Cei zece sunt:  scriitorii Dumitru Crudu, Ștefan Baștovoi, Alexandru Vakulovski, Vasile Ernu, Pavel Păduraru, Mitoș Micleușanu, pictorul Roman Tolici, istoricul Octavian Țâcu, dramaturgul Nicoleta Esinencu, formația Zdob și Zdub.

Spre deosebire de scriitorii basarabeni din generațiile precedente, care au încercat să se sincronizeze prin scrierile lor cu literatura română, având în spate povara culturii și recunoașterea, complexele și fobiile din RSSM, cei zece au intrat în cultura română ca niște imperialiști. Fără complexe. Au făcut din defectele predecesorilor atu-uri. Ei declară în biografiile lor că s-au născut în URSS.

Ștefan Baștovoi spune că l-a „bătut pe umăr pe Tzara și pe Salvador Dali”. „Da, nebuniile mele au culminat cu călugăria. (…) Când am înțeles că nu este nicio nebunie mai mare pe care ar putea s-o facă omul, nu m-am putut abține să n-o fac și pe asta”.

Iar Mitoș Micleușanu, ca un Dumnezeu, împarte timpul și funcțiile: „Pe Chiva îl văd președinte al României peste un an, maximum. Pe mine mă văd președinte al Bulgariei peste o săptămână, cel mult. Pe Țupa îl văd președinte al Statelor Unite, peste cel mult o oră, după ce va citi interviul. Pe Elena Vlădăreanu o văd ca general al forțelor oculte din Sahara, cel mult peste 20 de secunde. Pe Komartin îl văd președinte al Constelației Salamandra în cel mult opt ani…”

Cei zece au o Planetă Moldova și vin din URSS. Ca să se afirme în România.

Așa spun cărțile.

ZECE BASARABENI PENTRU CULTURA ROMÂNĂ de Mihail Vakulovski. Ilustrații de Dan Perjovski (Casa de Pariuri Literare, 2011)

(Pentru Cartea zilei, Publika TV)

Gheorghe Erizanu