Articole cu următoarea etichetă ‘Ion Druță’

La aeroport

luni, iunie 13th, 2011

Când aterizezi la aeroportul din Chișinău ești întâmpinat de:

1. trei cumetre, îmbrăcate în verde, care privesc lung și iscoditor la pasagerii care coboară pe pământul lor. Sunt la 50 de metri de avion. Una e cu o mătură în sus. Un fel de onor al măturatului.

Și privește.

Alta e cu o căldare albastră. Pusă la picioare.

Și privește.

A treia e cu mâinile încrucișate.

Și privește.

2. vreo zece-doisprezece grăniceri amestecați cu polițiști.

Care privesc și ei.

3. restul personalului aeroportului, aflat pe pistă sau în zonă. Toți se opresc din ceea ce făceau. Bănuiesc că făceau cândva ceva.

Și privesc.

E o încremenire a Moldovei. Ca în Druță. Ion Druță.

Etichete: ,
Publicat în ZZ | 3 Comentarii »

Chișinăul lui Pușkin. Promoțional

joi, mai 26th, 2011

În mai și iunie cartea „Ioan Halippa. Chișinăul în timpul lui Pușkin (1820 – 1823) cu 333 de intersecții” se va vinde la preț promoțional.

Manuscrisul lui Lică Sainciuc, până a ajunge carte, a fost purtat prin diferite birouri. De la 1998 din cel al primarului Urechean până la cel de mai jos.

A pierdut prefața lui Ion Druță. S-a rescris de câteva ori. Și arată ca o carte de artă. Dar este foarte familiară. Are ceva din năzbâtiile lui Lică Sainciuc. Și un Chișinău medieval moldovenesc. Așa cum nu mai este.

Etichete: , , , ,
Publicat în ZZ | Un comentariu »

Romanele tranziției basarabene

marți, ianuarie 25th, 2011

Sunt câteva romane care închid o paradigmă literară și socială. După mine, cel mai important e „Martorul” lui Vasile Gârneț, apărut în 1988. Și romanele lui Aureliu Busuioc, care dintr-un hedonist al literaturii din anii sovietici și un autor zgârcit în opere, devine cel mai fecund romancier al tranziției. Ultimul roman e excelentul  „Hronicul găinarilor”. Această perioadă a culminat cu cele patru romane ale literaturii 68: Povara bunătății noastre de Ion Druță, Zbor frânt de Vladimir Beșleagă, Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache, Singur în fața dragostei de Aureliu Busuioc.

„Gesturi. Trilogia nimicului”  al lui Emilian Galaicu-Păun e atemporal și prea dens ca scriitură pentru a închide sau deschide paradigme.

O nouă paradigmă literară critica o începe cu „Pizdețul” lui Alexandru Vakulovski și „Iepurii nu mor…” a lui Baștovoi. După mine, ea începe cu „Totul despre mine!” de Constantin Cheianu. Iar conturarea o face Vasile Ernu cu „Născut în URSS”.  Această listă poate continua cu „Înainte să moară Brejnev” de Iulian Ciocan, „Karlik” de Pavel Păduraru, „Măcel în Georgia” de Dumitru Crudu, „Nekrotitanium” de Planeta Moldova, „Sex & Perestroika” de Constantin Cheianu, „157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană” de Alexandru Vakulovski, care este și cel mai prodigios romancier (mai sunt „Letopizdeț” și „Bong”).

(Anchetă publicată în Timpul, 21 ianuarie 2011)

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,
Publicat în Dosar | 8 Comentarii »

Fulgușor & Perestroika

luni, septembrie 20th, 2010

Era perestroika. Era Anna Ivanovna. Cafeaua costa 7 copeici. La aceeași masă stăteau Viorel Mihail, Val Butnaru, Seva Ciornei, Costică Olteanu, Boris Bechet, Boris Vieru, Valeriu Reniță, Sandu Canțîr, Boris Cremene, Costică Cheianu, Nicolae Popa, Vlad Pohilă. Em.Galaicu-Păun umbla cu basca lui Nichita Danilov prin Chișinău. Vasile Botnaru umbla cu bicileta prin Chișinău. Se mai împiedica de masa ceea Gheorghe Gheorghievici (Gheorghe Mazilu). Valentin Guțu și Eugen Lungu pregăteau pentru tipar „Opere” de Ion Druță în 4 volume. Lumea mai știa cine e Onache Cărăbuș. Eugen Cioclea părăsea Moscova pentru Chișinău și vocifera: „Cei patru mari poeți sunt trei: Cioclea și Ciornei”. Seva, „cu un ceainic bălăbănindu-se la gât, constata doar că e vorba de rimă. De aia a pus Ciornei. Cioclea nu intra în piciorul de vers. „Sfatul Țării” încă nu apăruse. „Tinerimea Moldovei” încă nu dispăruse. Lumea uitase de Brejnev. Voronin încă nu apăruse. Lorina Bălteanu încă nu era la Fundația Soros. „Învățământul public” încă nu era „Făclia”. Vasile Tarlev încă era șofer la teatrul „Eminescu”. Lumea încă era prin sate. Republica Moldova încă nu apăruse. URSS încă nu dispăruse. Se vorbea despre Godot, RDG, Ceaușescu, Mircea Dinescu, „Ogonek”.

Deoarece toate ăstea trebuiau să se întâmple într-un loc, el a fost numit „Fulgușor”. La intersecția dintre Veronica Micle și Mihai Eminescu. Culorile sunt ale lui Tudor Coman.

Etichete: , , , , ,
Publicat în ZZ | 13 Comentarii »

Punctul G al literaturii din RSSM

joi, iunie 3rd, 2010

Erau tineri. Erau viguroși. Erau puși pe pozne. Sperau să facă un altfel de roman decât cel cu komunistul bun și chiaburul rău. Nu au putut schimba un alfabet. Dar au reușit să schimbe o literă: „G”. Dar această literă a însemnat punctul G al literaturii din RSSM. Erau anii 60 ai secolului trecut. Aureliu Busuioc și-a luat intelectualii în „Singur în fața dragostei”. Ion Druță și-a luat țăranii în „Povara bunătății noastre”. Vladimir Beșleagă și-a luat destinul tragic al basarabeanului în „Zbor frânt”. Vasile Vasilache a luat destinul comic al basarabeanului în „Povestea cu cocoșul roșu”.

Au urmat 30 de ani în care Aureliu Busuioc a fost hedonistul Chișinăului. A mai publicat doar două romane. Câte unul la zece ani. A preferat să-și irosească talentul prin glume acide, ironii la un pahar de vorbă, la vânătoare. Unde vânatul e altul. Iar din 1997 încoace a scos câte un roman la trei ani. „Lătrând la lună”, ”Pactizând cu diavolul”, „Spune-mi Gioni”, ”D-ale vânătorii”. Și ultimul roman „Hronicul găinarilor”. Ar fi frumos să fie citit dintr-o parte. Dar este prea dureros pentru noi. Este Hronicul nostru. De la 1812 încoace. Este mitologia pe care am creat-o noi ca popor, este destinul pe care l-am acceptat noi. Am fi putut fi Helios, Faeton, Poseidon, Narcis, Ulise, Paris, Pan. Dar asta e mitologia altora. A noastră se numește „Hronicul găinarilor”.

HRONICUL GĂINARILOR de Aureliu Busuioc. (Editura Prut Internațional, 2006)

Pentru Cartea Zilei, PublikaTV.

Etichete: , , , , ,
Publicat în Dosar | 19 Comentarii »

Facebook Urmăreşte-ne pe Twitter Abonează-te la RSS

Blog din Moldova