Articole cu următoarea etichetă ‘Rotonda

Em.Galaicu-Păun: Țesut viu

marți, iulie 12th, 2011

Em.Galaicu-Păun în interviu cu Mihail Vakulovski. În Observator cultural. Despre noul roman „Țesut viu”. Va apărea în colecția „Rotonda”. În toamnă.

„ – Domnule Emilian Galaicu-Păun, ați anunțat un nou roman, din care am putut citi un fragment la „Bun de tipar“, în Tiuk!, cînd l-ați terminat, cum a decurs scrierea lui, i-ați găsit și titlul?

- Scriu de peste un deceniu la acest roman-palimpsest (sau, vorba bunicii: „din tort în tort“), Țesut viu. 10 x 10, în care Decalogul își dă mîna cu Decameronul, cele 10 capitole fiind tot atîtea „căsuțe“ ale unui șotron ce poate fi „sărit“ atît în ordine numerică (cap. 1, 2, 3 etc.), cît și urmînd indicațiile de lectură ale autorului (cap. 1 – cap. 5; cap. 9 – cap. 2; cap. 3 – cap. 6; cap. 7 – cap. 8; cap. 10 – cap. 4); altfel spus, un soi dechassé-croisé continuu, unde locurile și epocile se schimbă ca-ntr-un caleidoscop, chit că personajele rămîn aceleași, de la un cap la altul. Scrierea acoperă ultimii 40 de ani, mai exact, de la moartea lui Iuri Gagarin, în 1968, la evenimentele din 7 aprilie 2009 din Chișinău, și o geografie ce se extinde de la satul de baștină al naratorului la Petropavlovsk-Kamceatsk, via Moscova, Paris, Berlin, Antananarivu, Beijing etc., etc. Totodată, romanul se vrea un Pomelnic, în care cei trecuți la Vii ajung, rînd pe rînd, să se alăture celor Adormiți, în timp ce morții dragi revin mereu în discuție, amintire, acțiune. De fapt, nu există frontiere etanșe între lumea noastră și lumea cealaltă, ambele funcționînd ca un tot întreg. Nu în ultimul rînd, scriitura ca atare devine pe parcurs din „suport formal“, „temă principală cu variațiuni“. 9 din cele 10 capitole au apărut în Vatra, Secolul 21, Hyperion, Sud-Est, Semn, nu în ultimul rînd Tiuk!. Păstrez o scrisoare deosebit de emoționantă de la regretatul Gheorghe Crăciun, care se arătase foarte interesat de roman, după ce citise în Vatra un capitol, „Drăguța lui Șaleapin“ (ceea ce e de înțeles – ne întîlnim în multe privințe cu cel care a dat literelor române Pupa russa, de-ar fi să amintesc doar obsesia pentru o scriitură corporală, vezi și opinia dr. Aliona Grati: „Ca și la Gheorghe Crăciun, personajul echivoc al lui Em. Galaicu-Păun exersează ritualuri de descoperire a trupului volatil. Microscopia conglomeratului de senzații în halou devine echivalentă cu o experiență spirituală. Simțul tactil prevalează, mîna efectuînd arpentajul ființei pentru a-i da acesteia consistență textuală“). Mai mult decît atît, în toamna lui 2006, Gheorghe Crăciun se prinsese să-mi fie redactor de carte, amintindu-mi că, la rîndu-i, a avut șansa de a-l avea pe MHS (care a și scris prefața la Pupa russa). Nu a mai apucat, săracul! Închin acest roman memoriei lui Gheorghe Crăciun.”

Rotonda. De la 2011

vineri, ianuarie 21st, 2011

Colecția Rotonda din acest an va avea o altă față.

Doar numele autorului și titlul. Fără imagini. Fără metafore vizuale.

Vom fi foarte zgârciți în titluri.

Prima carte a anului 2011 în Rotonda este eseul Tamarei Cărăuș „Capcanele identității”.

Bulina de pe cotor rămâne. Rămân autorii buni. Rămân textele bune. Atât.

Niște totaluri

luni, decembrie 21st, 2009

„- Care au fost cartile de de referinta publicate de editura Cartier in acest an?
- După mine, cred că am avut un an foarte bun pentru literatura română. În colecția „Rotonda” au apărut „Un anotimp în Berceni” de Claudiu Komartin, „Dictionarul Mara” de Dan Coman, „Monstrul fericit” de Radu Vancu, „Arme grăitoare” de Em.Galaicu-Păun (cred că cea mai importantă carte a poetului), „Nu stiu alții cum sunt…” de Serban Foarta (iarăși, după mine, un volum foarte important al poetului, poate doar  „Ariel” il intrece), „Dați-mi voie să vă enervez” de Ovidiu Șimonca. Am reușit să demonstrăm ca volumele de poezie au loc in librării și sunt cărți care se vând. În „Cartier istoric” au aparut „Despre geopolitica” de Oleg Serebrian, „Cine suntem?” de Dan Dungaciu, „Antropologia corpului si modernitatea” de Dadid le Breton, „Dupa 20 de ani de la caderea Zidului” de Pierre Verluise. Colectia de literatura contemporana straina a avut trei nume grele: Roland Barthes cu „Junral de doliu”, Paul Morand cu „Jurnal inutil” si Patrick Grainville cu „Fortaretele negre”.Printre numeroasele titluri din colectia „Verde” as evidentia „Rasismul pe intelesul fiicei mele” de Tahar Ben Jelloun, „Drepturile omului pe intelesul copiilor de la 7 la 77 de ani” de Rama Yade, ”Caderea Zidului din Berlin si a comunismului pe intelesul nepotelei mele Soazig” de Marc Ferro. Separat se pozitioneaza „Icoane” de Nikodim Kondakov, un album excelent cu un studiu al unuia dintre cei mai mari specialisti pe care i-a avut iconografia ortodoxa.

- Prin ce se deosebeste anul literar 2009 de ceilalti ani?
- Este anul cand cartile tinerilor ies in prim planul literaturii romane. Canonicii nu prea au venit cu ceva consistent. Cei intrati in Istoria lui Manolescu, cu mici exceptii, ar putea ramane cu bibliografia din Istorie.

- Care sunt asteptarile tale culturale de la anul care vine?
- Nu pot sa dau niciun pronostic. Vom vedea. ”

Am uitat să vorbesc despre „Sex & Perestroika” de Constantin Cheianu. Cea mai rapidă carte vândută. Am uitat să pun diacriticele. Este insuportabil să le schimbi ulterior. Am uitat să vorbesc despre cartea lui Ernu și cartea lui Crudu. Dar Dumitru Crudu era cu întrebările. Am uitat să spun că de ger și de alte nevoi numai la rezultatele lui 2009  m-am gândit. A fost și este un an parșiv. Poate doar roada de vin a anului 2009 va fi bună. Dacă vinificatorii noștri se vor învăța a face și vin bun din struguri buni.

Difuzat la Europa Liberă în decembrie 2009.