Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

Virusul, care a apărut din senin în decembrie trecut, cu nume politic corect Covid-19, a dispărut. Brusc. Parcă nici n-a fost. Era prima zi când nu se înregistra niciun caz nou de îmbolnăvire. Niciunul. În ultimele 24 de ore.

Cu o viteză de 32000 de kilometri pe oră venea asteroidul 52768. Avea o dimensiune de cca 3 kilometri. Și era supărat pe oamenii care nu i-au dat și lui un nume. Nici măcar nu avea pretenții de Cometa Halley.

Putea fi numit Florence, ca cel care a încercat Pământul în septembrie 2017. I-a plăcut numele. Florence hălăduiește și acum prin galaxii.

Era o zi de miercuri, 29 aprilie 2020. A fost asteroidul 52768.

Gheorghe Erizanu

Pantalonii au fost spălați. Cu trei bilete de la Muzeul Național de Artă al Moldovei.

Am fost la expoziția de stampă japoneză. Până la Covid-19 (nu înțeleg acest botez cu linioară, dar mă conformez). Stăm acasă, izolați, mâncăm, spălăm, bem, baie, spălăm, mâncăm, bem, baie, spălăm, mâncăm, bem, baie. Astăzi, doi vecini au chemat vidanjorul. Și chiar a venit. O săptămână nu puteau scoate mașinile din garaj. Interdicție inteligentă de la cei trei care ne conduc de la televizor acum.

Premierul a declarat ieri, într-un interviu pentru Europa Liberă, că încasările au scăzut cu 40 la sută și „statul nu va da bani” decât pentru pensii, salariile bugetarilor și menținerea sistemului bancar. N-am crezut în susținerea statului nici atunci când oficialii noștri se întreceau în declarații cu tot felul de ajutoare pentru oamenii de afaceri, „mai ales pentru domeniul HoReCa, care a fost cel mai afectat”. Din toate declarațiile cotidiene, de aproape o lună de zile, n-am auzit de la ei nici în treacăt, măcar o adiere de pomenire, pentru domeniul culturii.

Revin la Churchill și replica dată ministrului de finanțe în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când i-a prezentat proiectul de buget cu 00,00 lire pentru Cultură: pentru ce mai luptăm, dacă nu va mai fi cultură.

Churchill nu-i. Gândim arogant contabil. Mințim convingător și ferm. Ca să creștem în sondaje pentru prezidențialele din toamnă.

Intrăm în Era „Vodoleilor”. Vom ieși din case. Vom mânca, vom bea, vom merge la baie, vom mânca, vom bea, vom merge la baie.

Și o dată în lună vom chema vidanjorul.

Gheorghe Erizanu

Televiziunile încă nu erau. Președintele încă nu era născut. Poștașul mai aducea ziarele. Era 1937.

Scena cu Mareșalul în vizită la o clinică de stat. Reportajul citit de tata, ascultat de mama.

Cină în sânul familiei. În ziar – un reportaj despre cum Mareșalul (șeful statului) a vizitat o clinică de stat.

Tatăl. (citind ziarul). Uite, dragă, deja s-a găsit și leacul pentru boala albă.

Mama. Slavă ție, Doamne!

Tatăl. Eu doar îți ziceam! E imposibil, la succesele civilizației noastre, să moară atâta lume. Sincer să fiu, mă simt așa de parcă m-am născut din nou. A fost, totuși, destul de strașnic până acum. La noi la servici boala albă a băgat în mormânt mai mult de treizeci de oameni – cu toții aproape de cincizeci.

Mama. Bieții de ei.

Tatăl. Azi m-a chemat însuși baronul Krug și îmi zice: “În legătură cu moartea contabilului-șef veți primi conducerea întregii contabilități”. Ce zi minunată! Ce zi!

Mama. Mă bucur pentru tine.

Tatăl. Da pentru tine? Numai dă-ți seama: astea-s încă douăsprezece mii pe an! Mai e întreagă sticla ceea pe care ți-am dăruit-o la ziua ta? (Citește ziarul.) “…Mai nimicitoare decât ciuma din evul mediu! (Citește mai departe.) E, dar e clar lucru, Mareșalul nostru e erou! Eu nu m-aș fi băgat acolo, la bolnavii ceia. Pentru nimic în lume! (Pune ziarul pe masă.) Așa dar, contabil-șef! (Mama aduce sticla și un pahar.) De ce un singur pahar? N-o să bei cu mine? 

Mama. Nu.

Tatăl. Ei, dar în sănătatea ta, mămico. (Bea.) Contabil-șef al concernului Krug! Nu-i o carieră prea rea, ce zici! Știi, la postul ăsta concurau încă cinci oameni. Dar au murit cu toții. Toți de boala albă… Și fiica se mărită pentru că mirele a găsit un loc călduț, și feciorul s-a aranjat. Sincer să-ți zic: slavă domnului că a apărut această boală! (…)

**

Pe urmă se va îmbolnăvi baronul Krug – proprietarul tuturor uzinelor militare, pe urmă și însuși Mareșalul… Abia atunci va începe să se schimbe ceva în capul lor.

Gheorghe Erizanu

Karel Capek e cunoscut pentru inventarea cuvântului „robot”. Acu o sută de ani. În 1937 publica piesa Boala albă.

Fragmentul I:

Clinică de stat. Biroul medicului-șef, profesorul Sighelius. Interviu.  

Jurnalistul. Domnule profesor, ziarul nostru ar vrea să afle de la cea mai mare autoritate…

Sighelius. Despre așa numita boală albă sau lepra chinezească? Din păcate, despre ea se scrie prea mult. Și la un nivel mult prea diletant. De boli ar trebui să se ocupe doar medicii. E de ajuns să se scrie despre boală în ziar, și toți cititorii vor începe să-și găsească simptomele acesteia.

Jurnalistul. Da, dar ziarul nostru dimpotrivă, ar vrea să liniștească publicul.

Sighelius. Cu ce anume să-l liniștiți? Boala e foarte grea și se extinde ca o avalanșă. Toate clinicile lumii caută înfrigurate un remediu, dar deocamdată știința este neputincioasă. Scrieți acolo că la primele semne de boală fiecare trebuie să se adreseze la medic și atât. 

Jurnalistul. Iar doctorul? 

Sighelius. Doctorul le va prescrie un unguent. Săracilor – unul de mangan, bogaților – un balsam peruan. 

Jurnalistul. Și astea ajută?

Sighelius. Da, ajută să acopere mirosul urât atunci când  ulcerele vor începe să puroieze. Asta e a doua fază a bolii.

Jurnalistul. Și a treia?

Sighelius. În a treia fază ajută morfina. Numai morfina. Păcătoasă boală.

Jurnalistul. Și e foarte molipsitoare?

Sighelius. Se răspândește cu o viteză incredibilă. Noi luptăm din răsputeri cu această așa zisă lepră chineză. În China aproape în fiecare an apare câte o boală interesantă, născută din sărăcie. Dar niciuna dintre ele nu a nimicit atâta popor. E cu adevărat molima zilelor noastre. Deja a secerat cinci milioane de oameni. Vreo 12 milioane sunt bolnavi în faza activă, și cam de trei ori mai mulți umblă fără să știe că o au. Noi lucrăm fără niciun pic de respiro. Deocamdată putem stabili cu siguranță că boala îi afectează doar pe cei de la patruzeci și cinci în sus. Se vede că  schimbările care se petrec în organism la o anumită vârstă crează un mediu favorabil pentru această boală.

Jurnalistul. E foarte interesant ce spuneți.

Sighelius. Dacă ați fi mai în vârstă, vă asigur că nu v-ar fi chiar așa de interesant. După primele semne ale bolii prognoza este absolut exactă: moartea survine în trei-cinci luni. De obicei de la infecția generală a sângelui.

Jurnalistul. Desigur, pe cititorii noștri îi interesează mai mult cum să se protejeze de această boală.

Sighelius. Nicicum! Este imposibil! Fiecare dintre acei trecuți de patruzeci de ani e sortit pieirii. Ziceți că cititorii dumneavoastră se interesează cum să se apere. Sigur că da! Exact asta mă interesează și pe mine. Doamne, cât de neputincioasă este știința!

Gheorghe Erizanu

Cele mai descărcate cărți digitale Cartier, care sunt gratuite pe iBooks până pe 20 aprilie, ca un gest al editurii pentru diasporă, care era privită, mai ales de Chișinău, ca leproșii, au fost:

  1. Maestrul și Margarita, de Mihail Bulgakov. Traducere din rusă de Vsevolod Ciornei
  2. Divina comedie, de Dante. Traducere din italiană de George Coșbuc
  3. Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde. Traducere din engleză de Radu Tătăruca
  4. Roșu și negru, de Stendhal. Traducere din franceză de Argentina Cupcea-Josu
  5. Singur în fața dragostei, de Aureliu Busuioc
  6. Copiii căpitanului Grant, de Jules Verne. Traducere din franceză de Cezar Sandu-Titu
  7. Testamentul necitit, de Lilia Bicec-Zanardelli
  8. Ultima amantă a lui Cioran, de Constantin Cheianu
  9. Când bunicul era nepot…, de Aureliu Busuioc
  10. Ciuleandra, de Liviu Rebreanu

Topul țărilor cu cele mai multe descărcări: România, Marea Britanie, Italia, Franța, Germania, Republica Cehă, Spania, Belgia, Olanda și Cipru.

iBooks, ca și majoritatea platformelor digitale de vânzare, se oprește la Prut. Pentru cei din Republica Moldova, în aceeași perioadă, vindem cu o reducere de 40 la sută cărțile noastre tipărite. Livrare până la ușă, indiferent din ce colț al RM sunteți. Recomandăm achitarea prin card, dar acceptăm și cash.

Încercăm să fim alături de Dvs. Pentru prieteniile lungi.

Gheorghe Erizanu

Ziarul de Gardă m-a întrebat cum va fi lumea după Covid19. Astăzi e prima joie de la fondarea ZdG, când poștașii nu vor mai duce ziarul abonaților. Ziarul a apărut doar în format pdf și e distribuit pe net. Nu sunt prezicător. De aia textul arată așa:

Lumea nu trece prima dată prin pandemii asemănătoare celei de azi.

La începutul secolului XIV o galeră genoveză intra în portul Messina din Sicilia. Venea din China. A fost începutul Morții Negre în Europa. Focarele s-au răspândit și au ucis milioane de oameni, fără a face selecție. Apoi a fost Renașterea.

La sfârșitul Războiului Celor Două Roze, pe la 1485, mercenarii lui Henric al VII-lea aduceau în Londra victoria celui care avea să fie întemeietorul dinastiei Tudorilor și „sudoarea engleză”, o boală care se răspândea mai repede decât ciuma. Mureau, mai ales, cei mai puternici bărbați. Așa începea istoria celui mai mare imperiu.

Prima pandemie cu statisticile la zi din România a avut loc în iarna lui 1935. Au murit 48 000 de oameni, majoritatea copii. Gripa a durat patru luni.

Romanul distopic 2020 , de Hamutal Shabtai

Dar nici ciuma, nici „sudoarea engleză”, nici „gripa din 1935” n-au avut Organizația Mondială a Sănătății și Imperiul Digital al Netului. Prin anii 90 apărea cartea de anticipație „2020” a scriitoarei israeliene Hamutal Shabtai. E despre o epidemie globală care decimează omenirea în anul 2020. În viziunea distopică a romancierei israeliene, puterea politică se află în mâinile Organizației Mondiale a Sănătății care își asumă puteri dictatoriale în scopul de a izola pe cei bolnavi de cei sănătoși și a salva cât se poate din populația Pământului.

După două luni de autoizolare, mai ales cei din apartamente, vom învăța din nou să mergem. Politicienii care și-au făcut PR mai mult decât și-au demonstrat grija față de propriul popor, sper, vor fi taxați. Vom înțelege altfel ce înseamnă lucruri care păreau firești până acum: un spectacol, un concert, o lansare de carte, o ieșire de duminică până la Iași, o dezbatere de idei, o plimbare prin parc, o cafea la terasa din colț, o oră la sala de forță, o strângere de mână sau o îmbrățișare. Intrăm într-o situație economică deosebit de complicată. Vom reveni la casele părăsite din satele noastre.

Și urarea „Sănătate!” va fi spusă și înțeleasă altfel.

Gheorghe Erizanu

Primul loc pentru „Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin”, de Angela Brașoveanu și Roman Rybaleov, la Gourmand World Cookbook Awards 2020, ediția a XXV-a

„Pentru prima dată de la înființarea acestui premiu, în 1995,  facem publică lista celor mai buni din lume înainte de ceremonia de premiere.

Călătoriile internaționale sunt acum imposibile. Mulți dintre câștigătorii noștri stau acum în casele lor pentru mai multe săptămâni și de aceea ne-am gândit că făcând publică lista acum poate face sute de oameni mai fericiți în aceste vremuri dificile. Obiectivul nostru cel mare este să încercăm să ajutăm pe acei care „gătesc prin cuvinte” în orice fel posibil. Acestea sunt niște cărți specifice care te ajută să rămâi în dispoziție bună,” a declarat Edouard Cointreau, președintele Gourmand World Cookbook Awards.

Premiile pentru Europa de Est au fost repartizate astfel:

1) Republica Moldova: Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin, de Angela Brașoveanu și Roman Rybaleov. (Editura Cartier, 2019)

2) Ungaria: Hangulatfüggő, de Aklexandra Horváth (Bonex Press 2019)

3) Australia: Baltic, de Simon Bajada (Hardie Grant 2019)

3) Croația: Wild Plate, de Maja Duka și Ada Seferagić (2019)

Angela Brașoveanu este una dintre cele mai originale jurnaliste din Republica Moldova. Pe parcursul anilor, a editat mai multe reviste: Cartier-magazin, Revista cărților, Capitala-magazin, Punkt, remarcabile prin concept, stil, ironie și lipsa de teme tabu. A organizat, în 2006, Clubul hedoniștilor, primul club de degustări de vin din țară, care adună atât profesioniști ai domeniului, cât și amatori ce vor să cunoască mai mult. Din 2017 realizează emisiunea Egoist la TV8. Călătoriile, artele, oamenii, gastronomia și vinul au interesat-o întotdeauna, a scris despre toate și, cu îngăduința stelelor, va mai scrie (brasoveanu.com).

Roman Rybaleov este unul dintre cei mai buni fotografi din Republica Moldova. Licențiat al Academiei de Fotografie din Moscova, are mai multe premii internaționale și naționale, a fost numit în repetate rânduri, de către revistele locale, Fotograful Anului. Din 2009 a creat propria Școală de Fotografie, care are deja peste 1000 de absolvenți. Este pasionat de oameni și călătorii. A organizat, împreună cu școala, zeci de phototrip-uri atât prin Republica Moldova și România, cât și în diferite colțuri ale lumii, de unde au revenit întotdeauna cu capturi demne de reviste internaționale (rybaleov.com).

Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin a luat și Premiul de Excelență la Gala GastroArt & Vinul.ro, cel mai mare festival de vinuri și street food din România, Wine and Street Food Festival (27-29 septembrie 2019.

Volumul va apărea și în ediție franceză în traducerea lui Veronique North-Minca și în ediție engleză în traducerea Monicăi Predatu.

Simon Bajada este chef, food stylist și fotograf, stabilit în Suedia. Are la activ 15 cărți gastronomice în calitate de fotograf și stilist, dar și cărți a căror autor este el însuși. Cartea Baltic este despre cultura gastronomică a Țărilor Baltice – Estonia, Letonia și Lituania. Simon Bajada face food styling și fotografiază pentru Swedish Gourmet, Monocle, American Travel & Leisure, Plaza, Delicious UK și Harrods Magazine.

Alexandra Horvath este o patiseră din Budapesta, cunoscută pentru talentul de a îmbina tradiția și inovația în patiserie. Consideră gătitul atât terapie, cât și artă, tocmai de aceea cartea ei se numește Hangulatfüggő – În funcție de starea de spirit.

Wild plate a luat startul ca un proiect al studenților și profesorilor din Bol, Croația, care au învățat, au cules și au gătit sau au făcut băuturi  din ierburi și plante sălbatice din zonă, majoritatea date uitării sau cunoscute doar de bătrâni.  Tinerii din proiect au dorit să confirme că dieta mediteraneană nu este doar un grup de produse alimentare, ci o tehnică de cultivare a alimentelor, un ecosistem durabil, un mod de preparare și de luat masa, un stil de viață. Cartea a fost tradusă în engleză și germană

Evenimentul de premiere al celei de-a 25-a ediții, va avea loc la Paris și în China, după ce starea de urgență în legătură cu Corona virus se va încheia și se preconizează a fi și mai mare decât în ceilalți ani. La concurs au fost selectate cărți din de peste 230 țări și este considerat cel mai mare eveniment din lume în domeniul gastronomiei.

Gheorghe Erizanu

Lucrăm la ultima carte a lui Ion Druță: Despărțirea apelor. E un volum de peste 400 de pagini despre cărțile, perioadele de creație ale celui mai important prozator al literaturii române din Basarabia. Volumul conține documente, scrisori inedite din arhiva personală. E o carte vie, care se scrie chiar în aceste zile. Ultimele completări au venit pe 29 martie. Și e despre aceste zile. E scrisoarea unei profesoare din părțile Floreștilor și răspunsul lui Ion Druță, de la Moscova.

Ion Druță, lucrând la Frunze de dor, anii 50, Chișinău


Bună seara, Dragă Maestre.     

Ora la care Vă scriu e foarte târzie, dar somnul nu vrea să vină. S-au adunat prea multe griji în ultimul timp, prea multe încercări la care suntem supuși și de care nu suntem pregătiți, mai cu seamă emoțional.Încercăm să ținem piept, să facem față, dar e greu…   

Copiii sunt în vacanță forțată de două săptămâni și școala, ca instituție, a trecut acasă la profesor și la elev. Este incredibil de greu pentru toți: părinți, copii, profesori. Lecția veritabilă înseamnă profesorul și elevii lui într-o sală de clasă, nici cele mai avansate tehnologii în domeniu nu vor putea vreodată să substiuie această formulă sacră.   Nu o să Vă vorbesc despre situația din țară sau din lume. Îmi doresc foarte tare să Vă știu ocrotit în aceste timpuri. În acest context, Vă doresc multă, multă sănătate. 

Să Vă păzească Bunul Dumnezeu !                                               

Cu profund respect și gânduri de bine, Nadia Munteanu

Rădulenii Vechi, Florești, 27 martie 2020

Dragă Nadia!     

Mulțumesc pentru mesajul tău îndurerat. Nu-ți chinui sufletul în pustiu. Suntem în plin război cu un dușman sălbatic, viclean, necunoscut și necruțător.  Vivo et muerte — viața sau moartea, această străveche  lozincă a devenit peste noapte actuală ca nici odată. Într-o asemenea situație, natural, economia, cultura, școala, biserica  și în genere  toată orânduirea  noastră de până acum este eliminată din circuitul său obișnuit. Peste întreaga omenire  planează două întrebări capitale — cât o să țină și cât ne va costa.   

Să mă ierte Dumnezeu, dar în această tragedie eu aș prevedea și ceva pozitiv. Evident că lumea nu va putea supraviețui dacă nu va deveni o singură familie cu o singură forță conducătoare. Această ipoteză până mai ieri părea absolut nerealizabilă,  dar iară că apare o rază de lumină în capătul tunelului nostru. Coronavirusul a început a roade din orgoliile statale,  din ifosele naționale și rasiale,  fără a face vreo diferență între cei bogați și cei sărmani,  între cei singuri, neputincioși și mai dregători ai lumii.   

Firește, bine ar fi ca elevii voștri să știe  cât a domnit în Egipt Ramses al III-lea și cine a pornit războiul  rozelor  pe insulele britanice dar, chiar dacă și nu vor însuși materialul, azi principalul e să fie ei vii și sănătoși, împreună cu rudele sale și, firește, împreună cu învățătorii săi.   

Domnul să vă aibă pururi sub ramura bunăvoinței Sale.                                     

Ion Druță 

Moscova,  29 martie 2020

Gheorghe Erizanu
Nicolae Pojoga. A început tiparul la ediția a II-a a albumului „Lumea lui Zaharia”. Primele zile ale lui martier 2020. Editura Cartier

A apărut ediția a II-a a albumului „Lumea lui Zaharia”. Comandă cartea online pe shop.cartier.md. Încasările vor fi transferate pe contul lui Moșu, cum îl alintă prietenii pe Nicolae Pojoga. Ca să-i alinăm un pic durerea. E cancer. E după intervenție chirurgicală. Și e singur în aceste vremuri într-o garsonieră de la Buiucani.

În timpul cutremurului din 1977 Nicolae Pojoga a strâns bani pentru a ajuta sinistrații din București. S-a dus la Moscova ca să transmită prin intermediul studenților străini de la Universitatea ”Lomonosov” ajutorul. Pentru acest gest Uniunea Sovietică, țara de atunci a lui Nicolae Pojoga, i-a blocat complet liftul social A reușit să se angajeze ca fotoreporter în anii perestroikăi la Tinerimea. A făcut reportaje din zonele fierbinți ai anilor 90, a fotografiat evenimentele din Bucureștii lui 1989.

A fost fotoreporter în războiul de pe Nistru. A fost martor și a fotografiat culisele și afacerile urâte ale generalilor celor două armate implicate în conflict. A plătit. I-au ars și distrus toată arhiva personală. Album de război, care a apărut anul trecut, a fost făcut din imaginile păstrate prin redacțiile ziarelor unde a lucrat Nicolae.

Dar a găsit împreună cu studentul său, Victor Galușca, fotografiile lui Zaharia Cușnir într-o casă părăsită dintr-un sat părăsit de pe malul Răutului. Ultimii ani i-a trăit în lumea lui Zaharia Cușnir.

Noi am pregătit lansarea ediției a II-a înainte de decretarea stării de urgență. Lansare care așa și nu a avut loc.

O pun aici ca o amintire a firescului.

Gheorghe Erizanu

Astăzi, când apărea public decizia de instaurare a cenzurii în Republica Moldova cu semnătura lui Dragoș Vicol, un partizan al netului a raportat pe Facebook că toate videourile din campania Urgența de lectură conțin elemente abuzive. Au fost șterse de cifrele facebookului videourile cu Constantin Cheianu, Radu Vancu, Alina Purcaru, Ion Druță, Lilia Bicec-Zanardelli, Claudiu Komartin, anunțul cu cele 100 de ebookuri Cartier gratuite pentru diasporă, textul despre Vintilă Mihăilescu.

Gestul meu și al echipei Cartier a fost foarte simplu: în vremuri grele încercăm să ne adunăm și se ne ajutăm cumva. Atât.

N-am bănuit că omul cu cerul gurii negru poate opri pandemia prin blocarea unor mesaje de susținere a oamenilor în cumplite vremi.

Este un scriitor. Care n-a publicat niciodată la Editura Cartier.

Pentru soluții, propuneri, rog, să-mi scrieți pe mail: erizanu@cartier.md.

Gheorghe Erizanu