut prea mult pentru el, a trimis un sol că acceptă și funcția de senator. Dar Bucureștii lui Iliescu l-au lăsat cu ochii în soare. Nu din cauza că le păsa mai mult de basarabeni decât de funcția lui Snegur (cerința li s-a părut măruntă), dar semnase ultimul acord bilateral pe care l-a avut URSS-ul lui Gorbaciov cu o țară străină.

Vicepremierul Popescu reprezintă țara pe care o are. Nu poți să-i ceri unui ministru de externe să fie Ferdinand Întregitorul.

Gheorghe Erizanu

Luni, Vadim Ceban, directorul MoldovaGaz a recunoscut o datorie de 1,3 miliarde de lei moldovenești față de Gazprom. Dintre care 100 de milioane lei au fost achitate. Astfel eu înțeleg o datorie de 1,2 miliarde.

Marți, Andrei Spânu, vicepremier, a declarat că suma de 1,4 miliarde lei, care a rămas pe contul Energocom din suma de 1,7 miliarde acordată în timpul crizei gazelor, va fi transferată pe contul MoldovaGaz.

200 de milioane de lei sunt bani de buzunar pentru MoldovaGaz sau e un fel de a spune cu nonșalanță „obiecte de mică valoare” tot așa cum am citi „obiective de mică valoare”?

Gheorghe Erizanu

Direcția 5 a Ministerului Afacerilor Interne din RM a fost desființată chiar în debutul ministerial al lui Andrei Năstase, în 2019. Motivul: filarea politicienilor din opoziție și a unor ziariști. Opinia publică a aplaudat și a aprobat. Gestul a fost privit și este privit în continuare ca un pas important pentru societate.

Cazul Damir a readus în atenție defuncta Direcție 5. Și lumea se bucură în continuare.

Păcat.

Direcția 5 a internelor moldovenești a fost creată și întărită ca reacție la firavele servicii de inteligență de la Planetariu. SIS-ul moldovenesc și-a pierdut din teama KGB-ului sovietic, dar n-a reușit să îmbrace hainele serviciilor de inteligență respectate. Cei din Direcția 5 au asigurat securitatea statului și au fost cu un pas înaintea celor care atentau la securitatea statului. Un blogger a apărat Republica Moldova, pe timpuri, o noapte întreagă pe net în cazul conflictului de la Varnița. Conflictul risca să ia proporții ca Donbasul ucrainean din 2014. Dacă – fără Imperiul netului, fără publicitate – nu se implicau punctual și preventiv cei de la Direcția 5.

Direcția 5 asigura și funcționarea democratică a statului. Astăzi SIS-ul este monopolist.

Mult mai mult decât noi s-au bucurat de desființarea Direcției 5 KGB-ul tiraspolean, FSB-ul rusesc, serviciile ucrainene și tot felul de formatori de opinie cu solda altui stat.

Direcția 5 n-a fost creată pentru filarea politicienilor. Misiunea ei a fost deturnată de foștii politicieni. Și vidul rămas după desființarea Direcției 5 RM nu l-a umplut cu nimic consistent. Surpriza vulnerabilității energetice ar putea părea un episod dintr-un serial televizat vechi pe lângă surpriza vulnerabilității securității naționale.

Gheorghe Erizanu

Cele mai vândute cărți digitale Cartier ale lui octombrie:

  1. Ciuleandra, de Liviu Rebreanu
  2. Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă. Ilustrații de Igor Vieru
  3. Capra cu trei iezi, de Ion Creangă. Ilustrații de Igor Vieru
  4. Ard pădurile, de Paula Erizanu
  5. Hronicul Găinarilor, de Aureliu Busuioc
  6. Intelighenția basarabeană azi, de Vasile Ernu
  7. Maeștrii unei arte muribunde, de Claudiu Komartin
  8. Reparatorul de vise, de Nicolae Dabija
  9. Florile dalbe. Colinde și urături

A dispărut Dante din top. După zece ani de prezență lunară.

Gheorghe Erizanu

Daniil Harms a locuit și scris în St. Petersburg. Pe strada Maiakovski, nr.11. Pe 23 august 1941 a fost arestat de NKVD-ul sovietic. Avea să moară peste o jumătate de an. A fost șters din literatura rusă. Numele său avea să reapară în anii dezghețului hrușciovist. Să dispară în anii regimului Brejnev. Să reapară în anii Perestroikăi lui Gorbaciov.

În 2016 Pașa Kass și Pavel Mokici au făcut portretul lui Harms pe peretele clădirii de pe strada Maiakovski, nr. 11. Casa a intrat în ghidurile turistice ale St.Petersburgului.

În primăvara lui 2021 administrația raională a cerut în judecată ca graffitile Daniil Harms să fie șters de pe clădire. Maksim Meiskin, vice-guvernatorul orașului de pe Neva, a văzut în graffiti „mâna ascunsă a Departamentului american”. Și i-a trimis pe amatorii de street art în Garlem.

Administrația clădirii de pe str. Maiakovski, nr. 11 are o lună la dispoziție să șteargă „mizeria” de Harms.

Daniil Harms a scris acest text.

Petrakov-Gorbunov iese pe scenă și vrea să spună câteva cuvinte, dar îl apucă sughițul. I se face greață. Părăsește scena.
Intră Pritikin.
PRITIKIN: Tovarășul Petrakov-Gorbunov trebuia să vă anun… (I se face greață și iese în fugă.)
Intră Makarov.
MAKAROV: Egor… (Lui Makarov i-e greață. Iese în fugă.)
Intră Serpuhov.
SERPUHOV: Ca să nu… (I se face greață, iese în fugă.)
Intră Kurova.
KUROVA: Aș fi vrut… (I se face greață, iese în fugă.)
Intră o fetiță.
FETIȚA: Tata m-a rugat să vă transmit că teatrul se închide. Întregul colectiv e cuprins de greață.

Gheorghe Erizanu

În topul celor mai vândute cărți ale lui octombrie în Librăriile Cartier avem trei noutăți (Sorin Ioniță, Armand Goșu și Eugen Doga):

  1. Deceniul furiei și indignării, de Sorin Ioniță. Editura Humanitas
  2. Rusia. O ecuație complicată, de Armand Goșu. Editura Polirom
  3. Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
  4. Singur în fața dragostei, de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
  5. Ard pădurile, de Paula Erizanu. Editura Cartier
  6. Viața mea așa cum a fost să fie, de Eugen Doga. Editura Cartier
  7. Fahrenheit 451, de Ray Bradbury. Editura Art
  8. Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
  9. Tată bogat, tată sărac, de Robert Kiyosaki. Editura Curtea Veche
  10. Cernăuți. Obiecte pierdute, de Mircea A.Diaconu. Fotografii de Anetta Dabija. Editura Cartier

Cele mai vândute cărți pentru copii:

  1. UHU! Ghid de reeducare a părinților, de Ionela Hadârcă. Editura Prut
  2. Uf! Un ghid de convețuire cu frații și surorile mai mici, de Ionela Hadârca. Editura Prut
  3. Albinuța, de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  4. Din lumea celor care nu cuvântă, de Emil Gârleanu. Editura Cartier
  5. Hai să-ți spun. 156 de răspunsuri date celor mici. Editura Epigraf
  6. Harry Potter 1. …și piatra filosofală, de J.K. Rowling. Editura Arthur
  7. Mama, de Grigore Vieru. Ilustrații de Igor Vieru. Editura Cartier
  8. Toate pânzele sus! de Radu Tudoran. Editura Arthur
  9. Poezii de seama voastră, de Grigore Vieru. Ilustrații de Vasile Sitari. Editura Cartier
  10. Toate întâmplările se prefac în cuvinte, de Vasile Romanciuc. Ilustrații de Ivanka Costru. Editura Cartier

Gheorghe Erizanu
Violonista Alexandra Conunova, Orchestra camerală din Geneva, 2020. Fotografie de Raphaëlle Mueller

Bravii vameșii moldoveni au descoperit și reținut „un celebru instrumente de coarde Stradivarius, găsit în bagajul unei femei, care urma să decoleze de pe Aeroportul Internațional Chișinău la bordul unei aeronave spre Federația Rusă”.

„Vameșii ar fi depistat și un act de evaluare a instrumentului muzical, estimat la un preț de circa 2 milioane de euro.

Vioara a fost ridicată de către vameși și urmează să fie depozitată la Banca Națională, iar despre acest caz au fost sesizate organele competente.

Solicitată telefonic, Mariana Cherpec, purtătorul de cuvânt al Procuraturii Generale, a declarat că „pe cazul încercării de a scoate din țară o vioară, depistată pe Aeroportul Internațional Chișinău, la data de 22 octombrie 2021, a fost pornită urmărirea penală în baza art. 27, art. 248 alin. 5 (Contrabandă) din Codul penal. Cauza penală se află în gestiunea PCCOCS. La moment, se efectuează acțiuni de urmărire penală, pentru stabilirea tuturor circumstanțelor cazului investigat”.

Crima abominabilă a fost săvârșită de cetățeanca Republicii Moldova Alexandra Conunova, una dintre cele mai bune violoniste ale lumii. Era cap de afiș la TFestival din Moscova, invitată de Vadim Repin, un alt mare violonist al lumii. Stradivariusul, găsit de vameși, este cu acte. Costă, într-adevăr, cca 2 milioane de euro. Stradivariusul este un Giovanni Battista Guadagnini, realizat în 1785, la Turin, și este cunoscut sub numele „Ida Levin”, fiind împrumutat, în semn de respect și apreciere pentru talentul Alexandrei Conunova, de către maestrul Cedric Berger din Elveția.

Violonista Alexandra Conunova a luat premii internaționale la festivalurile din Hanovra, Ceaikovski din Moscova, Singapur, Londra. A cântat pe cele mai importante scene ale lumii, împreună cu cele mai mari orchestre ale lumii. A fost pe scenă cu dirijorii Gherghiev, Foster, Spivakov și tot așa mai departe.

Vioara Stradivrius, care e un Giovanni Battista Guadagnini, cunoscută ca „Ida Levin”, ar trebui să fie la Banca Națională a Republicii Moldova.

Alexandra Conunova e cu dosar penal.

Vameșii moldoveni sunt mândri de vigilența și puterea pe care o au.

Republica Moldova poate exporta mere, vin, ulei, brațe de muncă ieftine, țigări & spirt prin contrabandă.

Exportul de cultură nu are articol în Codul vamal. Vivaldi e un contrabandist de toamnă.

Gheorghe Erizanu

Științific vorbind, Marian Lupu este vlogger. Zoomurile Curții de Conturi adună 900 de mii de vizualizări. Așa zice Marian Lupu.

Politic vorbind, Marian Lupu este șeful Curții de Conturi a Republicii Moldova. Poziție care îi permite să dea sfaturi ca economist și fost ministru al Economiei cum trebuie să fie făcute manualele.

După Marian Lupu Ministerul Educației trebuie să formeze echipe de autori pentru elaborarea manualelor. Ministerul trebuie să anunțe concurs pentru autori, să elaboreze texte, să corecteze, să redacteze, să elaboreze designul manualelor, să pregătească prepressul manualelor pentru tipografie, să încheie contracte de drepturi de autor cu autorii manualelor, cu ilustratorii manualelor, contracte de muncă cu designerii manualelor și machetatorii manualelor, să achite drepturile de autor și salariile celor implicați în elaborarea lor. Științific vorbind, propunerea sună frumos. Popular vorbind, ministerul trebuie să creeze o fabrică de manuale. După Marian Lupu Ministerul Agriculturii ar trebui să creeze un mare colhoz, ca să unifice pământurile, să facă arătura de zăbrele, să semene, să prășească, să stropească, să strângă roada, să plătească angajații. Ca să păstreze prețurile mici la produsele alimentare.

Ideea lui Marian Lupu nu e nouă. Ea a mai fost vehiculată și implementată un an de vicepremierul Stepaniuc. Popular vorbind, în acel an manuale nu au fost deloc. E adevărat, acest model a fost implementat pentru manualele de istorie a Moldovei. Ministerul din acea epocă a adunat patru istorici, adepți ai moldovenismului primitiv, i-a plătit regește: dublu față de drepturile de autor achitați de editori. Apoi au încheiat contract cu o editură de stat, fără concurs, care a machetat, redactat, elaborat designul și a tipărit manualele de istorie.

Științific vorbind, Marian Lupu exclude editura din lanțul apariției cărții. Este autorul. Care scrie un roman sau o carte de versuri. Se duce la tipografie. Achită tipografia. Care tipărește cartea de poezie sau romanul. Și după aia autorul, științific vorbind, cu egoul mulțumit, se uită la teancul de cărți din tindă care îi poartă numele. Și le numără. În fiecare zi are câte una mie de cărți. Cu numele lui. În tinda lui. În fiecare zi.

Științific vorbind, egoul e satisfăcut. Popular vorbind, un țăran din Tecuci avea un motor, dar nu i-a folosit nici ca cât.

Gheorghe Erizanu