Prima tipografie a fost înființată în 1642 la Iași, în preajma Sinodului ecumenic. Petru Movilă a adus de la Kiev un teasc. Garnitura de litere mobile și celălalt utilaj necesar funcționării tipografiei a fost cumpărat de domnitorul Vasile Lupu de la Lemberg (Lvov). Domnitorul moldovean a finanțat și construcția sediului pentru tipografie în curtea Mănăstirii Trei Ierarhi.

Prima tipăritură Scrisoarea de mulțumire către Vasile Lupu a fost scoasă de sub teasc la 20 decembrie 1642. La așezarea primei tipografii moldovenești și-au mai dat concursul mitropolitul Varlaam, cărturarul și tipograful Simeon Poceațki, administratorul tipografiei, și gravorul Ilie Anagnoste, devenit întemeietorul graficii de carte moldovenești.

Mihail Strilbițki întemeiază la Iași prima tipografie privată în 1785, trecută ulterior la Dubăsari. Strilbițki a tipărit circa 32 de titluri, dintre care 14 cărți laice. Menționăm Celor ce iubesc a cerca vrednice învățături din fiziognomie de I.Lafater (Iași, 1785), Calendariu pe 112 ani (Iași, 1785), cel mai vechi calendar românesc din Moldova, Poezii noo de Ioan Cantacuzino (Dubăsari, 1796), Ceaslov (Dubăsari, 1794).

Cel de-al doilea centru tipografic din Moldova era Mănăstirea Neamț. Starețul Paisie Velicikovski, împreună cu elevii săi, a tradus și a transcris peste 300 de manuscrise în perioada 1779 – 1794. În 1800 Mihail Strilbițki dăruiește teascul său tipografic Mănăstirii Neamț. Unde în 1825 apare prima ediție în română a Descrierii Moldovei de Dimitrie Cantemir.

Prima tipografie exarhicească din Chișinău s-a deschis în mod solemn la 31 mai 1814. A fost deschisă la inițiativa mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, printr-o solicitare către Sinodul rus, pentru editarea cărților bisericești, „pentru educația și instruirea clerului și altor poporeni în limba română și rusă”. Ea a funcționat până în 1883, când a fost vândută Mănăstirii Noul Neamț.

Tipografia lui Akim Popov, prima tipografie privată din Basarabia, își începe activitatea în 1846. Aici sunt tipărite operele lui Ion Sârbu, Ion Ciorescu și Cursul primitiv de limbă română compusu pentru clasele elementare și patru clase gimnaziale (1865) de Ioan Doncev.

Primele manuale școlare cu alfabet latin apar la Tipografia Societății Culturale Moldovenești, cumpărată de la Iași de către Onisifor Ghibu și Simeon Murafa. A fost inaugurată la 8 septembrie 1917 în prezența lui Pan Halippa și Vasile Harea.

În perioada interbelică în majoritatea târgurilor basarabene (Briceni, Tarutino, Tighina, Cetatea Albă, Ismail, Cernăuți, Zgurița, Hotin, Soroca, Sărata, Tatarbunar, Sărata, Sulița, Orhei, Căușenii Noi, Bălți, Cahul, Reni, Storojineț, Lipcani, Chilia Nouă, Leova) funcționau tipografii, litografii, legătorii de cărți (majoritatea private), care tipăreau calendare, manuale, anuare, beletristică.

În RASS Moldovenească este înființată în 1925 la Balta Editura de Stat, transferată în 1929 la Tiraspol, iar din 1940 – la Chișinău. Din 1959, prin comasarea Editurii de Stat cu editura Școala Sovietică, se constituie editura Cartea Moldovenească, din 1990 – Universitas, comasată cu editura Lumina, 1996.

La 7 decembrie 1933 prin Hotărârea Comitetului Regional din Moldova al PC(b) din Ucraina este înființată Editura de Partid (Editpartmold), mutată în 1940 la Chișinău, în 1943 la Moscova, revine în 1945 în Chișinău. Din 1990 se numește Universul.

În 1959 în cadrul Academiei de Științe a RSSM a fost fondată Editura Știința.

În perioada sovietică au mai fost fondate editura didactică Lumina (1966), Editura redacției principale a Enciclopediei Sovietice Moldovenești (1967), Literatura artistică (1977, devenită Hyperion din 1989). În 1996, după ce în anii 90 aproape fiecare redacție din editurile de stat au devenit entități juridice, majoritatea editurilor de stat au fost comasate în editura Cartea Moldovei.

Litera, fondată în 1989, este prima editură privată apărută în Chișinău după reformele gorbacioviste. Ulterior apar editurile private Sigma (1992), Museum (1992), Prut Internațional (1992), Cartdidact (1994), Arc (1995, creată de Fundația Soros-Moldova),  Cartier (1995), Prometeu (1996), Ruxanda (1996, Pontos din 2000), Bons Offices (1997), Epigraf (1998).

Actualmente în Republica Moldova activează cca 230 de edituri (5 edituri de stat, 15 centre editorial-poligrafice ale instituțiilor superioare de învățământ). Cele mai multe titluri de carte  din ultimii 5 ani au apărut în 2006: 2850. Numărul mediu constituind cca 2600 de titluri pe an cu un tiraj mediu total de cca 2,7 mln de exemplare. 64 la sută din titluri apar în limba română, 17%  – în rusă, 19% sunt cărți apărute în alte 11 limbi (engleză, franceză, ucraineană, găgăuză, germană, italiană, bulgară ș.a.). Cca 25 la sută din titluri apar în tiraje de până în 500 exemplare.