Articole cu următoarea etichetă ‘Oxigen

Ursul. Istoria unui rege decăzut

luni, ianuarie 23rd, 2012

URSUL. ISTORIA UNUI REGE DECĂZUT de Michel Pastoureau. Traducere din franceză de Emilian Galaicu-Păun  (Editurile Cartier, 2008)

Regula generală, arareori încălcată, vrea ca regele să fie întotdeauna cel mai puternic. În Africa e vorba de leu, elefant sau rinocer. În Asia: leu, tigru sau elefant. În America: vultur, urs sau jaguar. În Europa a fost ursul.

Inițial, unii istorici, vorbesc de o religie a ursului.

Grecii l-au introdus în mitologie. Fiica regelui Arcadiei, Calisto, care era de o frumusețe extraordinară, făcuse jurământ de castitate și vâna împreună cu prietena ei Artemis, sora geamănă a lui Apollo, fiica lui Zeus, zeița vânătorii.

Într-o zi, spune legenda, Zeus o văzu și se îndrăgosti de Calisto. Luă înfățișarea lui Artemis și se uni cu ea. Fata rămâne grea. Furioasă, când a aflat, Artemis trage în Calisto cu o săgeată. Astfel o eliberează de copil. Și o transformă în ursoaică. Calisto rătăcește prin munți sub înfățișare animală. În timp ce fiul ei, Arcas, crește și devine rege al Arcadiei. Într-o zi, fiind l-a vânătoare, o întâlnește pe mama sa, metamorfozată în ursoaică. Este gata s-o ucidă. Zeus, pentru a evita o asemenea crimă, îl preface pe Arcas în ursuleț. Apoi îi urcă pe ambii pe bolta cerească. Unde devin două constelații: Ursa-Mare și Ursa-Mică.

Masacrarea fizică a urșilor în perioada lui Carol cel Mare se datorează, mai degrabă, venerării ursului de către europeni din perioada religiilor păgâne decât fricii de urs. Ursul era cel mai important rival al lui Christos. Biserica creștină a fost cea care l-a ucis inițial pe urs. Iar cavalerii l-au eliminat din heraldică. Înlocuidu-l, în secolul XIII, cu un animal imaginar, de pe alte pământuri, leul.

Așa spun cărțile.

După Cartea zilei, Publika TV

Cărțile anului 2011. Basarabenii (Lista a II-a)

luni, ianuarie 2nd, 2012

Mulțumim celor care au semnalat aparițiile anului 2011: Mircea V.Ciobanu, Mihail și Alexandru Vakulovski, Igor Ursenco.

Am ajuns la:

Proză

1. Emilian Galaicu-Păun, Ţesut viu, 10×10, Cartier

2. Mihai Vakulovski, Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău, Cartea Românească

3. Iulian Ciocan, Tărâmul lui Saşa Kozak, Tracus Arte

4. Marcel Gherman, Cartea viselor, Arc

5. Claudia Partole, Ultima amantă, Arc

6. Anatol Moraru, Nu mă tentează, Cartier

7. Leo Butnaru, Îngerii şi râsu-plânsu, Ideea europeană

8. Oleg Serebrian, Cântecele mării, Cartier

9. Dumitru Crudu, Oameni din Chişinău, Tracus Arte

10. Mitoș Micleușanu, Trepanoia, Art

11. Igor Ursenco, S.T.E.P.,  Herg Benet Publishers

Poezie

1. Arcadie Suceveanu, Fiinţe, umbre, epifanii, Arc

2. Vasile Romanciuc, Purtătorul de cuvânt al tăcerii, Arc

3. Călina Trifan, Femeile trăiesc cum respiră, Arc

4. Leo Butnaru, Jefuindu-l pe Picasso, Vinea

5. Ecaterina Bargan, Cântece de la șase, Gunivas

6. Ana Rapcea, Dulceaţă de coarne, Lumina

7. Diana Iepure, O sută cincizeci de mii la peluze, Casa de Pariuri Literare

8. Doina Postolache, Poeme cu molii, Prometeu

9. Nicolae Leahu, Alungarea muzelor din cetate, Cartier

10. Eugeniu Cioclea, Ofsaid, Princeps Magna

Eseu/Literatură de frontieră

1. Aureliu Busuioc, În căutarea pierderii de timp, RAO- Prut Internaţional

2. Valentina Tăzlăuanu, Lumea după Hamlet, Lumina

3. Tamara Cărăuş, Capcanele identităţii, Cartier

4. Lucreţia Bârlădeanu, Scrisori din Paris, Arc

5. Doina Postolache, 601 sau Valiza cu busole, Arc

6. Mihai Vakulovski, Portret de grup cu generaţia 80, Tracus Arte

7. Iurie Colesnic,  Chișinăul din Amintire, Grafema Libris & Ulisse

8. Iurie Colesnic,  Autori de la Viața Basarabiei, Grafema Libris & Ulisse

9. Alexei Vakulovski, În gura foametei, Institutul Academiei Victimelor Totalitarismului

10. Ion Țurcanu, Descrierea Basarabiei, Cartier

11. Mihail Vakulovski, Zece basarabeni pentru cultura română (interviuri cu tinerii dintre milenii), Casa de Pariuri Literare

Antologii

1. Nicolae Popa (antologator), Cartea poeziei 2011, Arc

2. Dumitru Crudu (antologator), Covoare moldoveneşti. 16 tineri prozatori basarabeni, Grafema Libris

3. Igor Ursenco (antologator), Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală, Herg Benet Publishers

Cărțile anului 2011. Basarabenii

joi, decembrie 22nd, 2011

În 2011 a fost multă proză. Ne maturizăm.

Mircea V.Ciobanu a fost cel mai activ cronicar. Și-a pus în cap toate generațiile: de la Nicolae Dabija la Iulian Ciocan. Și are o altă părere despre maturizarea literaturii române din Basarabia.

Ministerul Culturii din Chișinău și-a schimbat preferințele. La recomandările Uniunii Scriitorilor din Moldova, fără concurs, banii pentru editare de carte nu se mai duc la editurile de stat (Lumina, Cartea Moldovei), ci la Editura Arc. Este o schimbare și asta.

Scriitorii basarabeni și-au lărgit aria geografică a editurilor. Dar s-au izolat în propria găoace, nesiliți de nimeni. E o impresie. Probabil e complet aiurea.

Pe piața românească au apărut primele eBook-uri: Humanitas Digi, Polirom și Cartea Românească prin Elefant, Adevărul, Litera și Cartier.

Probabil, mi-au scăpat titluri. Le puteți completa. Voi fi recunoscător.

Eseu

Tamara Cărăuș – Capcanele identității, Editura Cartier

Ion Țurcanu – Descrierea Basarabiei, Editura Cartier

Aureliu Busuioc – Căutarea pierderii de timp, Editura Prut Internațional

Iurie Colesnic – Chișinăul din Amintire, Editura Grafema Libris & Ulisse

Iurie Colesnic – Autori de la Viața Basarabiei, Editura Grafema Libris & Ulisse

Lucreția Bârlădeanu – Scrisori din Paris, Editura Arc

Marcel Gherman – Cartea viselor (Debut), Editura Arc

Proză

Mihail Vakulovski - Tovarăși de cameră. Student la Chișinău. Rockman , Editura Cartea românească

Dumitru Crudu – Oameni din Chișinău, Editura Tracus Arte

Iulian Ciocan – Tărâmul lui Sașa Kozac , Editura Tracus Arte

Emilian Galaicu-Păun -  Țesut viu. 10 x 10, Editura Cartier

Oleg Serebrian – Cântecul mării, Editura Cartier

Anatol Moraru – Nu mă tentează, Editura Cartier

Nicolae Leahu – Erotokriticon, Editura Cartier

Doina Postolache – Valiza cu busole sau 601, Editura Arc

Claudia Partole – Ultima amantă, Editura Arc

Dumitru Crudu (editor) – Covoare moldovenești. 16 tineri prozatori basarabeni, Editura Grafema Libris

Poezie

Vasile Romanciuc – Purtătorul de cuvânt al tăcerii, Editura Arc

Arcadie Suceveanu – Ființe, umbre, epifanii, Editura Arc

Călina Trifan – Femeile iubesc cum respiră, Editura Arc

Nicolae Leahu – Alungarea muzelor din cetate, Editura Cartier

Urme

vineri, noiembrie 11th, 2011

Într-o țară unde există Dumnezeu este o poezie. Pe care toată lumea o știe. Pe de rost. Doar autorul nu este cunoscut.

A avut un vis. Mergea pe plajă. Singur. Dar când s-a uitat în urmă a văzut că sunt două perechi de urme. Dumnezeu mergea alături de el. Erau urmele Lui.

Peste o habă de timp a mai avut un vis. Mergea pe plajă. S-a uitat în urmă. Dar erau doar o pereche de urme. Era singur.

Și atunci Dumnezeu l-a liniștit.

- Acele urme erau ale mele. Atunci te duceam în brațe.

Au fost două vise. Într-o țară cu Dumnezeu.

Ce ascultă Anișoara?

luni, decembrie 13th, 2010

Acest post nu este pentru Dandy, nici pentru Cătălin, nici pentru Cătălin Codru, nici pentru Zenu, nici pentru Mircea. Nici pentru ceilalți 600 de vizitatori. Este pentru cei care nu deschid niciodată site-ul Cartier.

Sergiu, Anișoara, Georgeta, Rodica, Vitalie, Anișoara, Roma, Carolina stau cu căștile în urechi. De luni, de la 9, până vineri, la 17. Așa arată Editura Cartier. Rodica, Georgeta și Sergiu n-au deschis niciodată pagina www.cartier.md.

Anișoara, machetator Cartier, o găsiți la pagina tehnică la „Design/tehnoredactare” în volumul „Eroi și minuni ale Evului Mediu” de Jacques le Goff, ascultă „30 Seconds To Mars”:

Anișoara citește acest blog. Chiar dacă este la Kiev. Unde și-a ascultat favoriții.

Binele pe care l-am făcut

miercuri, noiembrie 24th, 2010

1. I-am ajutat lui Garyk, percuționistul Trigon-ului, să ducă instrumentele până la o mașină. Era singur cu toate instrumentele formației. Bine că nu făcea parte dintr-o orchestră simfonică.

2. Pe la 8 seara, la marginea Chișinăului, unde locuiesc, un necunoscut beat criță, m-a rugat, m-a somat să-l duc acasă. Altfel se pierde. Și nu știe unde se află. Și nu-și aduce aminte casa unde locuiește. Era fericit că a văzut oameni.

Sunt un idiot. Am scos mașina din garaj. L-am urcat. Și am bâjbâit strada și casa unde locuiește. În fața casei și-a văzut feciorul de vreo 12 ani și m-a rugat să aștept până acesta pleacă. Îi era rușine. Nu vroia să fie văzut beat.

Ăsta e binele pe care l-am făcut eu. Nu prea mult.

Voi?

Dramaturgii noi

miercuri, noiembrie 10th, 2010

Inițial a fost 513. Spectacole noi, dramaturgi necunoscuți publicului chișinăuian, piese noi.

Sunt mari și Shakespeare, și Caragiale, și Cehov, și Gogol, și Ionesco. Dar nu se poate să rămânem doar în Revizorul, Hamlet, Pescărușul, O scrisoare pierdută, Cântăreața cheală.

În regia lui Veaceslav Sambriș Teatrul Eugene Ionesco își deschide stagiunea actuală cu Veghe de Morris Panych.

Nu scriu o recenzie. Pot spune: excelent.

Iar wc-urile în sediul teatrului, totuși, trebuie reparate.

Ascultă Tom Waits

vineri, octombrie 1st, 2010

Ieși din acest blog. Treci pe dreapta. La „blog invitat”. Intră pe Claudiu Komartin. Coboară câteva postări mai jos. Și ascultă Tom Waits.

E vineri.  Iubirile obosesc să stea pe mail.

Maramureșul pe care l-am pierdut

marți, august 10th, 2010

Maramureșul imaginar era cu oameni demni, cu porți imense de lemn ca să intre sufletul liber și stăpân pe trup, cu biserici de lemn subțiate de atâta rugă și foarte aproape de Dumnezeu.

Am găsit oameni demni. La poalele Rodnei. Am găsit oameni alcoolizați. Fără clapoane. La poalele Rodnei. Am chefuit cu o familie imensă (profesori, editori, psihologi, șomeri, polițiști) din Sălaj. Tot la poalele Rodnei. Am văzut Cascada Cailor. În Munții Rodnei.

Am văzut porți din metal. Am văzut garduri din metal. Am văzut și o poartă din lemn. Apoi au fost iar din metal, iar din metal. Și a mai fost o poartă din lemn. Restul era din metal. Și poarta, și gardul. Tot Maramureșul.

Am văzut biserici acoperite cu bleah, apoi iar biserici acoperite cu bleah, apoi biserici date cu „șubă”. Am dat și de biserici frumoase din lemn, acoperite cu șindrilă. Dar Maramureșul era în bleah. Unde și unde se zărea câte o șindrilă.

Patruzeci de ani de comunism a fost o mare belea peste Maramureș. Bleah, metal și palincă.

De douăzeci de ani maramureșenii din Certeze și celelalte certeze din împrejurimi fac bani în Franța și investesc în casele din satul natal. Versailles-ul intră în Certeze. Fără clapon.

Al doilea desen al prietenului meu

miercuri, iulie 21st, 2010

Al doilea desen al prietenului meu de doi metri:

Prietenul meu este pictor.