Fiecare generație de adolescenți are noroc de un scriitor. Care dă o carte. Pentru ei.

Frunze de dor de Ion Druță. Sau Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș. Pentru anii 50-60. Ovidiu Verdeș cu Muzici și faze ar fi putut deveni scriitorul adolescenților din anii 80-90. În Basarabia ar fi fost Docul lui Nicolae Esinencu. Ar fi putu fi Iepurii nu mor de Savatie Baștovoi pentru anii zero. Iar romanul tuturor adolescenților de la 60 încoace a fost De veghe în lanul de secară de Salinger.

Romanul pentru adolescenți intră în conștiința publicului prin recomandările profesorilor de literatură. Varianta ușoară. Sau cealaltă opțiune: fructul interzis. Tatiana Țîbuleac a intrat în literatură ca o zilieră a lui Zuckerberg. Pe rețelele de socializare.

Vara în care mama a avut ochii verzi este cartea adolescenților din 2017. Impertinentă, cinică, agresivă. Ca ei. Generoasă, sensibilă. Ca ei. E Purgatoriul într-un Infern. Adus pe malul Oceanului. Într-o vară. Cu un fecior și o mamă bolnavă de cancer. Polonezi. Puteau fi cu același succes și francezi sau englezi, și germani sau români.

Depinde când și cum va ajunge la profesorii de literatură. Peste un doi-trei ani. Ca un roman recomandat. Sau ca fructul interzis. Acum.

„Scurt și intens, romanul ei splendid” îl recomandă Radu Vancu, profesorul.

Cu siguranță, adolescenții de azi vor fi un pic mai buni mâine, dacă vor citi romanul Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac. Dacă vor.

  1. „În acea dimineață, în care o uram mai mult ca oricând, mama împlinise treizeci și nouă de ani. Era mică și grasă, proastă și urâtă. Era cea mai inutilă mamă din câte au existat vreodată.”
  2. „Pe lângă mine, tăcuți și speriați, treceau părinții. O adunătură tristă de perle false și cravate ieftine, venită să-și colecteze copiii nereușiți, ascunși de ochii lumii.”
  3. „Acest capitol incoerent și lipsit de orice sens nu va ajunge, probabil, în carte, însă îl las aici pentru orice eventualitate, în cazul în care cineva – vreun psihiatru sau vreun critic psihopat – va dori să stabilească cronologic ce s-a întâmplat cu mine în vara mamei.”
  4. „Găsisem în casă pe o poliță niște reviste despre grădinărit și i le-am dus să le citească. A stat cu ele o zi întreagă, studiind plantele și denumirile lor, spunându-mi la sfârșit: „Câte aș fi putu face în viața asta, Aleksy, în loc să vând covrigi și murături”. Am întrebat-o dacă i-a spus bunicii despre  cancer… .”
  5. „Continuam să trăim din resturi, ca niște oameni care nu vedeau niciun viitor.”
  6. „În ziua în care mama a murit ne simțeam ca doi hoți care au jefuit o bancă. Era mijlocul lui septembrie, iar ea încă trăia.”
  7. „Din ospiciu am fost lăsat să plec în martie și m-am dus direct la bunica. I-am povestit totul, fără a înmuia adevărul: despre durerile mamei, despre căderile mele, despre cum la sfârșit am găsit-o moartă în grădină.”
  8. „Mă întrebam dacă acea vară petrecută cu mama a fost parte dintr-un plan mai mare, și dacă da – al cui? Îmi venea greu să cred că era planul lui Dumnezeu – adică al Dumnezeului polonez, căci altul nu cunoșteam… .”
  9. „Îmi amintesc de mama în fiece zi, așa cum i-am promis pe malul Oceanului. Încerc să nu mint.”
  10. „În noaptea aceea nu ne-am iubit. Dimineața nu a fost frumoasă. Moira nu a vrut să vadă macii. Șoferul nu a adormit. Accidentul nu s-a produs.”

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu