Părerile invitaţilor şi publicului (selectiv)

„Este foarte important să creăm un centru de cercetare a literaturilor de tipul acesta, pentru că am constatat că există asemănări, există deosebiri şi că există un teren formidabil pentru o cercetare la nivel academic…  Zilele Literaturii Romane este unul dintre cele mai semnificative şi bine organizate evenimente la care am participat în ultima vreme, iar Basarabia a fost o adevărată revelaţie pentru mine.” Eugen Negrici

„Cand am plecat acum spre Chisinau aveam in minte acel Chisinau din primavara lui 2003, mohorat, trist, deprimat. acum nu ca lucrurile s-au schimbat esential, asta nu am de unde sa o stiu, dar cel putin sper ca se indreapta spre bine. sunt sigura ca zilele literaturii romane la chisinau au reprezentat un eveniment nu doar pentru noi, invitatii, cat si pentru cei prezenti in sala, la lecturi si conferinte. personal, cel mai mult m-au interesat, in afara lecturilor, discutiile „intersectate”, in care s-a vorbit despre literatura sub comunism in Romania si Basarabia, despre literatura acum, despre sperantele si asteptarile scriitorilor de o parte si de alta a Prutului.  totodata, Zilele literaturii romane la Chisinau mi-au dat prilejul sa cunosc oameni minunati, oameni interesati cu adevarat de literatura si arta contemporana. ” Elena Vladareanu

„Vorbeam cu un prieten, scriitor german, şi îi spuneam eu plin de entuziasm că tocmai mi-a fost publicată o carte la Chişinău, că vin acum la Zilele literaturii române la Chişinău, că am avut o lansare chiar în librăria asta şi mi-a spus râzând: tu trăieşti acum ce am trăit eu în 1990-1992, după căderea zidului Berlinului.” Claudiu Komartin.

„Faptul că acum la Chişinău Zilele Literaturii Romane nu este o formă de rezistenţă, ci o expresie a naturaleţii este o mare şansă pentru recuperara politicului, pentru că political nu se va recupera decît prin cultură. Tranziţia postcomunistă nu se va încheia decît dacă vom înţelege că ea este în esenţă culturală. Cîtă vreme limba şi literatura română vor fi respectate aşa cum sînt respectate ziele acestea la Chişinău vom avea încredere că există dincolo de visicitudinile istoriei o patrie românescă pe care nu au reuşit să o sfişie nici Imperiile, nici armatele, nici duşmanii ei.” Varujan Vosganian

„Zilele Literaturii Române la Chişinău au arătat câteva lucruri foarte importante: nu există nici o distanţă între scriitorii români, chiar dacă există o graniţă stupidă între ei. Festivalul a adunat scriitori diferiţi, dar care s-au înţeles foarte bine între ei. Şi, cel mai important – am avut un public prietenos, care nu a venit întâmplător la eveniment. ”Alexandru Vakulovski

„Evenimentul de la Chisinau a fost organizat in detaliu si s-a bucurat de colaborarea larga a intelectualilor basarabeni. Foarte mediatizat, primit cu deferenţă, adică fără exaltarea din anii 90, acest festival s-a derulat cu normalitatea pe care o are orice intâlnire literară din spaţiul autohton. Se poate spune că a fost o conversatie pe voci diferite, caldă şi calmă despre scris si despre scriitori eliberaţi de sub presiuni etnice” Doina Ruşti

„Nu am fost prea des la Chisinau pentru intalniri literare; doua sau trei tentative au fost suficiente pentru a ma demotiva. Aerul pasunist si tanguirea «frateasca », deturnate rapid intr-o veselie generalizata, mi-au cam taiat cheful. In sfarsit, de data aceasta lucrurile au stat altfel. Organizarea si discutiile s-au dovedit a fi profesioniste, iar locatiile au facilitat  intalnirea cu publicul, publicul real, consumator de cultura. E o schimbare realmente in bine care se simte la Chisnau. Iar discursile lucide privind identitate literaturii romane scrise in Moldova a lui Iulian Ciocan sau Constantin Cheianu, Gheorghe Erizanu sau Vitalie Ciobanu m-au convins, inca o data, ca spiritul european poate gasi acolo partaneri de dialog veritabili.” Dan Lungu

„Cel mai mare cîștig al primei ediții a Festivalului Zilele Literaturii Române la Chișinău este că tocmai spulberă asemenea percepții deformate și parazitare care sînt ca niște pietre în casă. Dar și instituie o urgență de a ne cunoaște mai bine și de a face lecturi critice comparate, pe perioade istorice bine delimitate. Doar după ce critici și istorici literari importanți din România se vor familiariza cu literatura scriitorilor moldoveni va dispărea și această prejudecată și toți mai mulți cititori și scriitori îi vor da dreptate lui Eugen Negrici care a avut o revelație în timpul festivalului, că unele dintre cele mai mari opere literare pe care la va da în viitor literatura română vor veni anume din Chișinău.” Dumitru Crudu

„Un festival fara frac si papion, lipsit de caracter festiv cum am fost deprinsi. Mai mult decat atat, am impresia ca adevaratul festival s-a intamplat in afara activitatilor propriu-zise. Astea au fost doar niste pretexte pentru a crea, prin extensiune, un mediu propice si necesar dialogului cultural intre si intrageneratii de pe ambele maluri culturale. Ca anumite secvente au fost interesante si utile, altele puteau fi si mai bune, ca au fost diverse, dar au participat cam aceeasi scriitori care… nu au probleme de comunicare interfrontaliera, astea sunt detalii, cum ar veni. E un bun inceput care ar putea, pe principiul boule de neige, sa ia amploare la urmatoarele editii, mai ales daca ne gandim cum am implica un public mai vast. Oricare-ar fi impresiile mele post-factum, testul daca a meritat efortul sa se organizeze un asemenea festival si la ce se rezuma insemnatatea lui, e simplu: sa ne imaginam pentru o clipa ca nu ar fi fost.” Aurelia Botrzin

„Nu am fost niciodată în Chișinău, însă azi noapte am visat că mă plimbam prin parcurile lui și cunoșteam oameni frumoși. A duce povestea Lecturi Urbane la Chișinău a fost o provocare lansată de Vasile Ernu – în cadrul Zilelor Literaturii Române –  și, prin implicarea Olgăi Răilean și a Victoriei Rudi, totul a devenit posibil: chisinau.orasulciteste.ro. Lecturi Urbane nu este doar un proiect cultural, este o franciză a bunul simț cu zeci de nuanțe locale și ritmuri specifice și nu mică mi-a fost inima să văd cum s-a reflectat povestea de la Chișinău în media de peste Prut.” Adrian Ciubotaru (initiatroul proiectului Lecturi Urbane si Civika)

„Nu mai spune! ar zice unul. Îl înțeleg. Și pe mine mă nedumerește. Cum, chiar citește? Statisticile cu privire la cititorii moldoveni sunt deplorabile. Am comentat la Gheorghe Erizanu pe blog despre faptul că, dintre moldoveni, doar 7% citesc zilnic; dintre ruși – 16%. Dintre moldoveni peste 55% nu s-au atins de carte în ultimele 3 luni; dintre ruși – doar 32% (vezi Barometrul Opiniei Publice, noiembrie 2009). Trist. Din anumite motive cititul la moldoveni nu e cool. Lucru remarcat în treacăt și de Cantemir. O fi o chestie genetică (nici dacii nu stăteau prea bine cu scrisul, noroc de Ovidiu), dar chiar dacă e, acest lucru nu înseamnă că tre să stăm cu mânile în sân. Poate reușim noi să-l alterăm cumva, codul carevasăzică? Iată și inițiativa schimb de cărți a Olgăi Răilean se înscrie în context. Și încercările Editurii Cartier de a popula librăriile cu cititori. Și eforturile lui Vasile Ernu de re-aduce scriitorii în agora (Zilele Literaturii Romane la Chişinău). Tata citea din copilărie. Citea despre căutători de comori, partizani, pirați, haimanale. Strânse o gașcă de fani și legase un drapel de marginea gardului. Bunelul citea pe prispă. Zicea că se ocupă de curățatul cepelor, însă, în realitate, citea pe ascuns ca să nu-l cicălească bunica. Citea despre călătoriile lui Livingstone în Africa. Când eram mic tata mă lua la bibliotecă. O dată la două săptămâni îmi alegeam 3-4 volume și le consumam integral. Cititul era încă cool. Vorbeam despre Jules Verne cu amicii de parcă acesta era un lucru la fel de curent ca știrile din ziar. La vârsta pubertății nu mai era la fel. Ascundeam cărțile în rucsac, iar dacă se nimerea să le țin în mână, întotdeauna cu fața întoarsă. Nu-mi plăcea să fiu întrebat ce citesc. Dacă era întoarsă, nu mă mai întreba nimeni și asta îmi convenea. Când m-am făcut mare, am văzut statuia lui Livingstone la Edinburgh. Bunelul nu mai era. Dar, dintr-un motiv sau altul, cititul era iarăși o chestie cool. Pentru acest lucru susțin inițiativa Lecturi urbane. Indubitabil, cititul e o chestie intimă, pe care obișnuiesc să o practic întins pe canapea. Îmi place să stau la taclale despre cărți cu oameni pe care îi știu pasionați de lectură. Dar, totodată, mi se pare prețioasă ideea de a deprinde copiii cu imaginea unor oameni cu cărți. În locuri publice și cu copertele pe față.” Sorin Hadarcă (madrizen)

„Am fost la Chişinău după mai bine de un an de absenţă. Am găsit multe lucruri primenite. În bine. Şi m’am convins că schimbările care au început acum un an — cu adevărat de la tineri se trag! Nu e nimic mai sigur ca certitudinile pe care ţi le oferă tinereţea. Mă bucur mult că e aşa. Am descoperit multă lume tânără, vioaie, răscolitoare de sensuri, talentată cu duiumul — la Festivalul literaturii române, organizat de ICR şi coordnat de Vasile Ernu la Chişinău. Ce m’a mirat enorm a fost apatia „intelectualităţii bune”, absenţa quasi totală a acesteia de la serile literare. Noroc de Vladimir Beşleagă –care de la înălţimea vîrstei sale a găsit şi timp şi chef de a onora toate manifestările incluse în acest atît de necesar proiect. Îl priveam cu empatică simpatie, cum sorbea efectiv alocuţiunile şi prestaţia fiecărui invitat al festivalului, şi aici mi se pare că se manifestă înalta demnitate şi solidaritate intelectuală: în a fi alături atunci cînd e nevoie de tine, de susţinerea ta. Un om ca Beşleagă apără onoarea şi dă sens oricărei iniţiative culturale, pentru că a arătat prin propria sa biografie, şi mai ales prin opera pe care a scris-o, că este o înaltă conştiinţă, un om ale cărui gesturi şi proiecte sunt de urmat neabătut, şi care are, mai presus de toate curaj şi voinţă civică (oare cît voi amîna analiza răscolitoarei sale investigaţii despre soarta mănăstirii Răciula, scoase la lumină cu atîta trudă?! Este una din cărţile cele mai percutante şi bine scrise în literatura basarabeană în ultimele două decenii).

Seara de poezie a fost de-a dreptul instructivă pentru mine, pentru că am descoperit o poetă cu vînă: Aurelia Borzin. Lectura pe care a făcut-o din cele cîteva poeme m-a captivat, iar felul în care stăpîneşte ea limba română, m-a cucerit de-a dreptul (Lumea nu pătrunde doar pe geam). Chiar dacă face parte dintr-o generaţie neastîmpărată de poeţi (Hose Pablo, Andrei Gamarţ ş.a.), Borzin se deosebeşte prin delicateţea limbajului, şi mai ales prin trama sensurilor fluide…L-am ascultat atent şi pe Claudiu Comartin, el e mai „tehnicist”, fiorul său poetic e mai elaborat.  Dar e clar că poezia românească trăieşte zile pline de lumină, claritate, că armele slovei poetice sunt orientate spre stările lumii Celuilalt mai mult, decît spre un sine de natură modernistă. În sensul acesta pledează de mult şi Sandu Vakulovski. ” Vladimir Bulat (critic de artă)

În imagine: Em.Galaicu-Păun, Em.Galaicu-Păun, Claudiu Komartin, Eugen Negrici, Vasile Ernu, Aurelia Borzin în fața Librăriei din Centru.

(Din Raportul Vasile Ernu)

ZLROscriitoriMDRO

Gheorghe Erizanu