Iubesc la nebunie relațiile speciale. Dar azi, miercuri seara, vreau relații firești. Ca mașina cu carte să nu stea mai bine de o jumătate de zi în vamă. Scannerul vameșilor moldoveni este într-un singur exemplar. Toate marfarele trec prin scanner. Să depisteze țigările de contrabandă. Și sacii drogați cu fasole. Țigările contrafăcute de moldoveni sub marcă chineză (am prins în viața și așa ceva: o marfă chineză contrafăcută de moldoveni) sunt exportate legal. Dar scannerul e singur. Mașini multe. Și coada degrabă va ajunge până în gâtul Chișinăului.

Vreau ca marfa să circule mai repede. Fără relații speciale. Dar firesc. Vreau că marfa să poată merge pe drumul Chișinău – București în 4-5 ore. Iar polițiștii rutieri să amendeze șoferii de dacii 1300, înfipți în volan, cu căciuli uitate de astă iarnă în cap și cu o viteză supersonică de 40 km/oră.

Dar polițistul nu va înțelege niciodată de ce restricția de viteză trebuie să fie pentru viteză mică. Tot așa cum eu nu înțeleg de ce coada imensă de marfare de la vama Albița este privită ca un lucru firesc și nu ca o catastrofă.

Este ca și cum ai mâna melcul cu o wuwuzea.

Gheorghe Erizanu