Titivillus este demonul care lucrează în numele lui Belphegor, Lucifer sau Satana pentru a semăna erori în munca cărturarilor.

Titivillus și copistul. Ev Mediu timpuriu & rușinos

Editorul și criticul literar Eugen Lungu vorbește despre Titivillus în cartea Eugen Lungu, între spațiile și oglinzile timpului, de Mircea V.Ciobanu. Atunci când e întrebat despre erorile care au apărut în biografia sa de editor. Până a ajunge la propriile erori, Eugen Lungu pomenește despre marile erori ale redactorilor:

  1. Mircea Eliade, corectorul cărții lui Emil Cioran Schimbarea la față a României, apărută la Editura Vremea în 1936, a lăsat vreo cinci sute de erori tipografice;
  2. Prima ediție a romanului Ulysses, de James Joyce, apărută în 1922 la Shakespeare end Company, avea 5000 de greșeli. Pe parcursul edițiilor următoare erorile erau eliminate cu zecile și sutele. Joyce a crezut că la ediția a VIII-a romanul va apărea fără erori. Dar când a deschis cartea a descoperit la prima vedere trei greșeli;
  3. Din cele aproape 300 de pagini ale cărții Eugen Lungu, între spațiile și oglinzile timpului, de Mircea V.Ciobanu, lector: Virgil Botnaru, erorile apar exact în paginile cu Titivillus (lupă în loc de după).
Titivillus în Evul Mediu târziu

Eugen Lungu, Titivillus există! Și ne privește de după umăr. Noroc că pe parcursul secolelor s-a mai schimbat. Din hidoșenia din Evul Mediu timpuriu s-a transformat în vigurosul demon al Evului Mediu târziu, când majoritatea copiștilor erau călugări, iar „viața era o labă tristă”. Nu e eroare. Nu e babă. E citat (un pic modificat) din Alexandru Mușina.

Titivillus contemporan

Editorii greșesc pentru cititori, care sunt din oficiu mai deștepți ca noi, ca să-și poate confirma deșteptăciunea. Să fie de partea bună a lumii. Iar dacă nu greșim noi, editorii, atunci ne ajută Titivillus. Considerat și patron al editorilor.

Gheorghe Erizanu