„Întemeierea Statului israel” de Aurelian Rugină

„Întemeierea Statului Israel” de Aurelian Rugină

1. Expulzările evreilor: Anglia – 1290, Franța – 1391, Austria – 1421, Spania – 1492.

2. Cele cinci aliyah (întoarcerea pe Pământul Făgăduinței).

Aliyah I (1882 – 1903). Cca 35 de mii de evrei. Palestina  făcea parte din Imperiul Otoman. Majoritatea imigranților vin din Imperiul Rus, care au fugit după valul antisemit după asasinarea țarului Alexandru al II-lea. Din acest val face parte și Elizar Ben Yehuda, creatorul ebraicii moderne.

Aliyah II (1904 – 1914). Cca 40 de mii. După pogromurile din Rusia. Se stabilesc, o parte dintre ei, într-o suburbie a Jaffei, construind clădiri  și infrastructură orășenească în stil occidental. Avea să devină orașul Tel Aviv. Apar primele ziare, cărți, partide politice.

Aliyah III (1919 – 1923). Cca 40 de mii. Din Polonia și fostul Imperiu Rus. Din rândurile lor apar primii organizatori de kibboutz.

Aliyah IV (1919 – 1923). Cca 82 de mii. Provin din familii înstărite din Polonia și Ungaria. Se stabilesc în zona urbană. Creșterea Tel-Avivului.

Aliyah V (1929 – 1939). Cca 250 de mii. Majoritatea sunt din Germania și Europa de Est. Educați și bogați permit modernizarea economiei. Britanicii impun restricții dure pentru imigranți.

3. Autorul lozincii sioniste „Un pământ fără popor pentru un popor fără pământ!”, enunțată în 1854, nu este un sionist. Este Lordul Shaftesbury. Abia în 1901 este reluată de scriitorul sionist Israel Zangwill.

4. „Pe data de 2 noiembrie 1917, Sir Arthur James Balfour, ministrul britanic al Afacerilor Externe, adresează o scrisoare lui Walter Rothschild, scrisoare care este primul document oficial modern recunoscând și încurajând proiectul sionist.”

5. În 1922 Societatea Națiunilor îi oferă Marii Britanii mandat de administrare asupra Palestinei. Organizația sionistă este recunoscută ca partener. Marea Britanie trebuie să favorizeze imigrația evreilor și dezvoltarea statului evreu.

6. David Ben Gurion, după citirea și aprobarea Declarației de Independență din 14 mai 1948: „Această ședință s-a încheiat. Statul Israel a început să existe.” Acesta a fost începutul celui de-al treilea stat evreiesc. „Primul se încheiase cu distrugerea Templului lui Solomon în anul 586 î.Hr., iar al doilea cu distrugerea celui de-al Doilea Templu în anul 70 d.Hr.”

7. Au fost vehiculate trei nume pentru noul stat: Iudeea, Sion, Israel.

8. „Statul Israel nu a avut și nu are nici în prezent o Constituție propriu-zisă, de-a lungul timpului fiind adoptate 12 legi fundamentale, care reglementează de la rolul Knesset-ului, până la proclamarea Ierusalimului drept capitală a statului.”

9. În timpul Războiului de Independență (1948-1949) dintre proaspătul și fragilul Israel și coaliția arabă (Egipt, Siria, Transiordania, Liban, Irak ș.a.) evreii nu dețineau niciun tanc și niciun avion. „Fiind obligați să aducă arme prin contrabandă, în special din Cehoslovacia.”

10. „ …noul stat a funcționat și deoarece conducătorii săi, amintindu-și ceea ce făcuse Hitler, au simțit că nicio preferință ideologică sau personală nu este mai importantă decât supraviețuirea statului, care, din punctul lor de vedere, echivala cu supraviețuirea poporului evreu.”

 

 

Gheorghe Erizanu