Articole cu următoarea etichetă ‘Lecturi

Emil Brumaru, îngerul căzut la Chișinău

luni, august 30th, 2010

Emil Brumaru este la Chișinău.

A fost adus „botanistul fermecător” al literelor române. A venit ca un spion.

Stau și mă întreb dacă a venit pentru Tamariușka  „să-nvățăm latina până când,/Surâzând, oh, surâzând, ah, surâzând/ Vom avea, uimiți, același gând”? Sau a venit cu un ”blestem” „la o blondă eminesciană”, adus de Uniunea Scriitorilor din Moldova: „Crăpa-ți-ar curu-n două buci frumoase,/ Plesni-ți-ar pizda-n patru buze moi,/ Femeie, teleguță de mătase/ Cu roțile-nmuiate în oloi”.

Oricum, Tamaretelor, cel care a scris poeme pe aripile îngerilor, este la Chișinău. Indiferent, dacă l-a adus Mihai Cimpoi sau l-au coborât îngerii pe malul Bâcului.

„Nu trebuie, iubito, să te miri/ Că geamurile-s roase de zefiri…”

Toronto. Femeile citesc periculos

marți, august 17th, 2010

Zbârnea, în timp cât tot te-am rugat să citești periculos, un canadian a realizat proiectul „Fetele dezbrăcate citesc”. Filosofia acțiunii: „Să citești frumos e mult mai complicat decât să te dezbraci frumos. Citind, noi ne dezgolim nu doar corpul, ci și sufletul”.

Ray Loriga: când te ajunge plictiseala

luni, august 16th, 2010

„Cred că lectura e o salvare, nu o obligație. Și atunci când plictiseala lumii întregi ajunge să te copleșească, evident că te salvezi citind. Pentru că, paradoxal, această senzație de plictiseală e cu atât mai mare cu cât numărul acestor alternative comode, simple de a-ți petece timpul – iPod, Internet, play station, televiziune prin cablu – e mai mare. Cu cât mai multe gadget-uri, de pildă, cu atât te plictisești mai repede. Și atunci, normal, spiritul cere ceva mai mult. E momentul când intră în ecuație literatura”, spune Ray Loriga, scriitor spaniol din generația tânără. Autorul romanelor „Eroi” și „Căzuți din cer”, editate recent în română la Curtea Veche. A semnat scenarii pentru Pedro Almodovar.

Recunoaște: „În tinerețe am citit mult din Miguel de Unamuno și din alți scriitori ai secolelor trecute, apoi am trecut la Bukowski și Palahniuc…”

Sunt fragmente din „Dilemateca”. Peste coridor Nelly Ciobanu repetă de cinci ore coloana sonoră din „Titanic”. Nu și-a dorit nimeni, nici diavolul icebergurilor nordice, o scufundare a „Titanicului” cum mi-o doresc eu. Acuma.

Uimitor. „Titanicul”, Nelly Ciobanu și coloana sonoră s-au scufundat. E liniște.

Garajul citește

vineri, iulie 16th, 2010

Citea. Nu mai citește.

Pe timpuri, șoferii din satele Basarabiei, care, sociologic vorbind, formau clasa medie rurală, erau cititori fideli. De romane polițiste, de romane de dragoste, de romane istorice, de romanele lui Druță, de romanele lui Busuioc. Citeau în rusă. Citeau în română. Acei șoferi sunt pensionați. Cei care au venit nu mai citesc.

Profesorii rurali citeau. Medicii rurali citeau. Șoferii rurali citeau. Pădurarul citea. Nu citeau tractoriștii. Nu citeau mulgătoarele. Nu citeau cei din brigada a șasea, care prășeau grădina de legume. Nu citeau cei din brigada a doua, care erau la legat la vie. Dar brigadirul, zvenovoiul, contabila kolhozului citeau. Citea librara de la „Luminița” din sat. Nu citeau ei foarte mult. Nu citeau ei foarte calitativ. Dar puteai spune: „Garajul citește”.

Popor, unde-i garajul?!

Doamna de Renal nu citea romane

joi, iulie 8th, 2010

Femeile care citesc sunt periculoase. V-am mai spus. Am și două cărți drept argument: „Fericirea rătăcitoare” de Jean Lacouture, apărută în traducerea lui Liviu Papuc la Cartier în 2005. Mai poate fi găsită în Librăriile Cartier. O biografie excelentă a lui Stendhal.

Și a doua. E chiar celebrul roman „Roșu și negru”. Apărut și el la Cartier în traducerea Argentinei Cupcea-Josu. Probabil, mai este în Librăriile Cartier. „Tortura pe înțelesul tuturor” de Pavlovici nu mai este. Nu mă întrebați de ea. O carte excelentă, poate una dintre cele mai bune, despre gulagul românesc. Tirajul s-a epuizat.

Dar să revenim la „Roșu și negru”, la acel moment când Stendhal, pentru a explica stupoarea doamnei de Renal în fața insistenței tânărului Julien Sorel, spune: „Cum doamna de Renal nu citea romane, nu înțelegea ceea ce i se întâmplă”. Pentru această descoperire scriitorul spaniol Jose Maria Merino a obținut premiul pentru cel mai interesant articol despre literatură, acordat în Spania (n-o fi doar în România sau Republica Moldova) pentru anul 2009.

Așa spun cărțile, domnule Erizanu. Femeile care citesc sunt periculoase. Un prieten și coleg s-a întors recent de pe litoralul ucrainesc al Mării Negre. Nu citea nimeni pe plajă. Nimeni. Niciun pericol.

Vacile dicatatorului

marți, iulie 6th, 2010

Imaginea dictatorului bătrân. După Marquez. Atunci când scria „Toamna patriarhului”. Este „un dictator inimaginabil de bătrân, care rămâne singur într-un palat plin cu vaci.”

Pentru a se documente Marquez a studiat biografiile tuturor dictatorilor latinoamericani. Imaginea dominantă a dictatorilor a fost cea a mamei. Erau, de cele mai multe ori, orfani de tată. „Mă refer, desigur, la cei mai mari, spune Marquez. Nu la cei care au găsit totul de-a gata și au moștenit puterea.”

Cele mai picante istorii ale dictatorilor latinoamericani, povestite de Marquez:

1. Doctorul Duvalier din Haiti, numit și „Papa Doc” a ordonat să fie exterminați toți câinii negri din țară. Pentru că unul dintre dușmanii lui, ca să nu fie asasinat, s-a transformat în câine negru.

2. Doctorul Francia, filosof, dictatorul din Paraguay, a ordonat ca toți bărbații de peste 21 de ani să fie căsătoriți. Și a închis granițile.

3. Teozoful Martinez, dictatorul din El Salvador, a ordonat să acopere cu hârtie roșie tot iluminatul public din țară ca să combată o epidemi de scarlatină.

Dictatorul din „Toamna patriarhului” este o simbioză a tuturor dictatorilor latinoamericani. Dar prototipul principal este Juan Vicente Gomez din Venezuela.

Așa spun cărțile vechi, domnul meu. A apărut la Curta Veche. Mai este în Librăriile Cartier. Și se numește „Parfumul de guayaba”.

Niște politicieni

luni, iulie 5th, 2010

Un politician moldovean cu ochelari fumurii și cu o mare experiență în domeniu spunea răspicat: „politicienii trebuie să facă politică și businessmanii – business.” N-au ce căuta oamenii de afaceri în politică. Vezi, continuă el, politicienii nu se pricep la business.

Eu știam că politica este una dintre cele mai profitabile afaceri în Republica Moldova. Cu siguranță, intră în top 3. Primele poziții revenind traficului de droguri și celui de arme. Mai știam că în politică intră ratații în domeniul profesional și impotenții. Probabil, am greșit. În politică intră doar politicienii. Care se pricep. De aia ne-am bălăcit în tranziție toată viața noastră activă. Scuzați. Am avut gânduri greșite. Gânduri au doar politicienii. Și viitorul nostru este doar în mâinile politicienilor. Apropos, de cunoștințele distinsului politician moldovean cu ochelari fumurii despre politică și politicieni în SUA. Adevărul e un pic altfel, ca să nu zic, deametral opus enunțului său: în SUA în politică intră și manageri, și top-manageri, și juriști, și profesori universitari. Asta o spune realitatea. Și cartea „Superclass”.

Așa spun cărțile, domnule Diacov.

Doi filosofi

joi, aprilie 22nd, 2010

Gabriel Liiceanu, care n-a rezolvat o problemă, i-a adresat-o lui Andrei Pleșu.

„Andrei, știi că a sosit Martin? Tocmai am vorbit cu el. M-a rugat să-l suni. Are numărul 0722 MARTIN. Ai să vezi ce simplu și ce ingenios e să-l formezi. Sună-mă după ce vorbești cu el. (…)

A trecut o zi. N-am primit încă niciun telefon de la Andrei. De ce m-o fi impresionat atâția ani la rând mintea lui?”

Din „Scrisori către fiul meu” de Gabriel Liiceanu, Humanitas 2008.

Falsul Dimitrie. Adevăratul măcel

miercuri, aprilie 14th, 2010

Dumitru Crudu a studiat ziaristica la Chișinău, literatura și limba georgiană la Tbilisi și forțat să termine studiile la Universitatea din Brașov de către prozatorul Gheorghe Crăciun și poetul Alexandru Mușina. Ultimii fiind și profesori universitari, și mentori literari ai lui Dumitru Crudu.

În 1994 debutează cu același manuscris de poezie de două ori. Un debut apare cu titlul „Falsul Dimitrie” și altul cu „E închis vă rog nu insistați”.

Mai publică încă două cărți de poezie. Abandonează poezia pentru teatru. Este montat pe mai multe scene ale lumii: România, Republica Moldova, Camerun, Germania, Suedia, Haiti, Italia, Bulgaria. Volumul „Salvați Bostonul” apare cu doar câteva luni înainte de evenimentele tragice din 11 septembrie 2001 din New York. Titlul inițial era „Salvați America”.

În toamna lui 2008 debutează ca romancier cu „Măcel în Georgia”. Peste o iarnă avea să fie acel 7 aprilie 2009 din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău.

Romanul are câteva scene memorabile care face trimitere directă la personaje reale din viața literară a Chișinăului. Scene care au scandalizat boema literară a urbei. Scandalul ar fi putut fi imens. Dar apatia și lenea lecturii la moldoveni l-au făcut să fie domol și într-un cerc foarte îngust de lectori. Descrierea evenimentelor și demonstrațiilor din anii perestroikăi din Chișinău nicidecum nu sunt în același registru cu poemele romantice din „Anul 1989” de Leonida Lari. Strigătele de revoltă, pietrele aruncate din toamna lui 89 în geamurile Ministerului de Interne, condus pe atunci de generalul Voronin, se suprapun peste strigătele de plăcere ale Georgianei. „Vroia să facă sex non-stop…” La balcon. Să vadă mulțimea. Să audă mulțimea.

Revoluțiile excită. Și sunt făcute de tineri.

Așa spun cărțile.

În Cartea zilei, 14 aprilie 2010

Diseară

vineri, martie 5th, 2010

După miezul nopții facem 15 ani.

Ne găsiți.

La Librăria din Centru vă așteaptă Emilian Galaicu-Păun, scriitor și redactor-șef al editurii Cartier, Ala Neamțu, director librărie, Nina Mășcăuțanu, librar, Cristina Duduță, librar și multă carte. Și maratonul poeților. Mascota librăriei: scriitorul Emilian Galaicu-Păun. Librăria e deschisă până la miezul nopții.

La Librăria9 vă așteaptă Dorin Onofrei, traducător și redactor, Anișoara Oboroc, director librărie. Și maratonul poeților. Și multă carte. Mascota librăriei: scriitorul Dumitru Crudu. Librăria e deschisă până la miezul nopții.

La Librăria din Hol vă așteaptă Valentin Guțu, lingvist și redactor, Tamara Șveț, director librărie. Și maratonul poeților. Și multă carte. Mascota librăriei: scriitorul Iulian Filip. Librăria e deschisă până la 21.

La Librăria Vărul Shakespeare vă aștept eu, Veronica Voroniuc, director librărie. Și maratonul poeților. Și multă carte. Mascota librăriei: scriitorul Vladimir Beșleagă. Librăria e deschisă până la miezul nopții.

La Casa Cărții vă așteaptă Inga Druță, redactor și lingvist, Ana Mândru, director librărie. Și maratonul poeților. Și multă carte. Mascota librăriei: scriitorul Constantin Cheianu. Librăria e deschisă până la 21.

Scriitorii, rockerii, interpreții anunțați  în afiș vor fi cu lecturi și recitaluri la ore diferite în librăriile noastre. Ulterior lista a fost completată și cu alte nume.