Articole cu următoarea etichetă ‘Lecturi

Biblioteca de Crăciun

joi, decembrie 23rd, 2010

În acest Crăciun se poartă următoarele cărți:

Pizdeț de Alexandru Vakulovski, Editura Aula, 2002

Sexul povestit celor mici, Editura Prut Internațional, 2004

Letopizdeț de Alexandru Vakulovski, Editura Idea, 2004

Băgău de Ioana Bradea, Editura EST, 2004

Opera poetică, 3 vol. Ediția a II-a revăzută și mult adăugită de Emil Brumaru, Editura Cartier, 2005

Regele dimineții de Alexandru Mușina, Editura Tracus Arte, 2009

Arme grăitoare de Em.Galaicu-Păun, Editura Cartier, 2009

157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană de Alexandru Vakulovski, Editura Cartier, 2010.

Lista poate fi continuată. Mai intrați prin librării. Poate așa revenim la carte.

„Sunt o doamnă, ce pu*a mea”. (Primele 24 de litere din Băgău de Ioana Bradea.)

Acest Crăciun este interzis minorilor. Interzis cardiacilor care iau viagra. Interzis politicienilor. Interzis lișițelor care au scăpat de vizorul vânătorilor moldoveni și odihnesc prin africi. Interzis lui Moș Crăciun. Interzis. Interzis.

Cât de morali sunt moldovenii puri?! Cei care nu citesc nicio boabă.

Corsari moldoveni?

vineri, noiembrie 19th, 2010

LUPII MĂRII. EVOLUȚIA MARINEI MOLDOVENEȘTI  de Ion Friptu (Tipografia Centrală, 2010)

Este o istorie a marinei universale. Cu evenimente din istoria marinei moldovenești și a Țării Românești. De la nava votivă din cavoul lui Tutankhamon, monoxila geto-dacilor, găsită în Crișul Alb, tumbaza  sau dubasa dacică până la pânzarul moldovenesc sau ceaicele căzăcești. Bine documentată, un pic eclectică.

Ce înseamnă tumbază (dubasă)? Este o ambarcațiune antică, construită de geto-daci prin arderea și scobirea unui trunchi mare. Era grea la manevrare.  Mai târziu a fost utilizată ca ponton plutitor pentru mori de apă și poduri plutitoare. Numele satului Dubăsarii Vechi de pe Nistru provine de la renumiții meșteri locali, care construiau dubase, bărci și ceaice.

Până în secolul XVI Moldova stăpânea cea mai puternică flotă maritimă de pe țărmul de nord al Mării Negre. Portul Galați devine un important centru comercial încă în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. În 1475 flota otomană cucerește portul Caffa, colonie genoveză, actuala Feodosie. Mărfurile și populația orașului, luată în robie, a fost încărcată pe nave pentru a fi duse în Turcia. Printre ostatici erau și 160 de negustori moldoveni. Navele otomane au fost atacate de lupii mării, corsarii moldoveni. 32 de corăbii mari au fost aduse în portul Chilia. Ceea ce l-a făcut pe sultanul Mahomed să afirmă, că „atâta timp cât Chilia și Cetatea Albă le țin și le stăpânesc moldovenii, noi nu vom putea avea nicio biruință”. Porturile moldovenești aveau să fie cucerite la 1484, după o încercare nereușită la 1476. Astfel cele mai importante porturi moldovenești se mută pe Nistru: Cioburciu, Tighina, Soroca, Hotin. După victoria lui Suliman Magnificul asupra domnitorului Petru Rareș din 1538, negustorii moldoveni sunt nevoiți să ceară permisiunea autorităților turcești pentru a naviga. Iar Moldova este obligată să plătească „haraciul” în sumă de 30 000 de galbeni. Marea Neagră devine un lac turcesc.

Dominația turcă a fost subminată după bătălia de la Lepanto din 7 octombrie 1571, când flota aliaților creștini a distrus 205 nave otomane din cele 276. În acea bătălie și-a pierdut mâna stângă plutonierul de pe galera „Marchiza” Miguel de Servantes Saavedra. Care avea să rămână în istorie ca autorul romanului  „Don Quijote de la Mancha”. Astfel Mediterana a revenit Europei. Marea Neagră iese de sub dictatul otoman abia după pacea de la Adrianopol, în 1829. Iar Republica Moldova și-a redobândit calitatea de stat cu ieșire la Marea Neagră la 17 martie 2009.

Așa spun cărțile.

Ultimul exemplar

vineri, noiembrie 5th, 2010

În Librăriile Cartier există un raion de carte, marketologic vorbind. De fapt, sunt niște cutii. Cu ultimele exemplare. La preț de 20 lei.

Titlurile lunii noiembrie:

Celălalt cer de Cortazar

Vocile libertății de Winock ș.a.

Pagini bizare de Urmuz

Versuri de Macedonski

Opera poetică de Minulescu

Eternul pheminin de Șerban Foarță

Versuri de Pribeagu

Eu sunt fericit când epuizez un tiraj. Sunt mulțumit când cartea își găsește omul potrivit.

Campania „Schimb de carte” continuă în Librăria9. Nu da vina pe bani. Intră și ia cartea din raft. Citești-o și întoarce-o.

Noile apariții Cartier se vând în Librăriile Cartier cu preț promoțional în prima lună.

În rest, cartea se tot scumpește. Și se va scumpi.

Nu-mi spune de iPod, iPod, iPod.

Niște lansări. În imagini

joi, octombrie 28th, 2010

Chișinău. Librăria din Centru. 24 august 2010

Capacitățile mele intelectuale nu-mi permit să utilizez mai multe imagini. Sunt nevoit să aleg câte o singură imagine. De la fiecare lansare.

Femeile citesc periculos

Frankfurt. Târgul de Carte. 8 octombrie 2010

Analiști, revoluționari, editori și două domnișoare germane

Paris. Ambasada Republicii Moldova. 13 octombrie 2010

Verdictul Manolescu: „Este o carte autentică.”

București. Biroul GDS. 21 octombrie 2010

Din 22 (decembrie 1989) despre 7 (aprilie 2009)

Niște lansări. Expoziții

miercuri, octombrie 27th, 2010

La Bruxelles. Integrala Rene Magritte. S-au mai micșorat cozile.

La Paris. Integrala Claude Monet. Cozile sunt foarte mari. Dar nu vor fi mici.

La Paris. Expoziție Basquait. Cozile sunt de 3-4 ore. La Palais de Tokyo. Atenție cum ieșiți din mașină.

La Amiens. Cea mai mare catedrală gotică. Am scăpat corul de 500 de persoane, care a cântat. Casa-muzeu Jules Verne. Dacă sunteți cu pici.

La Geneva. Catedrala protestantă și muzeul reformei. Dar mai bine te duci la Montreux.

La Chișinău. Expoziție Valentina Rusu-Ciobanu. Nicio coadă. Sala Brâncuși.

Niște lansări. Diaspora

marți, octombrie 26th, 2010

În Germania există o diasporă a românilor stabiliți până la căderea comunismului. Diaspora moldovenească nu am văzut-o, nu am simțit-o. La lansarea de la Frankfurt. Există moldoveni cu acte în regulă, cu activități științifice/culturale importante în alte orașe germane. Nu este o diasporă tipică valului de imigrări nelegale din anii zero. Păstrează legăturile cu Republica Moldova. Promovează Republica Moldova. Sunt stabiliți temporar. Au acces la pârghii culturale germane.

Frankfurtul (târgurile varia) este cea mai importantă platformă de promovare a produselor, implicit a țărilor. În afară de Târgul de Carte, cel mai important în domeniu, mai au loc târgurile agricole, turistice etc, etc. Și aceste etc-uri sunt cele mai mari și importante în domeniu. Moldova e prezentă doar la cel de carte. Și asta mai degrabă se datorează unor ambiții ale editorilor decât o politică fluentă de promovare a statului.

Diaspora din Belgia. O surpriză plăcută. Nu este cea mai mare. Dar e deosebit de activă. Îi spuneam Ludmilei Bulgaru, inițiatoarea lansării, că voi fi fericit dacă vor fi 10 – 15 oameni. A fost o sală plină. Și foarte vie.

Diaspora din Franța. A dat cam tot atâtea voturi ca cea din Italia, care numeric este de câteva ori mai mare. Nucleul ei activ sunt bisericile ortodoxe. Și un evident pol liberal.

Diaspora din Elveția. Nu există. Sunt funcționari în structuri mondiale. Sunt studenți. Sunt ruși. Și există banca fraților Sturdza.

Noii basarabeni din București. Nu mai umblă în găști de Ciocana, nu-și mai etalează rusa. Sunt perfecți integrați.

Ochii basarabenilor licăresc. În Leipzig, Frankfurt, Munhen, Bruxelles, Amiens, Paris, Geneva, București.

În Chișinău și în satele Țării de Pământ avem ochi opaci. Și parcă suntem acasă. Și parcă ar trebui să licărească. Basarabia este mortul din sania, pe care a văzut-o Geo Bogza prin părțile Corjeuților, trasă de diasporă pe un drum de toamnă.

„Las” că-i bine, Jeane,” ar fi scris azi Druță în „Ultima lună de toamnă”. Iar prohodul cântă „Jana n-a murit, Jeane, Jana se transformă”.

Niște lansări. Raport de drum

luni, octombrie 25th, 2010

Dacă intri în România din partea basarabeană, atunci limita de viteză pentru străzile naționale e de 90 km/oră. Vezi panoul din Vama Albița. Dacă intri în România din partea maghiară, atunci limita de viteză pe străzile naționale e de 100 km/oră. Vezi panoul de la Vama Borș.

Pe drumurile României au dispărut căruțele. Au apărut în schimb pe șoseaua Balcani (Poltava, denumirea veche sau autobanul lui Tarlev). În România s-au împuținat Daciile, reginele drumurilor. În Republica Moldova și-au făcut curaj și au apărut pe șoseaua Balcani bătrânii șoferi ai bătrânelor Jiguli-uri.

Drumul de la Oradea spre București (cu excepția Oradea – Deva) este un chin. Vreau să văd înțeleptul care a făcut secundar traseul Deva – Sibiu vizavi de Alba-Iulia – Sibiu. Toate tirurile Albaniei, care ocolesc autostrada din Serbia, care leagă Balcanii de Europa, traversează România pe traseul Arad – Sibiu – București. Ambutiajul de la Sebeș este de kilometri. Iar timpul se exprimă în ore. Este mai groaznic decât ambutiajele de la Paris și Lille.

Drumurile Ungariei au la fiecare 10 km indicatoare care avertizează „Animale” (Cerbi). Cerbii și căprioarele le vezi în România și Germania. Vânătorii îi vezi în nordul Franței.

Pe autostrăzile luminate ale Belgiei limita de viteză e de 120 km/oră. Consumul pentru un motor de 2000 e de 6,6 litri la suta de kilometri.

În Elveția porsche-urile, lamborghini-le, ferrari-urile, aston martin-urile circulă cu 120 kilometri la oră. Ușile ascensoarele se închid după ce reușești să-ți scoți coroana dentară, s-o ștergi cu năframa, s-o pui la loc și să-ți așezi cravata.

Pe autostrăzile Germaniei nu există limită de viteză. Dar, e bine să știți, asigurarea este valabilă doar până în 120 km/oră. Riscul e pe cont propriu.

E nevoie de vignetă, care e bine s-o procurați de la benzinăriile de la frontieră, pentru România (are 140 de km de autostradă, dar vigneta e solicitată și pe celelalte străzi), pentru Ungaria, Austria, Slovenia (autostrăzi est-vest, sud-nord), pentru Elveția (se cumpără pentru un an, autostrăzi în jurul lacurilor). Nu e nevoie de vignetă pentru autoturisme în Germania și Belgia. Autostrăzile franceze sunt cu plată. Asta e dacă reușești să-ți faci plinul. Rafinăriile erau în grevă.

Dacă vezi o mașină care s-a plasat pe ultima bandă și merge non-stop pe ea, indiferent de viteză, să știi că șoferul e român. Dacă vezi o mașină care merge cu 150 km/oră pe autostrăzile Ungariei sau Austriei, atunci, fii sigur, șoferul e român. Indiferent dacă e cu numere de București, Timișoara, Argeș sau Chișinău. Dacă vezi un tir care iese la depășirea altui tir, atunci, de cele mai multe ori, șoferul e polonez.

Dacă vezi doi polițiști care reglează circulația într-o intersecție, atunci, fii sigur, ai asigurat un ambutiaj de o oră la acea intersecție.

În rest, ai grijă la drum.

Cartea la moldoveni. Raport 2009

vineri, octombrie 8th, 2010

Ca să nu umblăm cu aproximările, măsurătorile sociologice și alte politichii, vă prezint raportul Valentinei Chitoroagă, directorul Camerei Naționale a Cărții din Republica Moldova.

(mai mult…)

Niște lansări

joi, octombrie 7th, 2010

Inițial au venit cei de la editurile Arc & Știința. Să facem o lansare la Târgul de Carte de la Frankfurt. Știind furnicarul de acolo, am fost împotrivă. Am fost convins că e bine să vorbim despre Revoluțai Twitter și Aceasta este prima mea revoluție. Furați-mi-o. Am acceptat. Mihai Bacinschi a făcut acest afiș.

Ludmila Bulgaru, impresionată de carte, a cochetat frumos, a tras sfori inteligente. Așa a apărut a doua lansare. La Bruxelles. Și al doilea afiș.

Oleg Serebrian a fost invitat la Frankfurt și la Bruxelles. Ca să vorbească despre carte. N-a putut. Era mai simplu să facă o lansare la Paris. Așa a apărut al treilea afiș. Și a treia lansare.

Igor Mocanu, PR managerul Cartier de la București, a ajuns în situația scriitorului Alexandru Vakulovski. Scrie romane, studii într-un sat din sudul Basarabiei. Un exil benefic pentru un scriitor. Și atunci Vasile Ernu a acceptat să facă a patra lansare. La București. Așa a apărut al patrulea afiș.

Deoarece sunt autoritar și tiran, prin buna înțelegere a lui Vitalie Coroban, am zis că trebuie o ordine în capul meu. Din care cauză a apărut acest afiș.

Probabil, se va mai umbla la nume. Probabil, se vor mai fura revoluții. Probabil, vom îmbătrâni pe aiurea. Probabil, la 28 noiembrie, alții vor fi hoții.

Mă duc să citesc Alexandru Lăpușneanul. Să-mi împrospătez a doua descălecare.

Toamna lui Houellebecq

luni, septembrie 27th, 2010

Toamna romanului francez din acest an aparține lui Michel Houellebecq. 120 de mii de exemplare din „Harta și teritoriul” s-au vândut în prima săptămână de la lansare.

Francezii s-au pus pe citit să vadă ce e cu acest truism: „Sexualitatea este un lucru fragil, e atât de greu să intri în ea și atât de ușor să ieși”.

În Librăriile Cartier se mai prăfuiesc niște romane de Houellebecq. Dintre cele vechi și traduse în română.

În timpul când francezii citeau „Harta și teritoriul” niște părinți moldoveni au prins în flagrant proprii copii. Aceștia se masturbau în fața cărții „Sexul pe înțelesul copiilor”. Părinții se revoltă. Fac demers la Agenția de Protecție a Moralității. De interzis. Căci în ingenua Basarabie spermatozoizii au chip de înger.