Articole cu următoarea etichetă ‘Jonathan Powell

Powell cel bun

miercuri, noiembrie 7th, 2012

Jonathan Powell a fost consilierul laburistului Tony Blair. Fratele său a fost consilierul conservatoarei Margaret Thatcher. Ceea ce l-a făcut pe Kohl, fostul cancelar german, să-i zică când s-au întâlnit la Bonn că se bucură să-l întâlnească pe „Powell cel bun, nu pe Powell cel rău”.

După mai bine de zece ani în prim-planul politicii britanice, avându-l ca maestru pe Niccolo Machiavelli, Powell îl propune pe noul Machiavelli:

„Liderii prudenți nu trebuie să se gândească la moștenirea lor în ultima zi, ci în prima.”

„Dacă liderii vor să plece pașnic de la putere, ei nu pot sta în funcție mai mult de zece ani.”

„Orice om pe care îl încetinești din mers este un vot pierdut. E vorba de cortegiul liderului.”

„Un prim-ministru se teme cel mai mult de acel telefon în miez de noapte în care i se comunică victimele de război.”

„Dacă adopți o poziție complet exagerată într-o negociere, atunci vei plăti prețul în alta.”

„Lecția fixată în mintea mea de pe atunci era nebunia și imposibilitatea de a încerca să ascunzi ceva în politică.”

„Anchetele pot să îl facă pe prim-ministru să câștige timp, dar rareori vor reuși să reabiliteze total guvernul sau să rezolve problema, oricare ar fi faptele.”

„Oricât de gravă și neadevărată ar fi o calomnie, un politician ar face mai bine să evite un proces pentru calomnie și să se concentreze pe respingerea fermă a acuzației.”

„Este esențial ca litera legii să fie aceeași pentru oricine, inclusiv pentru cei aflați la putere.”

„Numirea unui cabinet este o chestiune politică, nu de resurse umane.”

„Un prim-ministru înțelept ar ignora totuși opoziția și ar merge hotărât înainte cât este puternic, în loc să avanseze gradual și să permită o creștere a rezistenței.”

„Lumea este plină de lideri precum Mugabe, cu care un prim-ministru britanic nu vrea să fie văzut că se întâlnește. Dar ordinea alfabetică a statelor, va plasa tot timpul la reuniunile globale liderii Marii Britanii (UK) alături de cei din Zimbabwe.”

Așa spun cărțile.

NOUL MACHIAVELLI de Jonathan Powell. Traducere din engleză de Alex. Șiclovan (Editura Cartier, 2012)

(Pentru Cartea zilei, PublikaTV)

După cărți

luni, noiembrie 5th, 2012

Ce face un consilier al prim-ministrului Marii Britanii după atacul din 11 septembrie?

„În ziua de după atac, am mers pe jos pe Whithehall până la librăria Waterstone”s din Trafalgar Square și am cumpărat toate cărțile pe care le-am găsit despre talibani. De departe, cea mai bună era Talibanii: povestea liderilor militari afgani de Ahmed Rashid, și m-am așezat la birou să o citesc de urgență. Tony (Blair, n.m.) și Alastair au dorit să o împrumute de cum am terminat-o.”

Din Noul Machiavelli de Jonathat Powell.

Ludovic

joi, noiembrie 1st, 2012

De fapt, ar fi trebuit să spun așa:

„Florența gonfaloniere-ului pe viață Piero Soderini l-a avut pe Niccolo Machiavelli. Franța lui Ludovic al XIII-lea l-a avut pe cardinalul Richelieu. Rusia lui Nikolai al II-lea l-a avut pe Grișka Rasputin. Maria Britanie a lui Tony Blair l-a avut pe Jonathan Powell. Moldova lui Voronin l-a avut pe Mark Tkaciuk.”

Am pus Medici. Istoria îi va ține minte pe ei. Familia Medici. Am pus Ludovic al XIV-lea, chiar dacă Richelieu a fost doar primii ani, pe când Regele Soare era un prunc. După aia am cedat înțelepților istorici englezi și am pus Ludovic al XIII-lea.Chiar dacă senzația mea e că e vorba mai degrabă de rivalitatea istorică a englezilor cu francezii.

Am scos Nikolai al II-lea. Și nici nu ne-am gândit vreodată la Mark Tkaciuk.

Am citit din Noul Machiavelli: „… o mare parte din timpul meu (a lui Jonathan Powell, nota mea) era alocată pregătirii discursurilor pentru Tony (Blair, n.m.), doar pentru a le vedea apoi respinse. Tony moștenise un truc de la mentorul său, Derry Irvine, de a respinge discursurile fără a le citi măcar, în speranța că noua versiune va fi cea mai bună.”

Ludovic al XIII-lea sau al XIV-lea nu prea contează pentru Republica Moldova sau România de azi. Cartea lui Jonathan Powerr contează. Dacă politicienii noștri, întâmplător, citesc. Indiferent, dacă sunt la București în plină campanie electorală sau dacă sunt la Chișinău într-un mandat pozitiv ca cel al lui Tony Blair din 1997, când „guvernul se confruntă cu așteptări exagerate”.

Criminalitatea crește. Oricum

marți, octombrie 30th, 2012

Din Noul Machiavelli de Jonathan Powell.

Niște funcționari de la Interne au venit să prezinte prim-ministrului situația despre criminalitate. În grafice colorate în PowerPoint ei au arătat cum va crește criminalitatea. Blair i-a întrebat de ce va crește rata. Oficialii au replicat că se „datorează creșterii economice care va cauza tentații mai mari criminalilor.” Ce se poate întâmpla în cazul când economia intră în recesiune? „Fără ezitare, oficialii au răspuns că va crește criminalitatea, deoarece oamenii vor fi lipsiți și tot  mai mulți vor recurge la furt pentru a supraviețui”.

Cartea va fi lansată la Librăria din Centru din Chișinău în prezența lui Jonathan Powell. Marți, 6 noiembrie, la 18.15.

Vor vorbi unii dintre primii cititori ai cărții în traducere românească: Vlad Filat, prim-ministru, Marius Lazurca, ambasadorul României la Chișinău, Andrei Țurcanu, scriitorul și fostul consilier prezidențial, Nicu Popescu, expert politic cu viză în Londra.

Cartea se vinde cu preț promoțional azi, mâine, poimâine. În Librăriile Cartier.

Jonathan Powell a fost consilierul laburistului Tony Blair. Fratele lui a fost consilierul consevatoarei Margaret Thatcher.

Librăria din Centru este vizavi de Ministerul de Interne.

Noul Machiavelli a întârziat

joi, iulie 12th, 2012

Am crezut că reușim. Dar Bucureștii s-au grăbit.

Lucrăm. Poate va prinde bine pentru cei ce vin în toamnă.

Dacă democrația devine un simulacru, ca în Ucraina lui Ianukovici sau ca Republica Moldova lui Voronin, atunci această lucrare nu are nicio relevanță.

Noul Machiavelli

Jonathan Powell, autorul lucrării „Noul Machiavelli”, a fost consilierul lui Tony Blaier, fost prim-ministru al Marii Britanii:

„Înainte de toate, aş vrea să clarific ce nu este această carte. Nu este o rememorare a anilor Blair, căci există deja destule lucrări de acest fel. Nu este un tratat academic despre Machiavelli, deşi nu sunt prea multe de acest fel, dar nu sunt eu persoana în măsură să scriu unul. Şi nu poate fi considerată o istorie a anilor Blair, fiindcă nu a trecut suficient timp spre a redacta aşa ceva.

În schimb, ea este destinată să fie trei lucruri. În primul rând, o încercare de a verifica dacă maximele lui Machiavelli mai corespund realităţilor politice moderne la fel de bine ca atunci când au fost scrise. În al doilea rând, o încercare de a trage nişte învăţăminte despre conducere şi despre exerciţiul puterii pentru viitorii practicieni, pe baza experienţei mele în guvern. În final, lucrarea ilustrează o serie de generalizări prin intermediul unor anecdote din perioada pe care am petrecut-o la guvernare, referitoare la Tony Blair şi la ceea ce ştiu despre alte guverne britanice şi administraţii americane, într-o manieră similară cu modul în care Machiavelli şi-a ilustrat operele prin anecdote personale din vremea sa în guvernul florentin. Aceste anecdote reprezintă materialul de bază pentru uzul viitorilor istorici şi nu o încercare de a scrie istoria eu însumi. ”