Până la 40 de ani am băut vin moldovenesc. Arareori.

Am băut Joc în 1984, servind colegii după admiterea din primul examen la facultate. Ideie nu aveam de vinuri. Eram ca bouțul lui Serafim în fața rafturilor de vin dintr-o alimentară din apropierea căminului nr. 6.  Vinul era prost.

Apoi, mult mai târziu, au fost seri când Costică Leahu încerca să-mi explice prin ce e bun un Pinot Noir sau un Cabernet. Ca să uit a doua zi dimineață toate explicațiile hedoniste ale lui Costică Leahu. Serile erau frumoase. Iar diminețile proaste.

A mai fost niște Chablis. Francez. Chiar în Auxerre. Știam mai multe de echipa de fotbal de acolo decât de vinul lor. Dar chablis-ul era peste tot. În supă, în carne, în panacotă. Cred că i-am jignit pe colegii mei francezi, care mă ischiteau cu întrebări de cultură generală pe temă franceză. Le-am zis că Chardonnay-ul și Muscat-ul lui taică-meu e mai vâscos și mai bun decât Chablis-ul din Auxerre. Vinul de acasă era pus într-un butoi de 250 de litri cu doage de stejar, salcâm, care mai slujise vreo douăzeci de toamne. Dar băusem și mâncasem destul Chablis ca să fiu eonolog priceput.

Apoi a fost 2007. Sașa Luchianov a îmbuteliat câteva sute de sticle din a doua roadă, cred, din 2005, din Merlot-ul de pe podgoria de lângă Tudora. Cred și azi că e cel mai bun vin pe care l-a avut Moldova. Era făcut cu multă dragoste. Era la prima încercare. Și a fost ținut în butoaie franțuzești. Așa a apărut Et Caetera…

Apoi a fost acest Et Caetera Chardonnay 2011.  Care a luat medalia de argint la Decanter World Wine Awards din Londra. A doua medalie de argint e pentru Negru de Purcari Anniversary Edition 2009. Ambele sunt vinuri din clasa premium.

Mai este un vin foarte bun. Alb. Fetească Regală. De la Chateau Vartely. E prea bun pentru prețul și linia de vinuri Vartely în care a intrat.

Nu sunt amator de vinuri albe.

Probabil, în Chișinău, oenologii noștri vor declara în această toamnă cel mai bun vin. Probabil, va fi de pe la Sălcuța. Nu va zice nimeni că e mâna lui Onișcenko. Suntem toți de-ai noștri. Și printre ai noștri.

 

 

Gheorghe Erizanu