Nici un cuvânt despre ceasurile lui Voronin. Doar despre publicitate. Toate ceasurile din publicitatea glossy arată 10 și 10. Sau 1 și 50. Verificați, vă rog, ora în revistele voastre.
Imagine din Esquire
Articole cu următoarea etichetă ‘Hamlet’
Speranța. 53
Miercuri, august 5th, 2009
Cei patru lideri negociază. Până și Baba Vanga face pronosticuri. Fiecare jurist vine cu o altă soluție. Constituția noastră oferă mai multe interpretări decât poemul Vaca de Em.Galaicu-Păun.
Vreau să constat doar două lucruri.
Primul. Ratingul AMN-ul este exprimat de locul pe listă a lui Veaceslav Platon. La alegerile din aprilie el a fost cel de-al 11-lea deputat AMN, ultimul loc de parlamentar al formației. La 29 iulie el a intrat în parlament fiind al 7-lea, ultimul loc eligibil AMN.
Doi. Cei 53 de deputați liberal-democrați oferă Basarabiei o speranță. Un sentiment care a lipsit aproape 20 de ani pe aceste locuri. Iar negocierile lor și așteptările societății îmi aduc aminte de piciorul Tamarei, care vroia să oprească închiderea ușilor ascensorului. Ar putea ca această ușă să se deschidă. Ar putea ca ușa să-i prindă piciorul și să nu vrea să se deschidă. Fără ajutorul cuiva. Și atunci ascensorul va fi abandonat pentru scări. Indiferent de etajul la care urmează să ajungi.
Și sper să nu mai revin la politic. Începe să mă irite.
Un tip speriat
Joi, iulie 30th, 2009
Răsfoind bătrânește google-ul, am dat abia acu de aceste vorbe, spuse într-o toamnă târzie. Pe un blog românesc.
”1. # cezarpaulon 29 Nov 2007 at 2:17 am
@ vasgar: Dar cum ti s-a parut interviul cu Gheorghe Erizanu, de la Editura Cartier? Pe mine m-a socat chestia cu presiunile care inca se fac in Basarabia asupra editorilor de carte romaneasca. Fata care i-a luat interviul mi-a zis ca omul era destul de speriat si a evitat sa vorbeasca despre multe lucruri in fata reportofonului. De exemplu, la un moment dat zice de o carte care nu a putut fi publicata nicaieri in Moldova – dar n-a vrut sa spuna despre ce carte e vorba.
Chiar asa de grava e situatia?
(interviul e la adresa asta)
am citit interviul cu Erizanu. nimic nou, credeam ca aceste lucruri se cunosc. comunistii, care guverneaza astazi in Rep. Moldova, privesc cu suspiciune pe oricine se declara roman… sunt sicanari jegoase (controale, temporizari la aparitie, tiparire…), plus atacuri comandate in presa controlata de ei. nu stiu despre ce carte/manuscris vorbeste. voi incerca sa aflu, sper ca nu e doar o fluturare de batista rosie. un pasaj din interviu m-a deranjat putin, pentru ca e foarte aproximativ. e chiar primul sau raspuns, unde vorbeste despre premiile Uniunii Scriitorilor din Romania (USR), incepand cu 1995. pai, eu am luat Premiul USR, la concurenta cu toata suflarea poetica romaneasca, inca in 1992, pentru “Personaj in gradina uitata”. si altii au luat premii depline (Leo Butnaru, Vitalie Ciobanu, Mihai Cimpoi…), doar Galaicu-Paun, colegul sau de editura, a luat un premiu special…
dar il inteleg pe Gheorghe. era foarte atent la ce spune pe zona politicului, pentru a nu avea probleme la Chisinau, asa ca a avut o formulare mai neglijenta in zona literara…
Numai ceva sa nu uit: miercuri 16 noiembrie!
@ vasgar: Din pacate, despre problemele celor care se declara români la Chisinău se stie prea putin la Bucuresti.
- 5. # charles baudelaireon 02 Jan 2008 at 2:35 pm
Pai, am impresia ca Erizanu mereu a fost un speriat. De, frica are ochi mari! Pacat ca nu e mai realist si mai curajos…
tarascon”
Charles, și eu care credeam că, chiar dacă nu sunt atât de frumos ca Schiller, îl întrec în frumusețe pe Rimbaud?!
Skacika
Luni, iulie 27th, 2009
Komuniștii au pierdut alegerile. La scacika de la Moscova. Accepți o invitație alături de patru președinți și doi smirnovi. Chiar dacă ai un cal englezesc pursânge. Care ajunge al doilea. Dar nu inventezi o întâlnire bilaterală cu Medvedev, care, de fapt, nu a avut loc. Nu accepți să stai lângă doi președinți, care reprezintă două transnistrii. Așa începi să trăiești într-o realitate a iluziilor. O fi fiind frumoase. Dar visurile, oricum, durează mai puțin decât viața. Doar dacă nu mori în vis.
Iar 7 aprilie a fost doar începutul sfârșitului. El se poate încheia la 29 iulie. Sau peste un an. Sau peste doi. Sau în 2012. Dar nu poate fi cu happy end. Problema alegerilor din 2009 pentru Voronin & Ko. era să piardă frumos. Dar nu să învingă. Cu orice preț. Reacția dură a forțelor de ordine, care ar putea veni după 29 iulie, probabil, va transforma societatea moldovenească în Piața Marii Adunări Naționale din 8 aprilie, ora 00.30, când lumea s-a împărțit doar în două categorii: în călăi și în victime.
Sunt pesimist. Și o spun azi. Vizavi de planurile actualei conduceri. Sunt optimist. Și o spun azi. Vizavi de electoratul din Republica Moldova. Mâine nu voi avea dreptul. Conform legislației. Iar poimâine ar pute fi târziu. Sau inutil.
Scriitorul. Cel care vine
Luni, iulie 20th, 2009
Un suflet drag mie vrea să devină scriitor. Ca să nu mă doară un adevăr îmi spune o minciună frumoasă. Un scriitor poate deveni mare când spune adevăruri dureroase. Poți vinde cărți care au caractere. Caracterul adevărului. Sau caracterul stilului. Nu vei fi un scriitor mare dacă vinzi vise. Frumoase. Cuminți. Atât că fericirea atunci e în altă parte. Și toate zilele vieții tale poartă numele de luni.
Bechet. Tatăl
Marţi, iunie 30th, 2009
Bechet. Boris. Actorul. Are doi feciori mari. Actori și ei. La o discuție mai aprinsă cu mezinul, Boria Bechet i-a tras o palmă. Mezinul i-a cerut creștinește să-i mai tragă una. Tata i-a făcut pe plac. Încreștinat, mezinul s-a dus în camera sa. Și i-a spus fratelui mai mare: ”Bade, am să mă căsătoresc. Am să fac un băiat. O să-i pun numele Boria. Și o să-l bat în fiece zi.” Iar până atunci actorii Bechet își fac meseria. Tatăl Bechet mai mult prin spoturile publicitare de la Chișinău. Mama la teatrul ”Mateevici”. Feciorii prin filme și pe scenele bucureștene. Sunt sigur: sunt foarte buni. Feciorii Bechet.
Luni
Luni, iunie 29th, 2009
Îmi place miercuri. Când era joi. Luni, aici, nu se întâmplă nimic. Aceleași griji, aceleași nevoi. Aceași uimire înmărmurită a nimicului. Atât doar că o încep de la un capăt. În Africa antilopele sar de colo-colo. În Rusia prețul la petrol iar scade. Iar vine criza. În Honduras (sunt gelos pe acestă denumire) au dat jos un președinte. Care vroia sa mai guverneze vreo patru ani. Vroia omul să modifice constituția. Ca în toate hondurasele care se cred țări. Și stabile. Europenii liniștiți încep să se scurgă prin Chișinău în diverse comisii, delegații. Avem o țară. De luni. Fără antilope. Fără petrol. Fără Honduras. Cu câțiva europeni. Liniștiți.
Despre politică
Joi, iunie 18th, 2009
Cu cât e mai puțină democrație cu atât se vorbește mai mult despre politică. Politicul începe nefiresc să domine viața noastră. Viorica M., regizorul, care l-a înțeles pe Hamlet după ce a văzut spectacolul Luminiței Țâcu, mi-a spus că va citi acest blog doar dacă voi vorbi despre politică. Politica mă interesează doar atunci când îmi umbrește câmpul meu de libertate. Umbra brazilor din fața fostului Comitet Central m-au acoperit. Dar acu mă deranjează mai tare tobele lui Garik, percuționistul Trigonului, care repetă cu un etaj mai jos, decât politica moldovenească. Are o plăcere sadică să bată în toate tobele Chișinăului odată. Și este bun. Noroc că sunt afon. Iar când îmi aduc aminte că fiică-mea a bătut și ea tobele, umbra brazilor din fața CC-ului îmi par o carte poștală, aruncată de poștaș într-o cutie care n-a mai fost deschisă din 2001.
Oxigen. Noul val
Marţi, iunie 16th, 2009
Oxigen. Încă o lucrare de diplomă a absolvenților de la actorie din Chișinău. În regia Luminiței Țâcu. Și asta-i după Hamlet. Un val teatral atât de proaspăt și viril Chișinăul nu l-a avut din 1985, când veneau șciukiniștii cu Vutcarău, Fusu & Ko. Godot a fost atunci prima adiere a schimbărilor care au urmat. E adevărat. Schimbarea era dictată de Kremlinul lui Gorby. E adevărat. Ei au prezentat spectacolele pe scena ”Luceafărului”. Actualul val se impune prin subsoluri. În 513, în subsolul de la Academia de Teatru (sau Arte Frumoase, nu știu denumirea exactă). Probabil va fi altfel. E cert un lucru. Chișinăul are nevoie de oxigen. Ca să poată dansa. Ca să poată iubi. Ca să poată trăi. Ca să poată minți. Altfel decât a fost până acu. E nevoie de oxigen, Hamlet!
Comentarii recente