– Măi Volodia, să te mai văd și pe tine publicat?! spunea un editor moldovean în 1966.

În 1963 apăruse deja Balade din câmpie de Ion Druță. În 1966 apăruse în volum Singur în fața dragostei de Aureliu Busuioc și Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache.

Venea rândul celui mai tânăr. În toamna anului 1966 apărea Zbor frânt.

În Franța abia începea să se vorbească prin criticul Roland Barthes despre Noul Roman Francez. Intrau în atenția cititorului Le Clezio și Allain Robbe-Grillet.

În Basarabia Vladimir Beșleagă a ales Nistru, două maluri și pe Isai, ca să facă primul roman postmodern al literaturii române din Chișinău.

Astăzi Vladimir Beșleagă și-a deconectat telefonul. Verifică corecturile la ultima ediție a romanului Zbor frânt. Și împlinește 81 de ani.

La editură își mai așteaptă rândul romanul Voci. Scris cu ani în urmă. Nepublicat.

– Nu mă mai interesează ficțiunea. Deja văd toate ațele unui text. Simt toată broderia scriiturii. Așa spune Vladimir Beșleagă, clasicul.

Gheorghe Erizanu