Citeam în „Hoțul de cărți” despre prima carte a unui copil. Ea se numea „Manualul groparului”. A doua carte tatăl vitreg a cumpărat-o pe opt țigări.

Nu știu cum e să înveți a citi din „Manualul groparului”. Dar acel copil era fericit. Când citea. Când juca fotbal. Când sugea o acadea. Într-o Germanie nazistă.

Cu mult timp în urmă, la Chișinău, niște tineri inimoși au pus la cale un „Schimb de carte”. N-am urmărit istoricul acțiunii prin alte părți. Librăriile Cartier s-au implicat. La Librăria9 și la Casa Cărții există în continuare raftul „Schimb de carte”. Lumea vine. Ia cărți. Aduce cărți. Le poate întoarce. Le poate lua cu totul. Fără documente. Fără fișe.

Dacă aveți în biblioteca personală cărți pe care credeți că le pot citi și alții și nu sunteți un posesor egoist, atunci aduceți-le la Librăria9 și la Casa Cărții. Notați pe foaia de titlu „Schimb de carte”. Puteți lăsa și alte cuvinte. Este important să notați „Schimb de carte”. Să intrați în librărie și să le puneți pe raft. Fără ca să vă cereți voie de la librar.

Dacă vreți să citiți o carte din cele de pe raftul „Schimb de cărți”, atunci intrați în librărie. Găsiți raftul „Schimb de carte”. El este chiar la intrare. Vă luați carte dorită. Și puteți pleca.

Cuvintele de politețe sunt binevenite.

Gheorghe Erizanu