Totul a început de la o lighioană. Mare. Adusă în Piața Marii Adunări Naționale. Apoi lighioana a fost schimbată cu o construcție din lemn, asamblată scândură cu scândură, în văzul tuturor. Părea un berbec de ziduri din Evul Mediu. A fost numit tobogan. Primii oameni care au încercat toboganul au fost și primii spitalizați.

Între timp, ziariștii filați în perioada Plahotniuc sunt chemați ca martori de către procurori.

Apoi a apărut noul proprietar în concesiunea aeroportului. Un personaj din anturajul liderului Putin. Dodon este învinuit de „trădare de patrie”. Dodon zice că un miliardar apropiat Kremlinului face parte din gașca lui Șor. Tot încercând să dea vine pe Maia Sandu & Maia Sandu s-a scăpat cu vorba.

Aflăm că premierul Maia Sandu a fost filată. Fără decizii judecătorești. Și președintele Dodon știa. Și era fericit.

Și e o linie roșie cât un stadion pe care președintele Dodon crede că e tablă de șah. E grav. E mai grav decât își închipuie un cartofor care a ascuns niște cărți de joc.

E atât de grav încât nici PD-ul nu mai poate opera cu metafore. Or clasa politică din RM se maturizează sau recunoaște că a pierdut totul: onoare, elementarul bun-simț, cuvânt, stat, cetățeni, viitor. Or ar mai fi o soluție: să facă coadă la toboganul din fața guvernului.

Nici procurorul Stoianoglo nu mai poate s-o facă pe umanistul.

E ajun de Crăciun 2019. Dar nici acest lucru adevărat nu e adevărat pentru președintele Dodon.

Gheorghe Erizanu