În 1463, când nobilii maghiari răscumpărau cu 80 00 de ducați de aur coroana împăratului, la Viena, apărea o broșură. Era împodobită cu un portret așezat pe prima pagină. Gutenberg publicase Biblia cu doar 9 ani mai devreme. Broșura avea titlul german Povestea voievodului Dracula. Și era realizată de un tipograf ambulant.

Textul, probabil, a fost scris la curtea regelui Matei Corvinul. Care l-a prins pe vasalul său, Vlad Țepeș,  și l-a pus în lanțuri.

Într-o epocă plină de cruzime, broșura îl prezenta pe domnul Țării Românești astfel, că avea să impresioneze lumea occidentală pentru secole. S-a răspândit foarte repede în lumea germană. La scurt timp apăruse și un manuscris rusesc. Vlad Țepeș era prezentat ca un  principe drept și aspru. A fost, într-un fel, un model pentru Ivan cel Groaznic.

Broșura trecea în revistă faptele lui Vlad Țepeș. Tragerea în țeapă a mii de bărbați, femei, copii, la care se adăugau și 25 000 de turci; un țigan delincvent fiert într-un ceaun și pe care șatra lui a fost obligată să-l mănânce; un ospăț la care Dracula i-a servit pe boieri cu raci ce fuseseră hrăniți cu creierul rudelor lor; un rug pentru toți cerșetorii și schilozii din țară;  mame silite să-și mănânce pruncii fripți ș.a.m.d.

Dracula  se trage din dinastia Basarabilor, iar Mircea cel Bătrân i-a fost bunic. Hasdeu, care îi studiase trăsăturile feței, găsește că „ochii și nasul îl făceau să semene cu Cezar Borgia și cu Shakespeare”. Găsindu-l un om de acțiune. Dracula a așezat capitala țării la București, în 20 septembrie 1459. A bătut o nouă monedă. Le-a interzis negustorilor sibieni și brașoveni libera circulație în Țara Românească. Dar înainte de a muta capitala, în duminica Paștilor, pe 25 martie, organizează un ospăț în palatul domnesc din Târgoviște, unde cheamă 500 de boieri. I-a întrebat pe boieri câți domnitori țin ei minte. Unul a zis 50 și „niciunul nu era atât de tânăr încât să-și amintească de mai puțin de 7”. Atunci a pus să fie trași în țeapă.

A fost victimă a primei campanii a tiparului. Căci luptele și faptele  lui curajoase rămân să fie  studiate doar de istorici.

Așa spun cărțile.

DRACULA de Matei Cazacu. Traducere din franceză de Dana-Ligia Ilin  (Editura Humanitas, 2008)

(Pentru Cartea zilei)