Articole cu următoarea etichetă ‘Em.Galaicu-Păun

Cartier. Date biografice

marți, decembrie 27th, 2011

În toamna lui 1994 venea din Canada, pentru Editura Cartier, echipamentul tehnic. Erau Mac-uri. Chișinăul n-avea reprezentanți oficiali sau cei care se dădeau reprezentanți oficiali, de fapt, nu erau. Bucureștii erau foarte scumpi. Canadienii, prin emigranții basarabeni, ne-au oferit cele mai bune prețuri.

Ce este un Mac, pe atunci, știau câțiva oameni din Chișinău. Cine e Steve Jobs știua doi oameni. Întâmplător, cei doi erau de la Cartier.

Chișinăul era computerizat ca și acum. Non-Mac.

Mac-ul nu era iubit la Chișinău din cauza că nu existau programe piratate. Totul trebuia cumpărat. Iar munca intelectuală este scumpă.

Aceste două Mac-uri sunt produse în Irlanda. Au fost fotografiate de Valentin Vârtosu jr. Piciorul de scaun, intrat în cadru, face parte din conceptul fotografului.

Cu ele au fost machetate „Lunaticul nopții scitice” de Nicolae Popa, „Frumoasa lumii” de Mihai Eminescu, „Gesturi (Trilogia nimicului)” de Em.Galaicu-Păun, revista glossy „Cartier magazin” și DEI-ul.

Cartier blog

luni, decembrie 26th, 2011

Un pic mă deranjează mailurile cu felicitări, cu imagini, filmulețe și cu un „Crăciun fericit”. Sunt de modă veche. Eu sunt de modă veche.

Crăciunul meu fericit ține de butonul „Cartier blog” de pe site-ul editurii. Au acceptat să-mi ușureze munca și s-au pus pe scris Dorin Tudoran, Alexandru Vakulovski. Claudiu Komartin mă ajută în spațiul internautic de ani buni. Așteptăm să ni se alăture prin scris și îngerul rușinos Emil Brumaru. Din când în când, dacă sunt aleșegeri, apare și Dorin Onofrei. Emilian Galaicu-Păun a trecut cu valizele pe alt site. Iar Vitalie Coroban, dezamăgit, că inscripția „Guvernul Republicii Moldova” e făcută de amatori (a se vedea distanța nepermis de mare sau amatoricească dintre cuvinte).

Atât în ultima zi de luni a acestui an.

Cărțile anului 2011. Basarabenii

joi, decembrie 22nd, 2011

În 2011 a fost multă proză. Ne maturizăm.

Mircea V.Ciobanu a fost cel mai activ cronicar. Și-a pus în cap toate generațiile: de la Nicolae Dabija la Iulian Ciocan. Și are o altă părere despre maturizarea literaturii române din Basarabia.

Ministerul Culturii din Chișinău și-a schimbat preferințele. La recomandările Uniunii Scriitorilor din Moldova, fără concurs, banii pentru editare de carte nu se mai duc la editurile de stat (Lumina, Cartea Moldovei), ci la Editura Arc. Este o schimbare și asta.

Scriitorii basarabeni și-au lărgit aria geografică a editurilor. Dar s-au izolat în propria găoace, nesiliți de nimeni. E o impresie. Probabil e complet aiurea.

Pe piața românească au apărut primele eBook-uri: Humanitas Digi, Polirom și Cartea Românească prin Elefant, Adevărul, Litera și Cartier.

Probabil, mi-au scăpat titluri. Le puteți completa. Voi fi recunoscător.

Eseu

Tamara Cărăuș – Capcanele identității, Editura Cartier

Ion Țurcanu – Descrierea Basarabiei, Editura Cartier

Aureliu Busuioc – Căutarea pierderii de timp, Editura Prut Internațional

Iurie Colesnic – Chișinăul din Amintire, Editura Grafema Libris & Ulisse

Iurie Colesnic – Autori de la Viața Basarabiei, Editura Grafema Libris & Ulisse

Lucreția Bârlădeanu – Scrisori din Paris, Editura Arc

Marcel Gherman – Cartea viselor (Debut), Editura Arc

Proză

Mihail Vakulovski - Tovarăși de cameră. Student la Chișinău. Rockman , Editura Cartea românească

Dumitru Crudu – Oameni din Chișinău, Editura Tracus Arte

Iulian Ciocan – Tărâmul lui Sașa Kozac , Editura Tracus Arte

Emilian Galaicu-Păun -  Țesut viu. 10 x 10, Editura Cartier

Oleg Serebrian – Cântecul mării, Editura Cartier

Anatol Moraru – Nu mă tentează, Editura Cartier

Nicolae Leahu – Erotokriticon, Editura Cartier

Doina Postolache – Valiza cu busole sau 601, Editura Arc

Claudia Partole – Ultima amantă, Editura Arc

Dumitru Crudu (editor) – Covoare moldovenești. 16 tineri prozatori basarabeni, Editura Grafema Libris

Poezie

Vasile Romanciuc – Purtătorul de cuvânt al tăcerii, Editura Arc

Arcadie Suceveanu – Ființe, umbre, epifanii, Editura Arc

Călina Trifan – Femeile iubesc cum respiră, Editura Arc

Nicolae Leahu – Alungarea muzelor din cetate, Editura Cartier

Tirajul scurt

vineri, noiembrie 18th, 2011

Primul volum de versuri al lui Cortazar a apărut în 200 de exemplare. Primul roman Marquez a apărut în 1000 de exemplare. Se zice că din banii autorului.

Descărcam un import de carte. Ieri. Noutățile Humanitas. Distinsul critic literar Eugen Lungu m-a prins în flagrant.

- Și tu, Gheorghe?!

- Și eu, Eugen. Acu înțelegi de ce tirajele Cartier sunt mici?!

Am descărcat foarte repede. Eram eu, Jean, șoferul nedormit după un export și import, Valentin, depozitarul, Valentin Vârtosu, machetator Cartier, Carolina, directorul vânzări Cartier, Tamara, directorul Librăriei din Hol, ușierul imobilului din strada București, nr. 68 și Eugen Lungu, cărturarul, criticul și istoricul literar, redactorul șef al Editurii Arc. Iurie Bârsa, directorul Arc, n-a știut nimic despre noutățile Humanitas.

Em.Galaicu-Păun, redactorul șef al Editurii Cartier a apărut peste cinci minute. Eugen Lungu plecase deja.

Ultima zi de octombrie. Noutăți

marți, noiembrie 1st, 2011

De ieri, în librăriile Cartier au intrat la preț promoțional (preț indicat pe copertă minus 20 la sută) ultimele apariții Cartier:

1. CriticAtac. Antologie 2010-2011. 38 RON/145 MDL. Tiraj: 800 exemplare.

2. Dicționar de simboluri literare de Michael Ferber. Traducere din engleză de Florin Sicoie. Ediția a II-a. Colecția Cartier Dicționar. 42 RON/160 MDL. Tiraj: 800 exemplare.

3. Kafka instant de Zaza Burciuladze. Traducere și note de Dorin Onofrei. Colecția Biblioteca deschisă. 18 RON/ 64 MDL. Tiraj: 610 exemplare.

4. Sankea de Zahar Prilepin. Traducere din rusă și note de Vladimir Bulat. Colecția Biblioteca deschisă. 32 RON/ 124 MDL. Tiraj: 800 exemplare.

Promoția pentru noutățile Cartier în Librăriile Cartier este valabilă pe parcursul unei luni. Cu 25 de lei economisiți la Prilepin, cu 13 lei la Burciuladze, cu 29 lei la „CriticAtac”, cu 32 de lei la Dicționar ajungi la 99 de lei.

Cărțile arată excelent. Tipografiile noastre s-au învățat a face bigul ca lumea.

Cu acești 99 de lei ai putea să cumperi „Un roman natural” de Gheorghi Gospodinov, unul dintre cei mai citiți scriitori bulgari ai momentului, care va apărea în librării peste o săptămâna. Dacă îl cumperi și pe Gospodinov la promoția primei luni, atunci vei mai rămâne cu 44 de lei. Ei nu-ți vor ajunge pentru „Țesut viu. 10×10” de Em.Galaicu-Păun. Care va apărea în librării peste o săptămână. Dar merită să mai adaugi niște lei. Ca să-l iai la promoție și pe „Țesut viu”. Deoarece peste două săptămâni va trebui să mai pui niște bani pentru a vedea debutul ca romancier al politicianului și diplomatului Oleg Serebrian.

Mă opresc aici. Nu vă stresați. Cu 99 de lei te poți duce și la un chioșc ca să luați 2,53 de nu-știu-ce-carte cu nu-știu-ce-ziar. Cu 99 de lei poți să cumperi 1,26 de sticle de vin bun. Sau 3,30 sticle de vin prost.

Contează ce fel de vin servești. Tac.

Literatura română din Basarabia. În România și Europa

luni, iulie 18th, 2011

Studiul a fost pregătit ca intervenție la Conferința-dezbatere cu
participare internaționala “Egalitatea de șanse în cultura europeană”,
organizată de Școala postdoctorală “Valorificarea identităților culturale
în procesele globale”.

Îl public cu acordul și bunăvoința autoarei, Ioana Revnic, și a Prof. dr. dr. H.C. Valeriu Ioan-Franc, conducătorul proiectului.

Ioana Revnic:

Cât de cunoscută este literatura română din Basarabia, în România şi în Europa?

Ianuarie 2009. La diverse posturi de televiziune este evocat Grigore Vieru, dispărut în mod tragic într-un accident de maşină. Sunt reluate secvenţe cu poeme ale sale recitate de el însuşi (în primii ani de după 1989, românii le învăţaseră pe de rost, însufleţiţi de entuziasmul descoperirii unei literaturi române din altă ţară).

La Chişinău, cărţile lui dispar rapid din rafturile librăriilor.

(mai mult…)

Em.Galaicu-Păun: Țesut viu

marți, iulie 12th, 2011

Em.Galaicu-Păun în interviu cu Mihail Vakulovski. În Observator cultural. Despre noul roman „Țesut viu”. Va apărea în colecția „Rotonda”. În toamnă.

„ – Domnule Emilian Galaicu-Păun, ați anunțat un nou roman, din care am putut citi un fragment la „Bun de tipar“, în Tiuk!, cînd l-ați terminat, cum a decurs scrierea lui, i-ați găsit și titlul?

- Scriu de peste un deceniu la acest roman-palimpsest (sau, vorba bunicii: „din tort în tort“), Țesut viu. 10 x 10, în care Decalogul își dă mîna cu Decameronul, cele 10 capitole fiind tot atîtea „căsuțe“ ale unui șotron ce poate fi „sărit“ atît în ordine numerică (cap. 1, 2, 3 etc.), cît și urmînd indicațiile de lectură ale autorului (cap. 1 – cap. 5; cap. 9 – cap. 2; cap. 3 – cap. 6; cap. 7 – cap. 8; cap. 10 – cap. 4); altfel spus, un soi dechassé-croisé continuu, unde locurile și epocile se schimbă ca-ntr-un caleidoscop, chit că personajele rămîn aceleași, de la un cap la altul. Scrierea acoperă ultimii 40 de ani, mai exact, de la moartea lui Iuri Gagarin, în 1968, la evenimentele din 7 aprilie 2009 din Chișinău, și o geografie ce se extinde de la satul de baștină al naratorului la Petropavlovsk-Kamceatsk, via Moscova, Paris, Berlin, Antananarivu, Beijing etc., etc. Totodată, romanul se vrea un Pomelnic, în care cei trecuți la Vii ajung, rînd pe rînd, să se alăture celor Adormiți, în timp ce morții dragi revin mereu în discuție, amintire, acțiune. De fapt, nu există frontiere etanșe între lumea noastră și lumea cealaltă, ambele funcționînd ca un tot întreg. Nu în ultimul rînd, scriitura ca atare devine pe parcurs din „suport formal“, „temă principală cu variațiuni“. 9 din cele 10 capitole au apărut în Vatra, Secolul 21, Hyperion, Sud-Est, Semn, nu în ultimul rînd Tiuk!. Păstrez o scrisoare deosebit de emoționantă de la regretatul Gheorghe Crăciun, care se arătase foarte interesat de roman, după ce citise în Vatra un capitol, „Drăguța lui Șaleapin“ (ceea ce e de înțeles – ne întîlnim în multe privințe cu cel care a dat literelor române Pupa russa, de-ar fi să amintesc doar obsesia pentru o scriitură corporală, vezi și opinia dr. Aliona Grati: „Ca și la Gheorghe Crăciun, personajul echivoc al lui Em. Galaicu-Păun exersează ritualuri de descoperire a trupului volatil. Microscopia conglomeratului de senzații în halou devine echivalentă cu o experiență spirituală. Simțul tactil prevalează, mîna efectuînd arpentajul ființei pentru a-i da acesteia consistență textuală“). Mai mult decît atît, în toamna lui 2006, Gheorghe Crăciun se prinsese să-mi fie redactor de carte, amintindu-mi că, la rîndu-i, a avut șansa de a-l avea pe MHS (care a și scris prefața la Pupa russa). Nu a mai apucat, săracul! Închin acest roman memoriei lui Gheorghe Crăciun.”

Chestionarul Ioanei Revnic

vineri, iunie 24th, 2011

Zilele acestea am răspuns la chestionarul Ioanei Revnic despre literatura română din Basarabia.

- In calitatea dvs. de editor, care credeti ca sunt/ ar fi cele mai eficiente politici de promovare a literaturii romane din Republica Moldova in Romania si in Occident?

- Sunt două chestii complet diferite: promovarea literaturii române din Basarabia 1) în România și 2) în Occident.

1) În România. Sunt împotriva divizării literaturii române după spațiul geografic. Nu sunt un adept al antologiilor geografice (scriitori basarabeni, scriitori bănățeni samd). Chiar dacă am scos unele dintre ele.

Există un singur spațiu: cel al limbii române. Editorii sunt cei care șterg frontierele geografice și politice și tot ei sunt cei care le fac. Editura Cartier a făcut acest lucru. În colecția de literatură contemporană română au apărut și Alexandru Mușina, și Gheorghe Crăciun, și Claudiu Komartin, și Alexandru Vakulovski, și Radu Vancu, și Em.Galaicu-Păun, și Șerban Foarță. Dar mai bine ca editura Cartier a făcut editura Polirom. Care a reușit să impună proza.

Tot editorul este responsabil și de difuzarea cărților în tot spațiul românesc. Și de lansări.

Acestea sunt politici firești de promovare. Ele vin din economic.

Problema promovării literaturii în mass-media bucureșteană e o altă problemă. Gravă și negativă pentru literatura română.

La nivelul instituțiilor culturale. Eu nu prea cred în ele. Chiar dacă Zilele Literaturii Române, organizate la Chișinău și Bălți, au fost și sunt o reușită. Așa cum au fost organizate ZLR e una dintre metodele fericite de promovare a literaturii române. Printre invitați au fost scriitori importanți de pe ambele maluri ale Prutului și cu cărți apărute în ultimul an/ultimii ani și care mai sunt pe piață.

Probabil, la nivel ministerial sau al uniunilor de creație din România și Republica Moldova sunt posibilități mari de promovare. Dar, deocamdată, eu nu le-am observat și nici nu vreau să fac propuneri în van.

Participarea editorilor basarabeni la cele două târguri importante de carte din București (Gaudeamus și Bookfest-ul), de asemenea, se înscrie în promovarea firească a literaturii.

Crearea unui Târg de carte viabil și eficient la Chișinău, care ar putea aduce editori români importanți e un vis despre promovare.

2) în Occident. Noi am avut o încercare cu promovarea cărților despre evenimentele din 7 aprilie 2009. La Târgul de carte de la Frankfurt. După aia au fost lansări, după mine neașteptat de reușite, în Bruxelles, Paris și București.

În rest sunt vise. Care au nevoie de susținere financiară din partea statului. Și nu prea vreau să fabulez. Ar fi câteva piste. 1.1) Participarea cu o cotă financiară a Guvernului RM la ICR și introducerea unor scriitori în programele deja funcționale ale ICR-ului. 1.2.) Subvenții ale Guvernului RM pentru participare ca stand separat sau comun cu cel al României la Târgul de Carte de la Frankfurt, cel puțin.

- Cum contribuie editura Cartier la a face cunoscuta, peste hotare, literatura romana din Republica Moldova?

- O parte din primul răspuns se referă și la această întrebare.

Au mai apărut și antologiile în limbi străine. A se vedea cea a lui Sorkin cu poeții basarabeni și antologia PEN Clubului din Basarabia.

- Caror genuri literare credeti ca le apartin “produsele” scriitoricesti (valoroase) ce se preteaza cel mai bine “exportului literar”?

- Proza. Dar proza vorbește despre maturitatea unei literaturi. Noi încă nu o avem. Este remarcabil efortul Poliromului în acest sens.

- Explicati prezenta prepondrenta a textelor poetice in antologiile publicate peste hotare. (Chiar si in recentul almanah „Arhipelag”, poetii sunt cei mai multi.)

- Suntem într-o literatură tânără. Antologiile reflectă starea literaturii și nu dorințele noastre. „Arhipelag” este o antologie a scriitorilor membri ai PEN Clubului din Chișinău.

- A influenţat, în vreun fel, regimul politic comunist reinstalat la putere între anii 2001 – 2009 activitatile de promovare in Romania si in Occident a scriitorilor basarabeni?

- Da. Dacă până în 2007, când komuniștii și-au arătat adevărata față, încercările de intimidare erau mai voalate, atunci după 2007 controalele și hărțuirea organelor fiscale, polițienești și toată birocrația cu putere decizională de a pedepsi au devenit metodice, fără pierdea. Era o metodă de a te distrage de la activitatea de bază pentru a pierde timp, eforturi cu ei. Modificarea legii activității editoriale din 2008, unde editurile erau privite ca agenți propagandistici și facilitățile pentru editurile de stat, de asemenea, au avut repercursiuni puternice asupra activității editoriale din RM, aprofundate și de criza financiaro-economică, simțită de editorii și librarii basarabeni din octombrie 2008.

Instaurarea regimului de vize a fost un alt impediment în promovarea literaturii. Am în vedere și cel din 1 ianuarie 2007 și cel din 7 aprilie 2009. Izolarea și lipsa de comunicare duce la lehamete.

- Dar schimbarea (şi relativa normalizare a) climatului politic, din 2009?

- Schimbarea a făcut posibilă apariție ZLR. Și la apariția a numeroase cărți care au ca subiect evenimentele din 7 aprilie.

Schimbarea a făcut posibilă apariția teatrului de factură nouă: „Spălătorie”.

Dar legea activității editoriale n-a fost modificată nici până azi. Ministrul Culturii și-a pus persoanele sale în fruntea editurilor de stat. Și le-a promis bani publici ca să poată ridica salarii (nu vorbesc de editarea unor cărți), conform legislației vechi.

Schimbarea a permis înregistrarea Asociației Editorilor, care a fost amânată pentru un an și ceva de fostul regim. E adevărat, că Asociația nu e prea vizibilă. Dar aceasta e altă problemă.

Schimbarea a însemnat apariția practicii păguboase pentru editori, și așa afectați profund de criză, a vânzării cărților la pachet cu ziarele. Retururile din tirajele nevândute în România editura Litera (care a fost în parteneriat cu Jurnalul Național, Felicia) le-a vândut cu Timpul din Chișinău. Iar Adevărul a venit cu tot tacâmul: cotidianul plus carte la pachet. E o afacere perfectă a petroliștilor (și în primul caz, și în al doilea), dar metodele lui JR sunt bune pentru o perioadă scurtă. Și doar pentru JR-i.

Schimbarea înseamnă un pic de înviorare a lehametei moldovenești.

Vedeți, poate găsiți alții mai optimiști.

Prima zi din Zilele literaturii române

miercuri, mai 18th, 2011

Miercuri, 18 Mai / Bălţi

Ora 11.00 Conferinţă: Ion Vianu – Memorialistica văzută de un memorialist Locul: Universitatea de Stat „A. Russo“ din oraşul Bălţi, Sala de conferinţe, bloc 1, Str. Puşkin nr. 38

Ora 14.30 Lecturi & dezbateri: Îngeri și alcool

Invitaţi: Emil Brumaru, Ion Mureşan, Arcadie Suceveanu, Maria Șleahtițchi

Locul: Universitatea de Stat „A. Russo“ din oraşul Bălţi, Sala de conferinţe, bloc 1, Str. Puşkin nr. 38

Moderatori: Vasile Ernu & Emilian Galaicu-Păun

Peugeot 407. O biografie

joi, mai 12th, 2011

A fost spălat la timp. Și de multe ori. Era o terapie pentru sistemul meu nervos.

Am schimbat uleiul, filtrele la fiecare 10 000 km. Am schimbat curelele la 60 000 km. În general, am respectat recomandările producătorului.

A făcut zeci de mii de kilometri prin Europa. A făcut zeci de mii de kilometri prin România. A făcut zeci de mii de kilometri prin Basarabia. A ajuns la 154 000 km la bord.

A fost procurat în 2005 de la reprezentantul Peugeot în Chișinău. Atunci am testat un Golf, care avea patru roți și patru uși. Ușile nu se închideau din prima. Am testat un Megane. Care nu reacționa la accelerator. Și avea o vizibilitate de cârtiță. Am testat o Mazdă. Care avea o suspensie de căruță. Am testat o Scodă. Care părea visul burghez al proletarului din est. Am testat un Ford. Din care nu puteam scoate piciorul dintre pedale. Am testat un Opel. Dar era prea scump pentru dotările sale. Ca și Audi-ul.

Peugeot 407 a reușit să mă convingă. N-am înțeles nici azi de ce. Sunt adeptul mașinilor germane.

A trecut prin zăpezile și troienele din Pirinei, prin lapovița și gheața Alpilor, prin serpantinele Italiei și Siciliei, pe autostrăzile Germaniei, Franței, pe autostrăzile luminate ale Belgiei, pe autostrăzile Ungariei, Sloveniei, Olandei, Austriei, Luxemburgului, Spaniei. A făcut Strasbourg – Chișinău în două zile și două nopți.

A văzut Budapesta, Viena, Liubliana, Veneția, Roma, Milano, Palermo, Nissa, Innsbruck, Salzburg, Paris, Amiens, Auxerre, Avignon, Brugge, Frankfurt, Petra, Munchen, Bruxelles, Pompei, Sermione, Strasbourg, Barcelona, Luxemburg, Verona.

A fost la Vama Veche. Pe când se cânta rock. Am plătit amenzi pentru depășire de viteză în Republica Moldova, România. Am plătit amendă pentru parcare în Liubliana.

Pe scaunul din  față au stat: Em.Galaicu-Păun, Emil Brumaru, Alex Ștefănescu, Eugen Negrici, Dan Lungu, Gheorghe Crăciun, Ion Bogdan Lefter, Aureliu Busuioc, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Vladimir Beșleagă, Alexandru Mușina, Nicolas Trifon, Tamara Cărăuș, Costică Cheianu, Vitalie Ciobanu, Claudiu Komartin, Mihai Fusu (s-a ținut tot drumul până la București de mâner), Emil Iordache, Vasile Ernu.

În spate au stat: Maria Șleahtițchi, Ion Barbu, Mircea Dinescu, Mariana Pricop (zicea că va fi un protagonist în proza care urma s-o scrie).

Motor 2. Benzină. Consum: dacă mergi până în 90 km/oră – e sub 7, până 130 km/oră – e 8,2. După 130: 10. În oraș: 11.

I-am schimbat retrovizorul din dreapta. Am intrat într-o depășire printre un Man cu remorcă și un Tir. Doar retrovizorul. A fost trimis pe banda a treia de un tir polonez. Banda a treia era troienită. Am împins cam multă zăpadă cu bamperul. Și l-am vopsit.

Am ucis mii de suflete. Care mi-au ieșit în cale. În drumurile de noapte. După fiecare drum lung eram un insectar. Aș fi putut face volumele „Fluturii” și „Insectele” de Tudor Cozari.

În Peugeot 407 am înțeles „Moartea căprioarei” de Nicolae Labiș. În Peugeot 407 l-am învățat pe Gaius Valerius Catullus din Bukowski.

Un Peugeot 407 fericit. Din 2005.

Este de vânzare.