A fost deschisă la 16 decembrie 2008. Se află pe strada Pușkin nr.9. Într-o clădire care intră în patrimoniul arhitectural al Chișinăului. E mai la vale de Facultatea de Litere a USM-ului. Vizavi de Liceul Invizibil. Mai la deal de Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”.

Găzduiește ședințele Forum-ului Plural. Ne gândim la o variantă echivalentă cu Serile Poetice pentru prozatori. „Povestașii la 9”. Ca proiect de lucru. Vom vedea.

Membrii Forum-ului Plural sunt încântați de librară. Sunt tineri. Sunt intelectuali. Sunt școliți prin europe. Sunt citiți. Sunt plini de planuri. Și unii dintre ei sunt optimiști. Forumiștii.

La Librăria 9 au fost parcate pe parcursul timpului lângă scări bicicleta artistului plastic Ghenadie Popescu, scriitorului  Dumitru Crudu, sociologului Petru Negură. Și troleibuzul istoricului Igor Cașu. Bicicleta lui Petru Negură arată ca un Ferrari. Iar troleibuzul nr.24 al lui Igor Cașu ca un zeppelin. Ambele sunt ecologice.

Librăria lucrează de la 10.00 la 18.00. Până vineri.

Telefon: 22 37 83.

E-mail: libraria9@cartier.md

Directorul librăriei 9: Ana Oboroc.

Mascota Librăriei 9 este scriitorul Dumitru Crudu (prietenul de companie e un berbec pitic), care, mai nou, îi dă cu tifla lui Gigi Becali: își formează două echipe de fotbal. Două. Doar din intelectuali. Vedeți anunțul din „Stare de Urgență” de azi.

Fotografii de Igor Schimbător

A fost deschisă la 18 septembrie 2008. Mâine împlinește un an. Pe atunci criza era departe de noi. Nu mai puteam menține politica managerială a Cartierului din ultimii șapte ani: menținerea pe linia de plutire fără investiții în viitor, fără a ieși în evidență, fără dezvoltare.

E cea mai bine plasată - ca vad, ca locație - librărie. Este pe bulevardul Ștefan cel Mare, între străzile Alecsandri și Armenească. Este vizavi de sediul Ministerului de Interne. Printre numeroasele magazine de aur, argint și bănci. Ca puncte de reper mai poate fi numit magazinul de vinuri Cricova și fostul magazin de sport, cunoscut pe timpuri ca SportTovarî.

Pe 18 septembrie am deschis librăria. Cu mobilier. Cu canapele roșii. Pe 19 am fost inundați. De atunci rafturile sunt la un metru depărtare de pereți.

Librăria din Centru găzduiește ședințele clubului CUC și Serile Poetice Cartier.

Pentru atragerea cumpărătorului astă vară am luat o autorizație pentru o masă pe bulevard, la intrarea în librărie. Polițiștii, care își păzesc sediul cu râvnă, s-au apropiat de librarul de la masă și au solicitat autorizația, documentele librarului, alte documente. Dezamăgiți de prezența tuturor documentelor legale solicitate au emis următoarea frază celebră: ”Bine, bine, dacă tu ești librarul, atunci unde e vânzătorul?”

În septembrie și octombrie librăria lucrează șapte zile din șapte. Între 9.00 și 19.00. Fără pauză. Sâmbătă și duminică până la 16.00. Este zonă Wi-Fi. Librarii (unii) vorbesc bine engleza.

Telefon: 21 42 03.

E-mail: librariadincentru@cartier.md

Directorul librăriei: Ala Neamțu. Librari: Cristina Duduță și Nina Mășcăuțanu.

Mascota Librăriei din Centru este scriitorul Emilian Galaicu-Păun. Îmi pare că păunul, sufletul de companie al scriitorului, este alb regal, iar gâsca sau rața e canadiană. Filmările au fost în februarie. Cu siguranță am încurcat ceva în denumirile orătăniilor.

Fotografii de Igor Schimbător

A fost deschisă la 1 martie 2006. Cu mărțișoare, baloane și bomboane pentru primii cumpărători. Este plasată lângă Liceul Prometeu, clasele primare. Alt punct de reper: vizavi de intrarea centrală a Stadionului Dinamo. Pe Șciusev nr.113.

Primul librar și primă vară a lui Shakespeare a fost Carolina Rauțchi, actualul director Comunicare al Editurii Cartier.

Este prima librărie Cartier cu față umană din start. E un spațiu foarte mic, cochet, într-o casă veche. Locatarii vechi l-au prins ca vecin pe Constantin Stere.

În august trecut librara de atunci a fost surprinsă de către bărbații Cartier (doi tipi foarte gospodăroși) pe masă, în picioare, cu telefonul în mână, cu ochii mari-mari și mută-mută. Prin librărie, în căutarea unui best-seller, umbla de colo-colo un șarpe mare de casă. Deranjat de noii vizitatori și supărat pe librară că nu au rămas doar în doi șarpele s-a ascuns printre cărți. Librara nu știa poezia lui Marin Sorescu. Nici Jean și Roma, cei doi bărbați așezați ai Cartierului, nu știau de poezia lui Sorescu. Dar știau că un șarpe de casă nu poate fi ucis. Eram în delegație. Telefonat. Căutam metode de a prinde șarpele viu. Varianta cu lapte a decăzut. Ea e bună doar pentru scriitori care nu știu biologie. Șarpele nu simte mirosul laptelui. El reacționează doar la căldură. Am apelat la un specialist în reptile de la grădina zoologică. El a considerat că e mai util să facă o lecție de psihologie cu librara decât să prindă șarpele și să-l scoată din mediul lui firesc.

Șarpele avea să mai apară peste o juma de an. Dar era altă vară a lui Shakespeare. Care nu s-a urcat pe masă. Care l-a dat într-o parte pe Roma, echipat cu un laț. Și s-a repezit cu mâinile goale să-l prindă. Șarpele s-a transformat în litere. Literele s-au transformat în rânduri. Rândurile s-au transformat în cărți. Iar cărțile într-o librărie cu iz patriarhal. De atunci știma casei îl păzește pe Vărul Shakespeare și pe toți cititorii cu gânduri bune, care trec pragul librăriei.

 Aproape în fiece zi un copil din vecini vine la librărie pentru a ajuta librarul, iar librarul o ajută să-și facă lecțiile pentru a doua zi.

Din 14 septembrie director al librăriei este Veronica Voroniuc, absolventă a liceului Prometeu. Librăria e deschisă de luni până vineri între 11.00 și 18.00.

Telefon:23 21 22.

E-mail: librariavs@cartier.md.

Mascota librăriei din toamna lui 2008 este scriitorul Vladimir Beșleagă.

Fotografii de Igor Schimbător

Îndemnul prozatorului în versuri pentru a intra în cărți

Primul cec

A fost deschisă la 17 decembrie 1998. Pe București nr.68. În hol. De atunci și până în ziua de azi director al librăriei este Tamara Șveț sau cum îi spune Victor Nichituș ”doamna Tamara”. Până a fi angajată la Cartier a fost librară într-un orășel din Extremul Orient, lângă Amur. A mai fost librară într-o librărie dintr-un oraș din Asia Mijlocie, în apropierea frontierei cu Afganistanul. Soarta și drumurile soției de ofițer. A revenit în Moldova după destrămarea URSS-ului. A fost angajată la Cartier când erau mai mulți oameni decât locuri de muncă. Răspunde scurt cu ”da” sau ”nu”. Dar știe că acest om a intrat în librărie pentru a cumpăra cartea sau doar pentru a pierde timpul. Numai Titus Jucov, regizorul, intră în librărie pentru a o vedea pe Tamara. Sper că Petea, soțul Tamarei, nu citește blogul. Nu e nimic grav. Titus Jucov are dezvoltat simțul frumosului.

Iulian Filip a propus ca librăria să se numească ”Acvarium”. Am insistat pentru Librăria din Hol. Nu am avut deschidere oficială. Și cu oficialități. Până a deveni librărie spațiul era un magazin de cosmetice. Majoritatea elementelor de decor au rămas de atunci. Le-am procurat pentru o sumă rezonabilă. Proprietarul magazinului de cosmetice este un celebru biker și un fan Subaru.

De fapt, Librăria din Hol era planificată să fie unde actualmente are sediu Partidul Liberal. Vorbesc de sediul de pe strada București. Când am început să facem documentele a apărut Mihai Ghimpu. Ponderea lui politică pe atunci nu era mare. Dar bunăvoința și cititul viitorului a lui Iulian Filip era mai mare decât sforile pe care le puteam trage eu. Nici nu am insistat. Nu sunt adeptul obținerii a ceva cu orice preț. Avea să fie o librărie drăguță. În stil rustic. Dar a fost să fie un Partid Liberal. Pe atunci era Partidul Reformei.

Următoarea tentativă de spațiu pentru Librăria din Hol a fost cel din aripa stângă a blocului de pe București nr.68. Unde actualmente s-a aciuat salonul de frumusețe Oazis. Ponderea proprietarilor era mult mai mare decât cea a lui Ghimpu. Ei au obținut spațiul foarte repede, foarte agresiv. Fără drept de apel. În cazul lui Ghimpu Iulian Filip mi-a explicat situația, mi-a insuflat optimism. În ultimul caz totul era decis. Iar Filip nu avea nici un drept la replica și nici la optimism.

În acea perioadă spațiile libere încă nu erau monitorizate toate de către primărie. Noi eram pe post de stalkeri. Găseam spațiile libere și începeam demersurile pentru semnarea contractelor de arendă. Locurile plasate bine erau pândite de către aristocrații din primărie. Nu trebuiau să caute. Ei dețineau toată informația.

Telefonul Librăriei din Hol: 241 000. E-mail: librariadinhol@cartier.md. În septembrie librăria lucrează și o jumătate de sâmbătă.

În 2009 Iulian Filip a devenit mascota librăriei. Cu sloganul: ”Librăria din Hol, acest acvariu superb, în care își văd de lucru visătorii din toate timpurile și geografiile, urmele lor fremătoare în acest belșug de cărți, pe lângă care nu poți trece oricum.”

Fotografii de Igor Schimbător

Casa Cărții se află în sectorul Ciocana. Pe bulevardul central al sectorului. Pe Mircea cel Bătrân nr.9. Este unica librărie pe partea stângă a bulevardului, dacă mergi de la rond spre periferia Ciocanei. În rest sunt doar restaurante. Casa Cărții este ferită de ochii lumii de restaurantul Fazanul de Aur, restaurantul Muntenia și o bodegă în față. Îmi scapă numele.

A fost deschisă la 1 iunie 1997 în cadrul proiectului ”Drumurile Cărții”, inițiat de Primăria Chișinău la inițiativa lui Iulian Filip, pe atunci șef al Direcției Cultură. Proiectul era romantic și frumos. Cu librării ale editorilor moldoveni la București și cu librării ale editorilor români la Chișinău. Deoarece Cartierul era proaspăt pe piață, iar ceilalți editori sperau să obțină un loc mai bun într-un sector central din capitală, spațiul de la Ciocana ne-a revenit nouă.

Am avut o lună și ceva la dispoziție pentru reparație, mobilier, sortimentul de carte. La deschiderea fixată pentru 1 iunie urma să vină primarul Chișinăului Urechean și primarul Bucureștiului Lis. Am deschisă librăria la 1 iunie. Iar primarii au tăiat panglica. Eu eram nedormit de-o săptămână. Iar ultimul meșter a ieșit din librărie cu peria de vopsea încă udă cu 15 minute înainte de sosirea oaspeților. Primarul Serafim Urechean a fost primul cumpărător. A cumpărat un dicționar Webstern.

Peste două ore de la deschiderea oficială am închis librăria. Am dat jos toată reparația de o lună. Și am mai făcut o reparație în decurs de două-trei luni. Nouă.

La lansarea DEI-ului în ianuarie 1999 am văzut primele cozi la carte. Copleșitoare imagine. Să te cari într-o periferie a Chișinăului, să asculți discursuri plictisitoare, să stai la coadă o oră pentru a procura o carte… Mă închin în fața acelor oameni.

În 2009 Costică Cheianu a devenit mascota librăriei. Cu sloganul: ”Sunt bogat, am două case: casa mamei la Trușeni și Casa Cărții la Ciocana.”

În fiecare an, în luna septembrie, Casa Cărții lucrează și sâmbătă. Programul de lucru se mărește cu o oră. Telefon librărie: 34 64 61. E-mail:casacartii@cartier.md. Director: Ana Mândru. Librar: Valentina Mititelu.

Fotografii de Igor Schimbător

Am găsit librari. Mai mulți. Acu rămâne să avem vizitatori pentru câți librari avem. Și tot atât de buni ca și librarii Cartier.

Am schimbat panoul publicitar la Librăria din Centru. Vedeți detalii pe blogul lui Vitalie Coroban. Dacă publicul va fi receptiv, atunci panouri cu scriitori contemporani vor fi plasate și la celelalte librării Cartier.

Mai caut un librar. Condițiile sunt aceleași. Multă muncă. Multă dragoste de carte. Multă dragoste pentru oameni. Să fie mai bun ca mine. Să zâmbească mai mult ca mine. Să dea viața peste el. Și să se bucure de ea. Să știe engleza. Să știe computerul. Să poată răspunde la telefon. Să poată răspunde la email. Să aibă un fizic plăcut. La Cartier oamenii întineresc și cu trecerea timpului devin mai frumoși. Nu cerem plata pentru asta. O puteți contacta pe Carolina la Librăria Vărul Shakespeare. Recomandările de la locurile vechi de lucru sunt binevenite. Dar nu sunt obligatorii. Fără ”obșcepit”.

Sau închid una dintre cele cinci librării Cartier.