Articole cu următoarea etichetă ‘Lilia Bicec

În italiană

vineri, ianuarie 28th, 2011

Se mai întâmplă. Unele cărți apărute la Cartier să fie traduse în limbi cu vorbitori mai mulți, cu edituri care au bugete mai mare decât cel al Republicii Moldova. Sau la edituri specializate. Pe timpuri, în Anglia au apărut poemele lui Iulian Fruntașu, apărute inițial la noi. Apoi a fost Em.Galaicu-Păun.

În italiană, la Editura Einaudi din Torino, una dintre cele mai importante edituri italiene, va apărea cartea Liliei Bicec „Testamentul necitit”.

Cartea a apărut în decembrie 2009 la Editura Cartier. Mai este în librării. Și arată așa:

Oameni ai nimănui

joi, decembrie 2nd, 2010

Are Dumitru Crudu o piesă: „Oameni ai nimănui”. Are și Constantin Cheianu o piesă: „În container”. Are și Lilia Bicec un roman: „Testamentul necitit. Scrisorile unei mame plecate la muncă în Occident”. Are și Eugenia Bulat o carte de versuri: „Veneția ca un dat sau Jurnalul unui evadat din Est”. Sunt cărți apărute la Editura Cartier. Poate sunt și altele. Sunt mărturiile calvarului exodului moldovenilor în Occident.

Oameni ai nimănui, ei, astăzi, au casă, au masă, au afaceri, sunt cetățeni francezi, belgieni, portughezi, italieni, au 200 de kilometri de făcut până la ambasadele noastre, au doruri de casă. Au stat la cozi imense. Au votat pe foi albe.Duminică. În scrutinul parlamentar. Parcă a fost cu un secol în urmă.

Și nici nu sunt sigur dacă ei sunt oameni ai nimănui. Sau dacă noi, cei de aici, suntem oameni ai nimănui.

Ambasada RM la Paris. Duminică, 28 noiembrie 2010. Foto: Mircea Blajinu

Oameni ai nimănui

marți, noiembrie 2nd, 2010

Are Dumitru Crudu o piesă: „Oameni ai nimănui”. Are și Constantin Cheianu o piesă: „În container”. Are și Lilia Bicec o carte: „Testamentul necitit. Scrisorile unei mame plecate la muncă în Occident”. Are și Eugenia Bulat o carte: „Veneția ca un dat sau Jurnalul unui evadat din Est”.

Vorbesc doar de cărți apărute la editura Cartier. Asta am făcut noi. Nici mult. Nici puțin.

Duminică oamenii noștri din exilul economic au venit să voteze. Opțiunea lor e simplă. Ei au votat pentru poduri construite peste râuri. Problema komuniștilor nu e numele, nu e secera, nu e ciocanul. Problema lor e alta: fac poduri de-a lungul râurilor. Atât.

Îmi cer scuze, că oameni care au cetățenie franceză, au casă, au masă și 200 de kilometri până la secția de votare au fost nevoiți să voteze pe foi albe. Sau n-au reușit să intre. Voi deja sunteți ai Franței. Iar noi suntem ai nimănui.

Lilia Bicec. Viișoara-Brescia

miercuri, decembrie 2nd, 2009

„Testamentul necitit. Scrisorile unei mame plecate la muncă în Occident” de Lilia Bicec. Lansat aseară la Librăria 9. Un text dezgolit de metafore în fața realităților de la începutul secolului XXI. Un text povestit fără intermediari. Lilia Bicec, colega mea de la anul întâi de facultate, a trecut prin tot calvarul basarabenilor care au trecut ilegal frontiere, ghidați de cărăuși cinici, ca să ajungă într-un Occident al visurilor lor. Iar Occidentul își trăia realitatea proprie.

Metaforele tac în fața unui destin tragic. Ca apoi să se încline în fața unei voințe de invidiat. Lilia Bicec a reușit să se integreze în societatea italiană.

Au fost și colegii de facultate. Cu excepția mogulilor. Avem bunici printre noi. Avem proaspeți tătici. Am vorbit despre cât de mărunt e corpul de literă la instrucțiile pentru medicamente. Intrăm în categoria oamenilor care încep să devină clienți fideli ai farmaciilor. Unii dintre noi circulă cu acte în regulă prin washingtoane și londre. Alții n-au trecut nici Prutul. Unii au iubit mulți. Alții n-au iubit niciunul. Unii mai iubesc și azi. Alții n-au iubit niciodată. Colegii mei de facultate. Cei care au văzut visele noastre. Iar aseară am văzut viața noastră.