Taică-meu era tot mai necăjit și mai necăjit. Grijile țării văzute la televizor îl întristau mult. L-am sfătuit, ca un fiu grijului, să schimbe canalul. Sau canalele politice. Să dea la animale sau la Anna Boleyn.

M-a ascultat. A început să se uite la animale. Dar într-o zi îmi zice că nu mai poate privi nici animalele.

A început să dea peste el anaconda. În vis.

Îl înțeleg, e înspăimântător. E a ploaie, dacă ne luăm după citirea viselor.

Gheorghe Erizanu