Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

La 23 august 1939, la Moscova, miniștrii de externe german și sovietic semnau ceea ce avea să intre în istorie ca pactul Ribbentrop – Molotov.

În iunie 1940 Armata Roșie, conform liniei creionului roșu de pe harta secretă din pactul Ribbentrop-Moldotov, intra în Chișinău. Orașul a fost ferit de distrugerile orașelor europene din Primul Război Mondial. Sovieticii au văzut orașul așa:

Chișinău, iunie 1940

Între 8-16 iulie 1941 batalioanele de distrugere ale Armatei Roșii au minat, incendiat și distrus toate clădirile administrative și publice ale Chișinăului, conform principiului pământului pârjolit. Să nu rămână nimic celor care vor intra în oraș. Începând cu dimineața lui 22 iunie și până în iulie, aviația germană și română au bombardat gările, stațiile radio și locațiile de concentrare ale trupelor sovietice.

În iulie 1941 Chișinăul a rămas așa:

Chișinău, iulie 1941: intersecția străzilor Vlaicu Pârcălab și Ștefan cel Mare
Chișinău, iulie 1941, clădirea primăriei

În 1944 Chișinăul a fost bombardat de aviația sovietică în operația Iași-Chișinău și de către bombardierele sovietice sau ale aliaților, care n-au reușit să arunce toate bombele peste rafinăriile din Ploiești și ca să poată ateriza trebuia undeva să-și arunce obuzele. Chișinăul devenise de nevoie țintă.

Chișinăul a intrat în top 3 cele mai distruse orașe din fosta URSS, alături de Harkov și Stalingrad.

Luptele pentru Chișinău, în cadrul operației Iași-Chișinău, s-au dat departe de oraș.

Străzile Chișinăului din august 1944, încercuit de trupele sovietice, au fost lăsate la cheremul soldaților din Armata lui Vlasov, care înțelegeau foarte bine că nu au nicio scăpare ca trădători dacă nimeresc în mâinile sovieticilor. Generalul Vlasov a fost unul dintre cei mai iubiți generali ai lui Stalin la începutul războiului. Apoi, când a fost lăsat în încercuire și a acceptat propunerea nemților ca să formeze Armata de Eliberare Rusă, a devenit inamicul cel mai urât al lui Stalin. Printre soldații generalului erau și basarabeni, de diferite etnii. Soldații lui Vlasov își trăiau ultimele zile. În beții, violuri și alte mici bucurii de moment. Istoricii cu care am vorbit nu cunosc subiectul. Unii au zis, probabil, erau vreo doi. Alții au zis că mătușa pictorului, martoră a lui august 1944, care a povestit cazul, a fabulat. Alt istoric a presupus că, probabil, au fost unele unități din Armata lui Vlasov, care a luptat în Balcani împotriva partizanilor lui Tito. Aceleași surse neveridice mai zic că în august 1944 în Chișinău erau doar 2000 de locuitori.

N-am găsit niciun studiu despre cotidianul din Basarabia și Chișinăul anului 1944, din martie până în august, când o parte din teritoriul actual al RM era sub administrație română, iar altă parte era deja sub administrație sovietică.

Ion Druță vorbește în Căsuța de la Răscruce despre mormanele de piatră din Chișinăul anilor 50. După vreo 6-8 ani după război.

Gheorghe Erizanu

Revista Noi a trimis unor editori un chestionar. Fiind o revistă pentru adolescenți, apare doar în varianta print. Iată întrebările lui Valeriu Volontir, iată răspunsurile mele. Pentru internauți. Ca să eliminăm descriminarea.

După ce criterii selectaţi manuscrisele pentru editare? Ce cărţi utile pentru adolescenţi şi tineret au apărut în ultimul timp la editura în fruntea căreia vă aflaţi şi ce cărţi veţi edita pentru ei în viitorul apropiat?

– Orice editor va zice: selectăm manuscrisele după valoare lor literară. Este adevărat. Dar e și cealaltă componentă: alegem un manuscris bun care poate fi vândut. Plata ideologică nu mai funcționează ca în regimurile dictatoriale. Un autor trebuie să se implice și în a doua etapă a manuscrisului, atunci când manuscrisul devine carte. Promovare cărții, implicarea autorului în viața culturală și socială a societății este importantă. Nu va cumpără nimeni cartea unui necunoscut. De aia debutanții trebuie să fie activi în cluburile de lectură, pe portalurile literare, în presa culturală.

Titluri Cartier care au ca temă formarea și educația adolescenților, tinerilor și pe care le recomand: „Vara în care mama a avut ochii verzi”, de Taitana Țîbuleac; „Woldemar”, de Oleg Serebrian; „Grădina de sticlă”, de Tatiana Țîbuleac; „Câinele de bronz”, de Emanuela Iurkin; „Merișor” de Constantin Cheianu; „Limba de hârtie”, de Tamara Cărăuș; „Când bunicul era nepot”, de Aureliu Busuioc; „Frunze de dor”, de Ion Druță; „Tata Vasile”, de Vladimir Beșleagă; „Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o”, de Maria Paula Erizanu; „Izvorul”, de Ayn Rand.

 –Cititorii revistei NOI  adeseori se destăinuie că sunt la curent cu apariţia la editurile din Chişinău a unei sau altei cărţi, pe care şi-o doresc, însă, din păcate, în localităţile rurale nu mai există librăriile Luminiţa de altădată. E şi mai trist faptul că nu  toate centrele raionale au  librării. Cu ce-i puteţi ajuta sau ce sfaturi le puteţi oferi în acest sens tinerilor cititori?

-Nu e nicio problemă cu bocetul „Luminițelor”. Lumea se schimbă. Dacă o librărie în sat sau oraș nu rezistă economic, atunci ea e nevoită să se închidă. Ca și în cazul școlilor. Mai bine mai puține școli bune, care să oferi oportunități și competiție reală elevilor decât multe școli , dar care nu oferă nicio perspectivă elevilor.

Cărțile Cartier pot fi procurate online, pe shop.cartier.md. Și vorbesc atât de varianta clasică cât și de varianta digitală. Nu plângeți. Orice carte bună ajunge în satul vostru în 2-3 zile de la comandă. E real. E ușor. E comod.

Gheorghe Erizanu

Guvernul Sandu a numit laureații Premiului Național 2019. Sunt șapte premii. Cu zece laureați.

Lică Sainciuc la lansarea volumului „Album de război”, de Nicolae Pojoga, Librăria din Centru, iulie 2019

În sfârșit, politicienii noștri, care au învățat literele după Lică Sainciuc (e adevărat, cei care au fost la putere după 2009, de asemenea, au învățat literele după Sainciuc , dar degeaba) și-au adus aminte de „Albinuța”.

Uimit că Gheorghe Urschi n-a luat Premiul Național până acum. Probabil, nu avea loc printre titanii scrisului kilometric de la edițiile precedente. Și nici nu putea să-și negocieze premiul.

După Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, după Premiul Observator Cultural, după Premiul Observator Lyceum și traducerile romanelor sale pe aiurea, Tatiana Țîbuleac este remarcată și acasă.

Val Butnaru, autorul Trilogiei basarabene, a luat premiul ca dramaturg.

Schimbarea la față a Premiului Național e vizibilă, cel puțin, în domeniul culturii. Pare să fie prima decizie fără poticnelile concursurilor din această vară.

Lista oficială și motivațiile pentru Premiul Național 2019:

Alexei Sainciuc, pictor și grafician de carte, pentru opera artistică, originalitate și contribuție de excepție la cultivarea valorilor estetice noilor generații prin intermediul artei vizuale;

Alexandra Conunova-Dumortier, violonistă, pentru performanța interpretativă în arta muzicală violonistică universală și promovarea imaginii Republicii Moldova în lume;

Gheorghe Urschi, actor, regizor, scriitor, pentru Opera Omnia;

Grup de cercetători: Galina Lupașcu, doctor habilitat în științe biologice, profesor cercetător, Nadejda Mihnea, doctor habilitat în științe biologice, conferențiar cercetător,Larisa Andronic, doctor în științe biologice, conferențiar cercetător, Svetlana Smerea, doctor în științe biologice, conferențiar cercetător, pentru activitatea de cercetare și inovare în domeniul sporirii productivității și rezistenței plantelor de cultură prin biotehnologii moderne și convenționale;

Valentin Butnaru, prozator, dramaturg, pentru abordarea artistică originală și contribuția la dezvoltarea domeniului teatral în Republica Moldova;

Tatiana Țîbuleac, scriitoare, pentru valoarea estetică deosebită a operei literare și promovarea imaginii Republicii Moldova pe plan european;

Iurii Canașin, sculptor, profesor universitar, pentru contribuția remarcabilă la dezvoltarea artei sculpturii în Republica Moldova și promovarea valorilor universale

Gheorghe Erizanu
„Luni”, de Ghenadie Popescu. Pânză, ulei

De la o luni, doar vești bune.

Dimineață, în loc de cafea: un video porno, făcut de un amator de doi bani ca și boaștele lui hrentuite, la Agenția de Protecție a Moralității. Cu chestionarul polițiștilor: video e porno, conține scene erotice, organele genitale sunt vizibile? Dacă e porno, firește conține toate celelalte elemente. De ce trebuie să scrii un „Război și pace” despre organe genitale, dacă e suficientă o singură constatare. În capul meu de pudibund bătrân și bleg nu intră cum domnițele se vor dive de Hollywood când fac sex și se lasă planturos filmate. Ca apoi să fie șantajate de donquijotele galant? Deconectați lumina, ieșiți de pe facebook, cel puțin, când vă cuplați.

Apoi vine Boby Rothschild la Chișinău. Pentru o fotografie pe fundalul aeroportului Chișinău. Șor i l-a vândut. Comisia parlamentară mai adună dovezi despre concesionarea aeroportului. Ministrul Brânzan zice că nu poate interveni în acordul nou dintre Șor & Rothschild.

Vladimir Țurcan e ales președinte al Curții Constituționale. Dodon vorbește despre separarea puterilor în stat. Năstase declară că s-au întâlnit în patru – Dodon, Sandu, Năstase și Greceanâi – în ajunul alegerii președintelui CC și au convenit să nu ia președenția niciun afiliat politic. Afiliați politici sunt 3: Roșca, Manole și Țurcan. Dintre cele 6 voturi de la Curtea Constituțională patru au fost pentru Țurcan, care s-a autopropus președinte. Doi proaspeți judecători, Roșca și Șova, au declarat că nu l-au votat pe Țurcan. Apoi apare Domnica Manole și declară că nu l-a votat nici ea pe Țurcan. Matematica zice că cele 4 voturi sunt 3. Dar ele oarecum sunt 4. „Casă de nebuni”, zice Diacov. Matematica nu are ce căuta la numărătoarea de la Curtea Constituțională. Problema e că numărătoarea de judecători face parte din fișa postului. În orice hotărâre vor trebui să se numere. În de ei. Și noi să-i credem.

Marți poliția vine cu o decizie foarte bună de fluidizare a traficului între Ciocana și sectorul Râșcani. Chironda, consilier și urbanist autodeclarat, zice că nu e bine. După el, toți chișinăuienii trebuie să fie pietoni. Și să fie piste pentru ecveștrii pe băț de răsărită.

Iar înainte de toate acestea, sâmbătă seara, Iurie Luncașu, om de afaceri, un apropiat al lui Plahotniuc, și-a chemat șoferul, a ieșit pe centura Chișinăului, care e ca și centura din jurul lunohodului Vostok 1 de pe lună, doar cratere, a oprit mașina, a dictat un bilețel agramat șoferului, și-a luat pistolul și s-a dus să tragă o gură de aer. Și și-a tras un glonte în cap. Nici Tarantino nu are asemenea scenarii.

La Moscova Ambasada Republici Moldova organizează o masă rotundă sau conferință cu tema „75 de ani de la eliberarea Moldovei de sub jugul fascist”. Niciun istoric din Chișinău nu ajunge la științifica adunare.

Vine și 23 augustul cu fasciștii și eliberatorii lui Dodon. Și un 23 august al Guvernului Sandu pentru comemorarea victimelor regimurilor totalitare.

Și-n tot acest timp toți părelnicii se dau cu părerea. Nici nu mai e nevoie de trolli.

Augustul lui 2019 putea fi și altfel.

Putea fi cu anticipate. Cu roți deșurubate de la mașina Maiei Sandu, cu Sergiu Sârbu în salopetă sub o mașină și cu o cheie franțuzească, cu Sârbu în maiou și cu tatuaj curățând balega dintr-un grajd sătesc, cu Țuțu, cu întâlniri inutile cu alegătorii, cu autobuz democrat, cu altercații inutile. Fără Boby Rothschild la Chișinău. Iar în septembrie PD avea să ia tot. O majoritate confortabilă. Asta-i varianta optimistă. Uitasem, și cu trolli. Fără părelnici. Care și-ar fi căutat de nasul lor.

Augustul lui 2019 putea fi și cu 61 de deputați arestați de către Procuratura Generală. Încarcerați în izolatorul nr. 13. Cu blocul Acum și socialiștii scoși în afara legii pentru uzurparea puterii în stat. Cu Dodon închis în izolatorul nr.13. Cu Usatâi fugar pe la Mosocova. Cu Sturza care și-ar fi căutat de viața lui. Și fără Boby Rothschild la Chișinău. Pe câmpia alegătorului triumfa falnic PD-ul și Partidul Șor. Și trollii.

Augustul lui 2019 putea fi și cu o coaliție PSRM cu PD. Cu socialiști cuminți. În banca lor. Fără comentarii. Fără zarvă. Buni executori. Otova. Fără Boby Rothschild la Chișinău, dar cu trolli.

Avem un august imposibil. Dar, oricum, mai bun decât toate augusturile posibile.

Gheorghe Erizanu

Concursul din Parlament pentru cele două funcții de judecători constituționali, care nu era obligatoriu (actuala majoritate l-a organizat pentru a arăta că sunt altfel decât precedenții), a ales doi candidați: Nicolae Eșanu și Vladimir Grosu.

A fost un exercițiu de democrație juvenilă inutilă. Care a declanșat opinii lungi cât drumul mătăsii.

Azi Parlamentul a trimis în scaunele Curții Constituționale alți doi judecători. Pe Domnica Manole și pe Dumitru Pulbere. Eșanu & Grosu au fost lăsați cu ochii în soare.

Dumitru Pulbere a fost judecător la Curtea Constituțională într-un prim mandat în 2001 – 2007. În al doilea mandat, din 2007 până în 2011 a fost președinte al Curții Constituționale.

 Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională zice în articolul 5, punctul 2: „Judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a două mandate.”

Dumitru Pulbere, conform Legii nr.317, înainte de a fi propus la funcția de judecător, este obligat să dea în scris acordul său. Dacă acordul este, atunci Dumitru Pulbere interpretează al naibii de postmodernist și fracturist punctul 2, articolul 5 din Legea 317.

Va fi nevoie, cumva, de o nouă interpretare a majorității parlamentare? Simpla majoritate parlamentară este de 50% plus unul din numărul de 101 de deputați. E corect! Dar corect & constituțional e altfel: simpla majoritate parlamentară e alcătuită din 52 de deputați.

Corect: Dumitru Pulbere a avut două mandate de judecător al CC. Dar nu e constituțional. Constituțional & corect: Dumitru Pulbere a avut un singur mandat de judecător la CC și un singur mandat de președinte CC.

Gheorghe Erizanu

Ion Chicu, ministrul Finanțelor în Guvernul Filip, a anunțat la plecarea din funcție că a lăsat trezoreria plină, cu salariile achitate. Atunci nu s-a anunțat că celelalte ministere erau cu contabilitățile pline de facturi neplătite, care nu mergeau la trezorerie ca să nu strice imaginea leilor de la MinFin sau se duceau selectiv, puține, cu scrisori de însoțire și rugăminți de plată ale ministerelor.

Ion Chicu, actualul consilier prezidențial, vine cu o reacție nervoasă, în ajunul votării în parlament a rectificărilor bugetare, împotriva FMI-ului și a deblocării financiare din partea UE. În buget n-ar intra 100 de milioane de dolari și 3 miliarde de lei. Zice Muravschi, fost și el ministru al finanțelor. Chicu susține că apocalipsă financiară nu va fi. Oricum, plățile va trebui să le facă MinFinul. Inclusiv către aparatul președintelui.

Apocalipsa vine de la revenirea TVA-ului la 20% (de la 10% acum) pentru HoReCa. Zice Chicu. Se vehiculează cifre de 40 la sută a creșterii încasărilor din sector de când s-a trecut la cota 10 a TVA-ului. Dar se tace, ca și în cazul facturilor neplătite din ultimele luni ale ministerelor, de cele 8 milioane de lei, datorii acumulate de buget către sectorul HoReCa din deducerile TVA (diferența de marfă procurată cu TVA 20 și TVA 10 pentru HoReCa).

TVA-ul de 10 la sută pentru HoReCa e mai avantajos decât scutirile de TVA pentru manuale și carte. Acolo nu există deduceri. Și nici datorii ale bugetului pentru recuperarea TVA-ului.

De asemenea, se uită că industria HoReCa, este preferată de grupurile criminale pentru albirea banilor și intrarea lor în circuitul legal. Dacă banii murdari trebuie spălați, atunci, cel puțin, lăsați un comision rezonabil și statului.

Gheorghe Erizanu

Generalul Victor Gaiciuc a fost numit consilierul președintelui Dodon. Reporterul TV, care voia să vorbească despre relația de rubedenie dintre cei doi, zice:

„Victor Gaiciuc este tatăl feciorului lui Igor Dodon.”

Nu vă spun postul.

Igor Dodon nu a reacționat la știre.

Gheorghe Erizanu

În aprilie 1986 a fost explozia de la Cernobâl. La peste 30 de ani HBO realizează serialul Cernobâl. Cu o reconstrucție impresionantă și exactă antropologic a vieții sovietice din acea perioadă. Cu ierarhiile din administrația economică și de partid, unde, cu câteva excepții, meritocrația și abilitățile profesioniste erau marginalizate pentru ca nucleul conducător să fie dat la cheremul talibanilor de partid. Cu sacrificiul naiv al oamenilor de rând. Cu toate bâlbele și informarea cu întârziere a catastrofei, care sunt puse pe incompetența crasă a celor implicați direct în explozie.

În toamna lui 2017 peste Europa a mai trecut un val de radiație. Rușii au zis că nu au nimic cu el. Poluarea României era atât de mare încât europeni încercau să dea vina pe România. Recent, o comisie a UE, a făcut public raportul cu privire la norul radioactiv din octombrie 2017. Norul venea de la Complexul Maiak, care se află în orașul închis Celeabinsk, la vreo 400 de kilometri de Celeabinskul de pe hartă. În anii 50 trecut, în sudul Uralilor, în partea siberiană, a fost o explozie la Maiak, care are mai multe platforme de prelucrare a uraniului și plutoniului. Craterul exploziei a rămas, cel puțin până în 1985-87, fără niciun sarcofag. Explicația era simplă: vântul nu bate niciodată dinspre zona deflagrației spre localitatea Celeabinsk-56. Probabil, în toamna lui 2017 vântul a bătut altfel. Transportul militar care a plecat de la Maiak spre Cernobâl, în mai 1986, avea doza de radiație mai mare decât cel de la Pripeati. Cel puțin, asta mi-a spus vzvodnâi, când a revenit de la Cernobâl. Nu era genul de erou naiv sau carierist. Era un fatalist.

Recent, în Severodvinsk, alt oraș închis din zona Arhanghelsk, a explodat, probabil, racheta Burevestnik, cu propulsie nucleară. Ea a fost elaborată de industria militară sovietică în anii 50-60, dar riscul de a împrăștia prin lume, acolo unde explodează, mini-cernobâle i-au făcut pe inginerii și militarii sovietici să se dezică de ea. Scoasă din arhivele secrete de peste juma de secol, acu a fost prezentată ca o noutate în domeniul înarmării. Și a explodat la decolare. Norul radioactiv a fost ascuns de autoritățile ruse.

Orice incompetență locală, aroganță locală, minciună locală poate deveni o catastrofă globală. Atunci incompetenții, aroganții, mincinoșii vor apela la sacrificiul minerilor cu puța goală. Noroc că nu avem sau nu am avut orașe închise. Nici mineri nu avem unde căuta.

Gheorghe Erizanu
Foto: clădirea ansamblului „Joc”, str.București colț cu str. Bănulescu-Bodoni

În curând, la Editura Cartier, în colecția de istorie, va apărea Eseu asupra încremenirii. O istorie subiectivă a Republicii Moldova, de Iulian Fruntașu.

Doar cifre statistice. Fără comentarii romantice și figuri de stil. Republica Moldova încremenită în 2018 (ultimele date statistice disponibile):

„Indicele dezvoltării umane (IDU), care este o măsură comparativă a speranței de viață, alfabetizării, învățământului și nivelului de trai, plasează Republica Moldova pe locul 112 în 2018, România fiind pe locul 52 și Ucraina pe locul 88. Moldova este singura țară de pe continentul european cu un IDU atât de prost, iar în fosta URSS doar Kârgâzstan-ul și Tadjikistan-ul se prezintă mai rău. Sistemul educaţional se dezintegrează, rata analfabetismului funcțional  crescând alarmant în ultimii 28 de ani.”

„Dacă în 1989 populația RSSM era de 4 milioane 335 mii, în luna iulie 2019 populația Republicii Moldova era de 2 milioane 680 mii cetățeni (chiar dacă nu se ia în calcul raioanele de est ale țării unde locuiesc în jur de 400 mii de oameni). Adevărat este faptul că descreșterea populației este un trend european, însă declinul demografic al Republicii Moldova este, pur și simplu, catastrofal. Speranța de viață (66 de ani la bărbați și 75 de ani la femei), ratele fertilității (1,7 –  pe când pentru menținerea nivelului de înlocuire al populației este necesar 2,1, ceea ce ar însemna spor natural nul) și mortalității, structura pe vârste și sexe, coeficientul de îmbătrânire (20,8%) și rata de dependență – 34, 5 persoane de 60+ani la 100 persoane în vârstă de 15-59 ani – toate acestea prezintă un tablou dezolant.

Migrația netă este în jur de 50 de mii pe an. Pentru 2017 ratele migrației arată nivele impresionante, în special pentru tineri de 20-24 ani și pentru copiii, aceasta însemnând că pleacă familii întregi, iar populația îmbătrânește foarte repede. Aceasta se datorează atingerii graduale a vârstei de pensionare pentru cohortele mari născute în perioada baby-boom-ului, iar cohortele ulterioare sunt mult mai mici.

Pierderea 1 milion și 655 mii de oameni (incluzând raioanele de est) în 30 de ani și actualele tendințe de reducere a ratei fertilității și măririi ratei emigrației, în special a tinerilor, dar și presiunea exercitată de numărul mare de pensionați baby-boom-eri, înseamnă în termeni reali, să ajungem la în jur de 1 milion de persoane în 2050 (plus 250 mii în raioanele de est), fapt care, nu poate decât să conducă la implozia sistemului de pensionare. Coeficientul înalt de îmbătrânire și rata mare de dependență în situația unei economii neperformante va însemna, totodată, și colapsul statului Republicii Moldova. ”




Gheorghe Erizanu
  1. „Vă somez: treziți-vă!” (fără drept de apel acest îndemn, parcă ar veni de la Dumnezeul cel Atotputernic). Guvernul Sandu este încă în prima sută de zile.
  2. Isteriile media care vin din partea opoziției sunt în albia firescului. Erau previzibile. Probabil, era o așteptare prea optimistă ca ziariștii să iasă din frontul propagandistic și să intre în câmp profesionist. O trecem la Era Postadevărului.
  3. Isteriile care vin din partea foștilor sau încă actualilor susținători ai Guvernului minoritar Sandu: ei cer în plină lună ianuarie o bagheta magică care să planteze zambile & rhodendroni pe lanurile patriei. Iar zambilele să dea imediat, în a doua lună, și fructe de papaya. Acest guvern a fost posibil în ceasul al doisprezecelea. Când actualii critici cu nobile intenții de a salva patria se pregăteau de un exod pentru totdeauna din Republica Moldova sau urmau să rămână aici devenind oportuniști sau alcoolici. Atunci unicul care credea într-un Guvern Sandu era Dumitru Alaiba. Iar noi îl credeam nebun.
  4. Unioniștii, unii, care până mai ieri erau încolonați în armatele statului major de la GBS, e omenește să vină cu isteriile lor. Poți ascunde incompetența și oportunismul sub nobila umbrelă a unionismului. Efort minim, loc asigurat în panteonul românilor de pretutindeni.
  5. Unioniștii puri sunt supărați pe Guvernul Sandu pentru că blocul Acum a făcut alianță cu socialiștii lui Dodon. Mai ales că Acum avea prima opțiune pentru o alianță cu republicanii lui Abraham Lincoln, iar a doua opțiune erau democrații lui John F. Kennedy. Alegătorul moldovean e generos.
  6. Octavian Țâcu e supărat și el. Deoarece el nu poate să nu fie supărat. E o supărare genetică. Mămucă-mea a fost edinolicinikă până prin 1965. Ea era tare supărată pe colhoz și ruși. Fiind supărată, n-a intrat în colhoz. N-a votat și nici n-a fost votată. E adevărat, că după ce i-au luat până la urmă pământul, care în fiecare primăvară era mutat tot mai departe și mai departe de sat, nici pensie n-a avut.
  7. Dodon e supărat și el. Prea s-a luat în serios Guvernul Sandu. Trebuie urecheat. Când era Plahotniuc se putea duce în șalavari albi la Muntele Athos. Acum nici la Zatoka nu ajunge. Trebuie să muncească. Să facă un guvern paralel din consilierii prezidențiali, să fie primul la bifat victorii.
  8. Guvernul Sandu credea că va fi suficient un sprint. Și statul capturat devine stat funcțional după toate manualele de la Harvard. E altă distanță, e cea lungă. E nevoie de a doua respirație. Acu încă nu o aveți. Mâinile sunt de plumb, picioarele sunt de plumb, ochii sunt închiși, dinții încleștați. Mai aveți un pic, ultimii metri. Apoi va veni a doua respirație. Plumbul din picioare și mâini se topește în tot corpul, ochii se deschid. Atenție la adversari: maratoniștii nu au piste individuale și atenție la coatele adversarilor. Mențineți ritmul.
  9. Trudozâlile pe plantația lui Zuckerberg sunt grele. E vară, e caniculă. Da tu stai de dimineață până în seară și te spetești cu like-uri. Like! Like! Like! Ce viață grea am ajuns în acest regim dictatorial: au dispărut până și pozele cu pisicuțe de pe facebook!
  10. Titlul îi aparține lui Ovidiu Șimonca, o carte excelentă de interviuri. O mai găsiți în librării. Că lumea nu s-a dat enervată.
Gheorghe Erizanu