Comuniștii au revenit în Parlament. Probabil, vor participa la aprobarea modificărilor din Legea regnului animal. „Punctul 33 va avea următorul cuprins: „33.Pe teritoriul țării sunt stabilite următoarele termene de vânătoare:

– cerbi și mufloni – de la 1 septembrie până la 31 decembrie,

– căprioare (masculi) – de la 15 mai până la 15 octombrie,

– căprioare (femele) – de la 1 septembrie până la 31 decembrie…”

Până în prezent vânatul cerbilor și căprioarelor a fost interzis prin Hotărâre de guvern. Vânătorii spun că cerbii și căprioarele sunt vânatul cel mai ușor. Vânătorii din actualul Parlament nu au coloratură politică. Ar putea fi votată în unanimitate. Iar cerbii, căprioarele, mistreții, iepurii, vulpile, porumbeii, rațele, gâștele, lișițile, culicii, găinușele de baltă, prepelițele, fazanii, potârnichile cred că (fără pauză, se pronunță dintr-o silabă) comuniștii au revenit  în parlament pentru a vota permisul de ucidere a lor.

„Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,

Știam că va muri și c-o s-o doară.

Mi se părea ca retrăiesc un mit

Cu fata prefăcută-n căprioară.

De sus, lumina palida, lunara,

Cernea pe blana-i calda flori calde de cireș.

Vai cum doream ca pentru-întâia oara

Bătaia puștii tatii să dea greș!

Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,

Ea ridicase capul, îl clatină spre stele,

Îl prăvăli apoi, stârnind pe apa

Fugare roiuri negre de mărgele.

O pasare albastra zvâcnise dintre ramuri,

Și viața căprioarei spre zările târzii

Zburase lin, cu țipăt, ca păsările toamna

Când lasă cuiburi sure și pustii.

Împleticit m-am dus și i-am închis

Ochii umbroși, trist străjuiți de coarne,

Și-am tresărit tăcut și alb când tata

Mi-a șuierat cu bucurie: – Avem carne!”

Așa scria Labiș în „Moartea căprioarei”. El scria cu „î” din „i”. Am fost și sunt adeptul acelei ortografii. Dar situația de azi impune trecerea la noua ortografie. Și asta îmi pare mult mai important decât modificarea punctului 33 din Legea regnului animal, unde mistreții pot fi măcelăriți din 1 august. În redacția veche era 1 noiembrie.

Nu vă mai spun poemul lui Doinaș. „Mistreții cu colț de argint” sunt animale libere. Mistreții din codrii noștri sunt porci, crecuți în condiții domestice și scoși la măcel în bătaia puștii vânătorului. Până în 2009 acel vânător era Voronin. Acu sunt mai mulți. Și au nevoie de trei luni suplimentare.

Să înceapă măcelul porcilor! Nici vânatul nu se mai crede mistreț.

Gheorghe Erizanu