Ieri am făcut un export de carte. Chinuit. La vama Albița am descoperit că partenerul nostru din București urma să-și confirme codul fiscal european. (Ușor de zis, complicat de făcut). O chestie valabilă pentru relațiile dintre țările UE. Republica Moldova nu face parte din UE. Acest cod fiscal permite agenților economici să achite TVA-ul pe măsura vânzării. Partenerul nostru achită TVA-ul la import în avans. În vamă. Deoarece nu suntem o țară UE. Această confirmare nu-mi ajută nici mie. Nici lui Florin Ungureanu. Nici doamnei Hanachiuc. Iar cumpărătorului de rând e într-un cot de cărțile Cartier. Indiferent dacă e din Bistrița sau Sibiu. El plătește prețul de librărie. Nici nu știe că Florin Ungureanu a achitat deja statului român 9% TVA în avans. Cartea, probabil, se va vinde peste o juma de an sau un an. Sau nu se va vinde deloc.

Mă simțeam ca iranianul analfabet în fața buletinului de vot, unde urma să scrie numele candidatului ales.

20% dintre alegătorii iranieni sunt analfabeți.

Gheorghe Erizanu