A apărut albumul fotografic Lumea lui Zaharia. Alături de Costică Acsinte, Zaharia Cușnir (1912 – 1993), colhoznicul din Climăuți, intră în lista marilor fotografi ai secolului XX.

Fotografiile parcă sunt dintr-un twin peaks de pe malul Răutului. Din anii 60 ai secolului trecut. Vom uita fotografiile cu vaci și mulgătoare, colhoznica în haine naționale cu prosoape, pâine și sare ale fotografilor oficiali. Vom rămâne cu portretele sătenilor lui Zaharia Cușnir, adevărate studii antropologice. Portretele de sărbătoare, așa cum își închipuiau sătenii, Zaharia Cușnir le omenește cu fețe din afara șalului negru.

Nicolae Pojoga, fotograf profesionist, și-a abandonat meseria pentru recuperarea imaginilor lui Zaharia Cușnir. Nicolae Pojoga este fotograful care a imortalizat Revoluția română din decembrie 1989, războiul de pe Nistru, a abandonat și profesoratul de la Academia de Arte din Chișinău. Pentru Lumea lui Zaharia.

Zaharia Cușnir a făcut Școala Normală în Iași. Dar a fost învățător în satul natal fără ca să indice aceste studii. Pentru o perioadă scurtă. A fost edinolicinik. Apoi a lucrat în kolhozul „Frunze” din raionul Florești. A fost (din cartea de muncă): salahor cu ceamur, grușcik la bort, salahor, cărat lut, săpat lut, cărat piatră, strâns piatră, cărat apă, cărat lut, bitonat, salahor, săpat pomânt, șkaturit… zâdit, stricat zâd…

Și a făcut fotografii. Pentru noi. Fără secretari de partid. Cu săteni: femei, bărbați, copii. Iar, ca să dea profunzime fotografiilor, undeva, în spațiu, apărea o a treia persoană. Lumea lui Zaharia e în spatele portretelor. Acolo e lumea vie.

Pagina 101. În dreapta, în cizme de kirză, alături de băiatul desculț, e Zaharia Cușnir, maestrul.

Într-un sistem fără valori, cu necurați înscăunați drept dumnezei, adevăratul Dumnezeu, foarte rar, alege un om. De această dată l-a arătat pe Zaharia Cușnir.

Parcă încep să cred că Dumnezeu există.

 

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu