Am scris 60 de cuvinte. Cât de buni sunt editorii și librarii. Cât de răi sunt ceilalți comercianți. După aia mi-am dat seama că bat câmpii.
Scurt: în librăriile Cartier sunt reduceri de zece la sută la toate cărțile. Iar ultimile exemplare din vreo 15 titluri sunt expuse la prețul de 10 lei. Vă asigur că printre ele sunt cărți foarte bune.
Cărți la 10 lei
Poți aduce cărți de acasă.
Poți procura cărți din librărie. Gândește-te că este un cititor care nu-și poate permite să cumpere o carte.
Fii sigur că peste ani gestul tău va fi răsplătit. Și acel cititor care azi nu-și permite să cumpere o carte, datorită cărții tale, mâine va putea procura cărți pentru altul. Care azi nu-și permite să cumpere o carte. Dar azi are nevoie de ea.
Poți lua o carte care n-o găsești în altă parte. E cavalerește s-o aduci înapoi. Nu e criminal să ți-o păstrezi, dacă ți-a plăcut atât de mult. Și vreai să revii la ea.
E bine să știi că o carte se citește în două săptămâni.
Maculatura nu este acceptată. Spațiul este limitat.
Bucură-te de carte. Împreună cu cei împătimiți de carte.
Polițile pentru Schimb de carte au fost instalate azi la Librăria Vărul Shakespeare și Librăria9.
Unica condiție: pe foaia de titlu scrieți „Schimb de cărți.Ion Gheorghe (poate fi și un pseudonim sau poreclă, poate fi lăsat și o dată de contact). 3 decembrie 2009”. Ca să fie vizibil că aceste cărți nu intră în datele contabile ale librăriilor.
La Librăria9 editura Cartier a lăsat pe raftul „Schimb de cărți”: „O istorie a miracolelor” de Bouflet și „Maestrul și Margarita” de Bulgakov. Iar la Librăria Vărul Shakespeare am pus pe raft „Iisus contra Iisus” de Mordillat și Prieur și „Paludes” de Gide.
Inițiativa acestui proiect îi aparține Olgăi Răileanu. Noi încercăm să oferim doar niște spații suplimentare.
Olga, mă-nclin în fața ta.
„Testamentul necitit. Scrisorile unei mame plecate la muncă în Occident” de Lilia Bicec. Lansat aseară la Librăria 9. Un text dezgolit de metafore în fața realităților de la începutul secolului XXI. Un text povestit fără intermediari. Lilia Bicec, colega mea de la anul întâi de facultate, a trecut prin tot calvarul basarabenilor care au trecut ilegal frontiere, ghidați de cărăuși cinici, ca să ajungă într-un Occident al visurilor lor. Iar Occidentul își trăia realitatea proprie.
Metaforele tac în fața unui destin tragic. Ca apoi să se încline în fața unei voințe de invidiat. Lilia Bicec a reușit să se integreze în societatea italiană.
Au fost și colegii de facultate. Cu excepția mogulilor. Avem bunici printre noi. Avem proaspeți tătici. Am vorbit despre cât de mărunt e corpul de literă la instrucțiile pentru medicamente. Intrăm în categoria oamenilor care încep să devină clienți fideli ai farmaciilor. Unii dintre noi circulă cu acte în regulă prin washingtoane și londre. Alții n-au trecut nici Prutul. Unii au iubit mulți. Alții n-au iubit niciunul. Unii mai iubesc și azi. Alții n-au iubit niciodată. Colegii mei de facultate. Cei care au văzut visele noastre. Iar aseară am văzut viața noastră.
În Librăriile Cartier poți fotografia. Poți răsfoi o carte. Poți să te așezi în fotoliile roșii din Librăria din Centru și din Librăria 9. Poți să te așezi pe taburetele roz, albastre, roșii din Librăria din Hol. Poți să iai o lecție de origami la Librăria Vărul Shakespeare. Dacă o rogi frumos pe Veronica. Poți ruga librara de la Casa Cărții să-ți rezerveze o carte care e pe epuizate. Dacă îți este frig în aulele Facultății de Litere, atunci poți intra să te încălzești la Librăria 9.
Am intrat într-un mare magazin de mobilă. Am vrut să fotografiez un fotoliu. Să mă consult ulterior cu ai mei. „Nu se poate!”, mi-a strigat femeia de serviciu.
De aia țin să vă spun că în Librăriile Cartier se permite fotografierea tuturor cărților, librarilor, hărților, vizitatorilor, podurilor, pereților, rafturilor, ferestrelor. Și nu avem femei de serviciu. De aia în Librăriile Cartier paianjenul din colț și șarpele de casă vă spun: „Se poate”.
Comentarii recente