Articole cu următoarea etichetă ‘Eminescu

Matei Vișniec: Despre Seneca

miercuri, iulie 13th, 2011

„Opera poetică” a lui Matei Vișniec va apărea în colecția Poesis. Colecție care a devenit anticamera Premiului Național Mihai Eminescu. Pe lângă poeții canonici (de la Eminescu la Stănescu) au mai apărut: Emil Brumaru, Mircea Dinescu, Șerban Foarță, Cezar Ivănescu, Dinu Flămând. Mi-am dat seama că ceilalți au încremenit în canon. Sistez lista. Dinu Flămând a fost ultimul apărut. În noiembrie 2007. A luat Premiul Eminescu pentru 2010.

Eu tac. Vorbește poetul.

DESPRE SENECA

Lovesc şi eu, loveşte şi tata

iată-ne trecuţi de primul rînd de soldaţi

lovesc şi eu, loveşte şi tata

soldaţii sînt din ce în ce mai eleganţi

pe măsură ce înaintăm

în adîncul coloanelor

sîntem serviţi cu lichioruri fine

şi purtăm discuţii despre Seneca

şi despre economia politică

iată-ne ajunşi la capăt

cu hainele sfîşiate, cu pumnii sîngerînd

asmeni celor

din primele rînduri

Lovesc şi eu, loveşte şi tata

iată-ne trecuţi de primul rînd de soldaţi

lovesc şi eu, loveşte şi tata

soldaţii sînt din ce în ce mai eleganţi

pe măsură ce înaintăm

în adîncul coloanelor

sîntem serviţi cu lichioruri fine

şi purtăm discuţii despre Seneca

şi despre economia politică

iată-ne ajunşi la capăt

cu hainele sfîşiate, cu pumnii sîngerînd

asmeni celor

din primele rînduri

Preoții culturii

joi, ianuarie 20th, 2011

Scrisoarea semnată de ministrul Focșa a venit după epuizarea interdicției Filat vizavi de cartea „Sexul povestit celor mici”, apărută la editura Prut Internațional în 2003.

Parcă era o temă epuizată. Pentru Filat. Pentru editură. Pentru librari. Pentru sex. Pentru cei mici. Pentru părinți. Pentru procurori.

„Sexul…” a mai rămas deschis pentru Ministerul Culturii. Aveți mai jos un fragment al salvării națiunii de „sexul” burghezo-moșieresc. Care mi-a adus aminte de preotul de la Blaj.

Preotul de la Blaj avea un nume. Al.Grama. Și, de asemenea, avea grijă de moralitatea junimii românești. Ca și ministrul nostru. Voi da mai jos citatul. Dar nu înainte de a ruga Ministerul Culturii și vigilenții neprihăniți să nu interzică cartea din care voi da citatul. Ea este în librăriile Cartier. Se numește „Eminescu. Negocierea unei imagini” de Iulian Costache. A apărut în 2008 la Cartea Românească. Iar Iulian Costache a fost zilele acestea invitatul Conferințelor Bibliotecii Naționale din Chișinău și invitatul Universității din Bălți.

Așadar, preotul din Blaj, cu mai bine de un secol în urmă scria: „Ce ar zice oare Eschil și Aristophane, când ar vedea, cum se adapă la noi tinerimea din „Călinul” lui Eminescu, a cărui cuprins este cât se poate de scandalos și necurat, descrierile cât se poate de pornografice și iritătoare pentru beata tinerime? De probă pentru publicul care nu scie ce cetesce tinerimea noastră inocentă din Eminescu, aducem aici numai câteva idei din poema aceasta afurisită a lui. Chiar la început spune Eminescu tinerimii, cum Cîlin în dricul nopții se sue pre un deal la un castel, rupe gratiile de la fereastra unei chilii din acel castel și intră în lăuntru. În lăuntru la lumina lunei vede o fată durmind după un părete de „țesătură de păingin”. Atâta nu-i destul poetului nostru, ci mai spune, cum fetei îi ie desprinsă haina, cât „i-s-arată trupul, alb în goliciunea-i, curăția ei de fată”, și cum fetei „de a vârstei ei căldură fragii sânului i se coc”. Nici atâta nu-i este destul, ci mai spune tinerimii, cum Călin rupe pânza, și apoi vede „a frumuseții haruri goale”. Simțul de pudoare nu ne lasă a mai continua și a mai spune și scenele următoare”.

Cartea la Intercontinental

miercuri, iunie 16th, 2010

Sunt împotriva subvenționării editării de carte din banii publici. Cel mai mare editor român al scriitorilor basarabeni abia dacă este cunoscut de librarul din propriul cartier. Iar editorii basarabeni care au fost subvenționați pentru editarea scriitorilor români îl cunosc pe Eminescu și Caragiale mai degrabă de pe bancnotele de roni decât din volumele publicate. Tirajul, volumul, aspectul unei cărți subvenționate sunt determinate de banii pe care îi va primi editorul. Rapoartele vor suna frumos. Atât doar că impactul acestor cărți va fi unul steril. Editorul și funcționarul donator vor avea grijă doar de borderouri și facturi.

Cartea românească tipărită la Chișinău și exportată în România achită TVA de 9% în vamă. Asta înseamnă că editorii basarabeni sau partenerii editorilor basarabeni achită taxă statului român din prețul unui articol care încă nu este vândut. Este practica capitalismului incipient sau măsuri restrictive vizavi de partenerii neloiali. Asta e ca să vorbim despre relațiile specifice dintre cele două țări.

Repatrierea obligatorie a valutei într-un termen fixat de guvernul de la Chișinău e o altă relație specifică a celor care operează în domeniul cărții românești.

Pierderea prin mapele ministeriale a Scrisorii AȘM despre trecerea la noua ortografie („â” din „a” și sunt), amânarea examinării Legii activității editoriale sunt alte aspecte ale activității editorului basarabean.

La Intercontinental, București a fost o conferință. Relațiile moldo-române în noul context (geo)politic. Experții și oficialitățile au vorbit despre politic. Și despre relațiile speciale. Eu am vorbit despre carte.