În iulie 1845 Gogol își scria testamentul:

1. „Las prin testament ca trupul meu să nu fie îngropat până ce nu vor apărea semne clare de putrefacție.”

2. „… să nu se pună deasupra mea niciun monument…”

3. „… nimeni să nu mă plângă și-și va lua un mare păcat pe suflet cel care va începe să considere moartea mea ca vreo pierdere însemnată…”

4. „… las ca moștenire lucrurile cele mai bune ieșite din condeiul meu, le las ca moștenire creația mea, numită Povestire de rămas-bun.”

5. „… să nu vă grăbiți nici cu laudele, nici cu condamnarea creațiilor mele în locuri publice…”

6. Drepturile de autor le lasă mamei și surorilor, care sunt obligate să împarte juma din sumă nevoiașilor, care vor să devină buni.

7. „… mi-am adus aminte că nu mai pot dispune de asta. (…) fără voința și permisiunea mea a fost publicat portretul meu.”

Niciunul din puncte n-a fost îndeplinit.

Atunci când a fost deshumat mormântul lui Gogol din Italia corpul era într-o altă poziție decât cea inițială. A fost înmormântat de viu.

Nimeni nu știe de Povestire de rămas-bun. Se presupune, că este unul dintre textele din volumul de față.

Monumentul deasupra mormântului din Rusia este imens.

Volumul Pagini alese din corespondența cu prietenii este în lucru la editura Cartier. Suntem la a doua încercare de a-l prezenta pe Gogol într-o altă dimensiune decât cel din Suflete moarte. Reușită de această dată. Selecția, traducerea și notele le semnează Antoaneta Olteanu. Volumul mai conține Spovedania autorului, Testamentul spiritual, Însemnările unui nebun, Însemnări din Petersburgul anului 1836 și romanul neterminat Roma.

Gheorghe Erizanu