Doar din respect față de timpul cititorului, am citat o singură poezie plagiată de Train Vasilcău din Doina Uricariu. Proaspătul laureat al Premiului Național se apără în fața Doinei Uricariu doar cu O fărâmă de bine.

Vinovați sunt kgbiștii, Kremlinul și komsomoliștii.

Poetul național trișează.

Alături de O fărâmă de bine, paginile următoare 89-90 din Ochiul atroce, Editura Eminescu, București, 1985 dau  Îmbrățișarea, următoarea poezie din ciclul publicat de Traian Vasilcău în Orizontul nr.4/1988, pagina 9 (e respectată ortografia poetei):

Acum poţi să-ţi adaug printre zvonuri,

înţelepciuni pitice şi iluzii

că preamărind nu se dezvăluie nimic,

la fel iubind

nu afli ce se-ntîmplă

cu fruntea şi cu buzele-n triumf.

Împiedicate, într-un ţăruş legate,

alergătoare simţuri se-mbulzesc

şi chiar rostesc ceva

şi-mbrăţişează,

şi neîncăpătoare sînt.

Vezi firul ierbii încolăcit pe mîini,

nici nu-i legat şi se desface iarăşi,

la fel cuvîntul care te sărută,

pe care nici nu-l ştiu.

Acum pot să-ţi adaug,

înţelepciunea e cicălitoare

şi preamărind nu se dezvăluie

ci dimpotrivă chiar rămîne oarbă,

nu spun nimic, ascultă, se aude

trupul de trup cum se dezleagă,

îmbrăţişarea ca un lanţ de iarbă.

Dacă Poetul Național continuă să se apere pentru Îmbrățișarea, atunci ar fi bine să încerce să se apere pentru ciclul integral din Orizontul. Care a apărut sub numele lui.

Nu e doar O fărâmă de bine. Și nici doar Îmbrățișarea. E atât cât spațiu au putut oferi redactorii revistei unui ciclu de versuri într-o revistă pentru tineri. Nici mai mult. Nici mai puțin.

Nu am nimic cu Traian Vasilcău. Mă interesa Premiul Național. Ca impunere a unui sistem de valori. Într-o competiție onestă. Pe bune. Credeam că se poate. Valoarea Premiului Național e plătită de către contribuabilii Republicii Moldova. Guvernul Filip doar administrează acești bani.

Cu regret, Premiul Național s-a făcut „po poneatiam”.

 

Gheorghe Erizanu