Imaginea dictatorului bătrân. După Marquez. Atunci când scria „Toamna patriarhului”. Este „un dictator inimaginabil de bătrân, care rămâne singur într-un palat plin cu vaci.”

Pentru a se documente Marquez a studiat biografiile tuturor dictatorilor latinoamericani. Imaginea dominantă a dictatorilor a fost cea a mamei. Erau, de cele mai multe ori, orfani de tată. „Mă refer, desigur, la cei mai mari, spune Marquez. Nu la cei care au găsit totul de-a gata și au moștenit puterea.”

Cele mai picante istorii ale dictatorilor latinoamericani, povestite de Marquez:

1. Doctorul Duvalier din Haiti, numit și „Papa Doc” a ordonat să fie exterminați toți câinii negri din țară. Pentru că unul dintre dușmanii lui, ca să nu fie asasinat, s-a transformat în câine negru.

2. Doctorul Francia, filosof, dictatorul din Paraguay, a ordonat ca toți bărbații de peste 21 de ani să fie căsătoriți. Și a închis granițile.

3. Teozoful Martinez, dictatorul din El Salvador, a ordonat să acopere cu hârtie roșie tot iluminatul public din țară ca să combată o epidemi de scarlatină.

Dictatorul din „Toamna patriarhului” este o simbioză a tuturor dictatorilor latinoamericani. Dar prototipul principal este Juan Vicente Gomez din Venezuela.

Așa spun cărțile vechi, domnul meu. A apărut la Curta Veche. Mai este în Librăriile Cartier. Și se numește „Parfumul de guayaba”.