Articole cu următoarea etichetă ‘Lansare carte

Stasiuk la Chișinău

vineri, noiembrie 12th, 2010

Luni, Librăria din Centru, la 18.15 îl va avea ca oaspete pe Stasiuk. Vor fi lansate volumele Nouă și Fado. În ziua lansării volumele se vor vinde cu o reducere de 10 la sută. Cine este Stasiuk?

Stasiuk este  polonez. S-a născut în Varșovia. Trăiește în munți. Departe de capitale administrative și capitale culturale. A fost dat afară din școala secundară. A dezertat din armată cu tot cu tanc. Nu înțeleg miliatarii care bagă un uriaș de doi metri într-un tanc. A făcut un an și jumătate de pușcărie pentru fapta eroică. A profesat tot felul de meserii ciudate. A fost prin Chișinău. Și nimeni n-a știut. Cei care au știut au spus că a fost tot timpul beat. Dar a scris cele mai treze pagini despre noi.

Toate acestea nu contează. Stasiuk îmi este un scriitor drag.

Vedeți câteva fragmente. Poate vă place și vouă. Din Călătorind spre Babadag, RAO 2007:

- 132: Probabil ceva s-a întâmplat aici (în RM, n.m.) cu o sută, două sau trei sute de ani în urmă, dar evenimentele nu au lăsat urme. Viața se scurge în pământ, se evaporă diluată în atmosferă, mocnește lent și liniștit, de parcă s-ar fi promis că nu se va sfârși niciodată.

- 157: impresia că toți vor să pară altceva, că imită propria reprezentare a unei lumi care se află în altă parte. De aceea am părăsit în cele din urmă Chișinăul.

- 162: În Transnistria erau prea multe arme și prea mulți ruși pentru ca Moldova independentă, verde și săracă să poată visa cât de puțin la Transnistria.

- 171: Nimic altceva decât pustiul, nemișcarea și canicula. Am stat o oră sau o oră și jumătate, și mă uitam cum se termină o țară mică și singură.

Dăruiește o poveste

marți, noiembrie 2nd, 2010

În Librăriile Cartier au apărut locuri amenajate pentru campania Publika TV „Dăruiește o poveste”. Dacă vă pare departe sediul Publika, dacă vreți să dăruiți cărți pentru copii, o puteți face și în toate Librăriile Cartier.Cărțile vor fi duse la sediul Publika și repartizate bibliotecilor din Republica Moldova.

La Librăria9 funcționează în continuare „Schimb de carte”.

Joi la Librăria din Centru va fi lansată cartea lui Sandu Vakulovski. Dacă va fi timp urât, atunci va vorbi și Vladimir Beșleagă. Pe timp frumos rămâne la muncile agricole din satul natal. Andrei Gheorghe va fi prezent. Nu știm dacă va veni împreună cu Tolia Mârzenco.

Sâmbătă la Librăria din Centru, în cadrul campaniei Publika, va avea loc o întâlnire a Claudiei Partole cu cititorii.

La congresul USM de vineri Arcadie Suceveanu a devenit președinte. Mihai Cimpoi a rămas președinte. Am apucat și eu o răceală de zile mari. Și niciunul dintre noi nu e fericit.

Niște lansări. Expoziții

miercuri, octombrie 27th, 2010

La Bruxelles. Integrala Rene Magritte. S-au mai micșorat cozile.

La Paris. Integrala Claude Monet. Cozile sunt foarte mari. Dar nu vor fi mici.

La Paris. Expoziție Basquait. Cozile sunt de 3-4 ore. La Palais de Tokyo. Atenție cum ieșiți din mașină.

La Amiens. Cea mai mare catedrală gotică. Am scăpat corul de 500 de persoane, care a cântat. Casa-muzeu Jules Verne. Dacă sunteți cu pici.

La Geneva. Catedrala protestantă și muzeul reformei. Dar mai bine te duci la Montreux.

La Chișinău. Expoziție Valentina Rusu-Ciobanu. Nicio coadă. Sala Brâncuși.

Niște lansări. Raport de drum

luni, octombrie 25th, 2010

Dacă intri în România din partea basarabeană, atunci limita de viteză pentru străzile naționale e de 90 km/oră. Vezi panoul din Vama Albița. Dacă intri în România din partea maghiară, atunci limita de viteză pe străzile naționale e de 100 km/oră. Vezi panoul de la Vama Borș.

Pe drumurile României au dispărut căruțele. Au apărut în schimb pe șoseaua Balcani (Poltava, denumirea veche sau autobanul lui Tarlev). În România s-au împuținat Daciile, reginele drumurilor. În Republica Moldova și-au făcut curaj și au apărut pe șoseaua Balcani bătrânii șoferi ai bătrânelor Jiguli-uri.

Drumul de la Oradea spre București (cu excepția Oradea – Deva) este un chin. Vreau să văd înțeleptul care a făcut secundar traseul Deva – Sibiu vizavi de Alba-Iulia – Sibiu. Toate tirurile Albaniei, care ocolesc autostrada din Serbia, care leagă Balcanii de Europa, traversează România pe traseul Arad – Sibiu – București. Ambutiajul de la Sebeș este de kilometri. Iar timpul se exprimă în ore. Este mai groaznic decât ambutiajele de la Paris și Lille.

Drumurile Ungariei au la fiecare 10 km indicatoare care avertizează „Animale” (Cerbi). Cerbii și căprioarele le vezi în România și Germania. Vânătorii îi vezi în nordul Franței.

Pe autostrăzile luminate ale Belgiei limita de viteză e de 120 km/oră. Consumul pentru un motor de 2000 e de 6,6 litri la suta de kilometri.

În Elveția porsche-urile, lamborghini-le, ferrari-urile, aston martin-urile circulă cu 120 kilometri la oră. Ușile ascensoarele se închid după ce reușești să-ți scoți coroana dentară, s-o ștergi cu năframa, s-o pui la loc și să-ți așezi cravata.

Pe autostrăzile Germaniei nu există limită de viteză. Dar, e bine să știți, asigurarea este valabilă doar până în 120 km/oră. Riscul e pe cont propriu.

E nevoie de vignetă, care e bine s-o procurați de la benzinăriile de la frontieră, pentru România (are 140 de km de autostradă, dar vigneta e solicitată și pe celelalte străzi), pentru Ungaria, Austria, Slovenia (autostrăzi est-vest, sud-nord), pentru Elveția (se cumpără pentru un an, autostrăzi în jurul lacurilor). Nu e nevoie de vignetă pentru autoturisme în Germania și Belgia. Autostrăzile franceze sunt cu plată. Asta e dacă reușești să-ți faci plinul. Rafinăriile erau în grevă.

Dacă vezi o mașină care s-a plasat pe ultima bandă și merge non-stop pe ea, indiferent de viteză, să știi că șoferul e român. Dacă vezi o mașină care merge cu 150 km/oră pe autostrăzile Ungariei sau Austriei, atunci, fii sigur, șoferul e român. Indiferent dacă e cu numere de București, Timișoara, Argeș sau Chișinău. Dacă vezi un tir care iese la depășirea altui tir, atunci, de cele mai multe ori, șoferul e polonez.

Dacă vezi doi polițiști care reglează circulația într-o intersecție, atunci, fii sigur, ai asigurat un ambutiaj de o oră la acea intersecție.

În rest, ai grijă la drum.

Niște lansări

joi, octombrie 7th, 2010

Inițial au venit cei de la editurile Arc & Știința. Să facem o lansare la Târgul de Carte de la Frankfurt. Știind furnicarul de acolo, am fost împotrivă. Am fost convins că e bine să vorbim despre Revoluțai Twitter și Aceasta este prima mea revoluție. Furați-mi-o. Am acceptat. Mihai Bacinschi a făcut acest afiș.

Ludmila Bulgaru, impresionată de carte, a cochetat frumos, a tras sfori inteligente. Așa a apărut a doua lansare. La Bruxelles. Și al doilea afiș.

Oleg Serebrian a fost invitat la Frankfurt și la Bruxelles. Ca să vorbească despre carte. N-a putut. Era mai simplu să facă o lansare la Paris. Așa a apărut al treilea afiș. Și a treia lansare.

Igor Mocanu, PR managerul Cartier de la București, a ajuns în situația scriitorului Alexandru Vakulovski. Scrie romane, studii într-un sat din sudul Basarabiei. Un exil benefic pentru un scriitor. Și atunci Vasile Ernu a acceptat să facă a patra lansare. La București. Așa a apărut al patrulea afiș.

Deoarece sunt autoritar și tiran, prin buna înțelegere a lui Vitalie Coroban, am zis că trebuie o ordine în capul meu. Din care cauză a apărut acest afiș.

Probabil, se va mai umbla la nume. Probabil, se vor mai fura revoluții. Probabil, vom îmbătrâni pe aiurea. Probabil, la 28 noiembrie, alții vor fi hoții.

Mă duc să citesc Alexandru Lăpușneanul. Să-mi împrospătez a doua descălecare.

Holocaustul la Periferie

joi, mai 13th, 2010

Azi, la 14.00 lansăm la Chișinău în Librăria din Centru Holocaustul la periferie. Persecutarea și nimicirea evreilor din România și Transnistria în 1940-1944, coodonatori: Wolfgang Benz și Brigitte Mihok, traducere din germană de Cristina Grossu-Chiriac, Editura Cartier, Colecția Cartier Istoric. Vineri, 14 mai 2010, ora 18.00, lansăm volumul la București în Librăria Cărturești Verona. Lansările vor avea loc în prezența profesorului german Wolfgang Benz.

Într-o societate tolerantă Holocaustul la periferie ar trece ca încă un eveniment editorial. Nu mă voi opri vizavi de percepția holocaustului din Transnistria la București. Vor fi voci diferite.

La Chișinău e cu totul altfel, ca să-l parafrazez pe dramaturgul Val Butnaru. Avem o societate intolerantă (vezi reacția majorității vizavi de intenția de paradă a gay-lor). Împărțită în două tabere intolerante: națională și sovietonostalgică. Cea națională încearcă să treacă cu vederea deportarea evreilor în Transnistria din timpul celui de-al doilea război mondial. Cea sovietonostalgică sau rusească încearcă să exploateze holocaustul din Transnistria ca o armă suplimentară împotriva României.

De ce am scos această carte?

Sunt adeptul firescului și toleranței. Istoria trebuie asumată. Istoria devine periculoasă, deosebit de periculoasă, când este utilizată în scopuri propagandistice.

Bogdan Hrib, un editor fericit

joi, martie 4th, 2010

Grupul editorial „Tritonic” a avut ieri două lansări la Chișinău. La Librăria9 a lansat volumele de crime scene „Indicii anatomice” și „Parfumul văduvei negre” de Oana Stoica-Mujea. La Librăria din Centru a lansat romanul de debut al Stelei Popa „100 de zile”.

Bogdan Hrib, președintele grupului „Tritonic”, este un editor fericit. A lansat două autoare tinere și foarte frumoase. Parcă luate din revistele glossy și aduse la Chișinău pentru a fi văzute în 3D. Iar Oana Stoica-Mujea îl face pe editorul Bogdan Hrib și erou de roman, și erou de scene fierbinți.

În „100 de zile” au intrat ca personaje literare primarul Dorin Chirtoacă și președintele Voronin. Restul e 7 aprilie 2009.

La o aniversare

miercuri, februarie 24th, 2010

Avem 15 ani. Ce facem?

Evenimente. Culturale.

Și cărți.

În martie vor apărea:

„Eroi și minuni ale Evului Mediu” al celui mai important medievalist Jacques Le Goff;

„SchrummSchrumm”, romanul lui Fernand Combet, care a apărut în Franța acum 40 de ani la o editură mică, readus recent  în atenția publicului mare de Gallimard;

„Holocaustul la periferie”, o antologie de studii despre holocaustul din Transnistria din anii 1941 – 1944, este o traducere din germană;

„Evanghelia trădării sau O biografie a lui Iuda” de Regis Burnet;

„Copilul din mașina galbenă”, probabil cel mai bun volum de poeme al Irinei Nekit;

„Bunele maniere” de Angela Cara într-o ediție revăzută, completată și de bun-smiț.

 Evenimente.

Joi, 25 februarie, la 18.15, la Librăria din Centru vă așteaptă, pentru prima dată la Chișinău, cei mai importanți poeți ai generației tinere din România: Claudiu Komartin și Dan Coman;

miercuri, 3 martie, la 17.00, la Librăria9 vor fi lansate romanele Oanei Stoica Mujea;

 miercuri, 3 martie, la  18.15, la Librăria din Centru va fi lansat romanul de debut al Stelei Popa „100 de zile”, prima lucrare de proporție despre evenimentele din aprilie 2009;

vineri, 5 martie toate Librăriile Cartier vă așteaptă la „Noaptea cărților deschise” (dichis și carte) într-un program de până la miezul nopții;

miercuri, 10 martie, la ora 18.15 la Librăria din Centru deschidem Expoziția de cea mai bună carte germană (voi reveni cu detalii).

Ne maturizăm frumos. Exploatând munca unui minor de 15 ani. Care-i face la 6 martie. (Ne cerem scuze că am mințit pe FaceBook, care nu permite sau permite cu restricții înregistrarea minorilor. Sper să fim înțeleși.)

Vă așteptăm. Și mulțumesc celor care vor fi alături de noi.

Lilia Bicec. Viișoara-Brescia

miercuri, decembrie 2nd, 2009

„Testamentul necitit. Scrisorile unei mame plecate la muncă în Occident” de Lilia Bicec. Lansat aseară la Librăria 9. Un text dezgolit de metafore în fața realităților de la începutul secolului XXI. Un text povestit fără intermediari. Lilia Bicec, colega mea de la anul întâi de facultate, a trecut prin tot calvarul basarabenilor care au trecut ilegal frontiere, ghidați de cărăuși cinici, ca să ajungă într-un Occident al visurilor lor. Iar Occidentul își trăia realitatea proprie.

Metaforele tac în fața unui destin tragic. Ca apoi să se încline în fața unei voințe de invidiat. Lilia Bicec a reușit să se integreze în societatea italiană.

Au fost și colegii de facultate. Cu excepția mogulilor. Avem bunici printre noi. Avem proaspeți tătici. Am vorbit despre cât de mărunt e corpul de literă la instrucțiile pentru medicamente. Intrăm în categoria oamenilor care încep să devină clienți fideli ai farmaciilor. Unii dintre noi circulă cu acte în regulă prin washingtoane și londre. Alții n-au trecut nici Prutul. Unii au iubit mulți. Alții n-au iubit niciunul. Unii mai iubesc și azi. Alții n-au iubit niciodată. Colegii mei de facultate. Cei care au văzut visele noastre. Iar aseară am văzut viața noastră.

Mark n-a fost

miercuri, noiembrie 18th, 2009

Ernu a plecat spre Timișoara. Cu tot cu eretici. Fără imperiu. Mark Tkaciuk n-a fost la lansare.

Mi-a spus bunică-mea încă în 1972: „Ăștia (komuniștii) una spun, alta fac”.