Alexander Hertzen, gânditor rus: „Mi-e rușine că sunt rus”.

Aleksandr Soljenițîn, scriitor rus: „E rușine să fii sovietic”.

Emil Cioran, eseist român (1933): „Am avut momente când mi-a fost rușine că sunt român”.

Citatele au fost adunate de Horia-Roman Patapievici. În „Discernământul modernizării. 7 conferințe despre situația de fapt”.

„Dedic acest volum de conferințe publicului general cultivat, acestei veritabile societăți civile a culturii, alcătuită din oameni care nu așteaptă de la cultură nici carieră, nici succes, nici putere – ci acea viață bună, în care anticii vedeau adevărata răsplată a înțelepciunii.”

În Librăriile Cartier mai găsiți ediția din 2005. Cea din 2009 are copertă semnată de Andrei Gamarț. Doar coperta diferă. Societatea civilă a culturii a rămas aceeași. În 2005. În Basarabia. Și, uneori, mi-e rușine de acea viață bună a mea. Sunt un egoist.

Din Viața cotidiană în orașul Chișinău la începutul secolului al XX-lea (1900 – 1918) de Lucia Sava:

„Nu există deocamdată date sistematizate referitoare la mentalitatea basarabenilor la răscrucea secolelor XIX – XX. Cu toate acestea, străinii care au cunoscut Basarabia curând după 1812 „laudă simplitatea, statornicia în credințe strămoșești, curajul față de moarte și supunerea față de autorități”.

„Aflându-se la Chișinău cu două zile înainte de Unire, acesta (Alexandru Margiloman, prim-ministru al României) scria: „Viața începe la ora 11, se lucrează până la 3. Se prânzește lung, mult, încet, fumând…”

„Nicolae N.Alexandri, membru marcant al Sfatului Țării, scria cu referire la influiența pe care a avut-o procesul de rusificare asupra mentalității basarabeanului: „Geniul slav este geniul care îl caută în permanență pe Dumnezeu, reflectat atât de bine în literatura rusă și care ne-a molipsit și pe noi. Din aceste considerente, basarabeanul nu mai este român simplu, ci un român complicat”.

Cum arăta Chișinăul, ce mânca, cum se distra, cum se îmbrăca și ce se purta, cum muncea, cum citea, cum bea și ce bea, ce fuma și cât costa fumatul, ce impozite plătea cu o sută de ani în urmă? Care era transportul urban? Cine avea grijă de ceasul din Arcul de Triumf? Cine erau hoții târgului? Ce se fura și cum se fura?Cine erau locuitorii Chișinăului?

Eu am avut o duminică frumoasă. Cu zăpadă, foc în cămin și o carte pe măsură.

Am ajuns la:

Proză

1. Emilian Galaicu-Păun, Ţesut viu, 10×10, Cartier

2. Mihai Vakulovski, Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău, Cartea Românească

3. Iulian Ciocan, Tărâmul lui Saşa Kozak, Tracus Arte

4. Marcel Gherman, Cartea viselor, Arc

5. Claudia Partole, Ultima amantă, Arc

6. Anatol Moraru, Nu mă tentează, Cartier

7. Leo Butnaru, Îngerii şi râsu-plânsu, Ideea europeană

8. Oleg Serebrian, Cântecele mării, Cartier

9. Dumitru Crudu, Oameni din Chişinău, Tracus Arte

10. Mitoș Micleușanu, Trepanoia, Art

11. Igor Ursenco, S.T.E.P.,  Herg Benet Publishers

Poezie

1. Arcadie Suceveanu, Fiinţe, umbre, epifanii, Arc

2. Vasile Romanciuc, Purtătorul de cuvânt al tăcerii, Arc

3. Călina Trifan, Femeile trăiesc cum respiră, Arc

4. Leo Butnaru, Jefuindu-l pe Picasso, Vinea

5. Ecaterina Bargan, Cântece de la șase, Gunivas

6. Ana Rapcea, Dulceaţă de coarne, Lumina

7. Diana Iepure, O sută cincizeci de mii la peluze, Casa de Pariuri Literare

8. Doina Postolache, Poeme cu molii, Prometeu

9. Nicolae Leahu, Alungarea muzelor din cetate, Cartier

10. Eugeniu Cioclea, Ofsaid, Princeps Magna

Eseu/Literatură de frontieră

1. Aureliu Busuioc, În căutarea pierderii de timp, RAO- Prut Internaţional

2. Valentina Tăzlăuanu, Lumea după Hamlet, Lumina

3. Tamara Cărăuş, Capcanele identităţii, Cartier

4. Lucreţia Bârlădeanu, Scrisori din Paris, Arc

5. Doina Postolache, 601 sau Valiza cu busole, Arc

6. Mihai Vakulovski, Portret de grup cu generaţia 80, Tracus Arte

7. Iurie Colesnic,  Chișinăul din Amintire, Grafema Libris & Ulisse

8. Iurie Colesnic,  Autori de la Viața Basarabiei, Grafema Libris & Ulisse

9. Alexei Vakulovski, În gura foametei, Institutul Academiei Victimelor Totalitarismului

10. Ion Țurcanu, Descrierea Basarabiei, Cartier

11. Mihail Vakulovski, Zece basarabeni pentru cultura română (interviuri cu tinerii dintre milenii), Casa de Pariuri Literare

Antologii

1. Nicolae Popa (antologator), Cartea poeziei 2011, Arc

2. Dumitru Crudu (antologator), Covoare moldoveneşti. 16 tineri prozatori basarabeni, Grafema Libris

3. Igor Ursenco (antologator), Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală, Herg Benet Publishers

Mircea V.Ciobanu a fost cel mai activ cronicar. Și-a pus în cap toate generațiile: de la Nicolae Dabija la Iulian Ciocan. Și are o altă părere despre maturizarea literaturii române din Basarabia.

Ministerul Culturii din Chișinău și-a schimbat preferințele. La recomandările Uniunii Scriitorilor din Moldova, fără concurs, banii pentru editare de carte nu se mai duc la editurile de stat (Lumina, Cartea Moldovei), ci la Editura Arc. Este o schimbare și asta.

Scriitorii basarabeni și-au lărgit aria geografică a editurilor. Dar s-au izolat în propria găoace, nesiliți de nimeni. E o impresie. Probabil e complet aiurea.

Pe piața românească au apărut primele eBook-uri: Humanitas Digi, Polirom și Cartea Românească prin Elefant, Adevărul, Litera și Cartier.

Probabil, mi-au scăpat titluri. Le puteți completa. Voi fi recunoscător.

Eseu

Tamara Cărăuș – Capcanele identității, Editura Cartier

Ion Țurcanu – Descrierea Basarabiei, Editura Cartier

Aureliu Busuioc – Căutarea pierderii de timp, Editura Prut Internațional

Iurie Colesnic – Chișinăul din Amintire, Editura Grafema Libris & Ulisse

Iurie Colesnic – Autori de la Viața Basarabiei, Editura Grafema Libris & Ulisse

Lucreția Bârlădeanu – Scrisori din Paris, Editura Arc

Marcel Gherman – Cartea viselor (Debut), Editura Arc

Proză

Mihail Vakulovski - Tovarăși de cameră. Student la Chișinău. Rockman , Editura Cartea românească

Dumitru Crudu – Oameni din Chișinău, Editura Tracus Arte

Iulian Ciocan – Tărâmul lui Sașa Kozac , Editura Tracus Arte

Emilian Galaicu-Păun -  Țesut viu. 10 x 10, Editura Cartier

Oleg Serebrian – Cântecul mării, Editura Cartier

Anatol Moraru – Nu mă tentează, Editura Cartier

Nicolae Leahu – Erotokriticon, Editura Cartier

Doina Postolache – Valiza cu busole sau 601, Editura Arc

Claudia Partole – Ultima amantă, Editura Arc

Dumitru Crudu (editor) – Covoare moldovenești. 16 tineri prozatori basarabeni, Editura Grafema Libris

Poezie

Vasile Romanciuc – Purtătorul de cuvânt al tăcerii, Editura Arc

Arcadie Suceveanu – Ființe, umbre, epifanii, Editura Arc

Călina Trifan – Femeile iubesc cum respiră, Editura Arc

Nicolae Leahu – Alungarea muzelor din cetate, Editura Cartier

Autorul vorbea despre un „mare amator de holercă, el se deprinsese repede cu zaibărul și primăul local…”. Era vorba de prima jumătate a secolului al XIX. Redactorul Valentin Guțu a venit cu precizarea: „La 1812 încă nu exista zaibăr și primău. Acestea au pătruns la noi abia la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX. Zaibăr vine de la numele lui Albert Seibel, viticultor (1844 – 1936).” Vița-de-vie autohtonă practic a fost distrusă de bolile de la sfârșitul secolului XIX, care s-au răspândit peste podgoriile Basarabiei.

Dintre soiurile vechi basarabene de la începutul secolului XIX putem menționa: feteasca (albă/neagră), băbească/rară neagră, busuioacă/tămâioasă, plăvaie, rară albă, negru de Căușeni, păsărească, copceac.

Autorul canonic a acceptat remarca. Dar, fiind un mucalit, mi-a zis: „Unii scriu 400 de pagini de minciuni și voi îmi găsiți un zaibăr necăjit?!”

Unii apar la alte edituri. La Cartier putem scăpa litere. Dar adevărul oenologului basarabean de la 1812 e buchie de lege. Așa suntem noi. Un pic altfel.

Și facem cu mult drag ceea ce facem.

Un top de 3 carti pentru barbatii din politica si un alt top 3 pentru femeile din politica!

De asemenea sa comentati pe scurt, la fiecare carte, de ce o recomandati!”

Așa m-au rugat cei de la www.tribuna.md.

Trei cărți. E scurtă lista. Și e ingrat sfatul. Poți să recomanzi niște cărți pentru oameni concreți. Le știi caracterul, le cunoști lecturile precedente. Este ca la medic. Trebuie să vezi pacientul.

Mă puneți în situația să fiu un fel de Kașpirovski. De pe un ecran să-i lecuiesc pe politicienii bărbați. Iar de pe alt ecran să lecuiesc politicienii femei. Nu sunt medic. Și nici Kașpirovski. Și nu am vocație pedagogică.

Pe de altă parte, „la fel ca oamenii, cărțile pot fi de ajutor; la fel ca oamenii, cărțile mint”, spunea Ruben Gallego, autorul romanului „Alb pe negru”.

Cei care fac politică știu că sunt câteva cărți. Ele se numesc „Epopeea lui Ghilgameș”, „Iliada” și „Odiseea”, „Măgarul de aur” a lui Apuleius, „Eneida” lui Vergilius, „Divina comedie” a lui Dante, „Gargantua și Pantagruel”, Shakespeare aproape integral, „Don Quijote”, „Faust”-ul lui Goethe, „Alice în Țara Minunilor”, „Micul prinț”. Și încă câteva. Restul cărților sunt puzzle-uri ale acestor cărți. E ca tabela lui Mendeleev. Sunt elemente de bază. Restul sunt acizi, săruri etc.

Ca zăbavă, bărbații politicii moldovenești pot citi:

1) „Suflete moarte” de Gogol. E nevoie din când în când să te uiți într-o oglindă. Și să știi că un Gogol te vede;

2)  „Ulise”-le lui Joyce. Ca să te pregătești de acea zi, când vei ști ca și Bloom, că la ora patru, după amiază, soția ta se va culca cu un tip gras și respingător, iar tu nu poți face nimic și nici nu vrei să faci nimic. Poate doar un roman de aproape o mie de pagini;

3) „Hronicul găinarilor” de Aureliu Busuioc. Ca să nu fii unul dintre acei găinari, care cred că fac istorie pe aceste meleaguri. Sau, cel puțin, să știi că ești unul dintre ei.

Ca zăbavă, doamnele politicii moldovenești pot citi:

1)  „Un veac de singurătate” de Marquez. Ca să știe că zodia în viața asta contează, totuși, mai puțin decât fondul genetic;

2)  „Pentru cine bat clopotele” de Hemingway. Nimic nu e mai frumos decât dragostea. Nimic nu e mai urât decât războiul. Nu toți bărbații sunt eroi. Și nu toți eroii sunt bărbați;

3) „Sex & perestroika” de Constantin Cheianu. Totul trece. Și sexul, și politica, și revoluțiile.

Lecturile premierilor: Vladimir Filat a citit „Pescărușul” de Jonathan Livigston (din presă). Nu cunosc lecturile premierilor Mircea Druc, Andrei Sangheli, Ion Ciubuc, Ion Sturza, Dumitru Braghiș, Vasile Tarlev. (E un lapsus al meu).

Mai cunosc niște miniștri și politicieni care cumpără și citesc cărți. Pe când era ministru oaspete des al librăriilor Cartier era Alexandru Tănase (din surse personale). Valeriu Lazăr este un cititor fidel al beletristicii (din surse personale), dar nu-i știu librăria preferată. Ion Hadârcă a fost și sper că mai este un oaspete des al Librăriilor Cartier (din surse personale). Oleg Efrim, ministrul Justiției, este un mare fan Marquez (din presă). Dorin Recean, vice-minsitru, este un cumpărător de top în Librăriile Cartier (din surse personale). Iurie Ciocan intră în Librăriile Cartier mai des decât sunt alegeri în Republica Moldova și este un devorator de cărți istorice (din surse personale).

Apelez la spiritul patriotic al celor care citesc acest post: trimiteți un nume de politician, persoană publică și cartea sau autorul preferat. Vă puteți ascunde după orice nume, nu mă interesează. Poate reușim să adunăm o listă impunătoare de scriitori, cărți preferate ale oamenilor noștri politici. Poate urnim un pic dragostea de lectură pentru cei care vin. Nimic politic. Nimic personal. Doar niște repere.

Nu e nevoie de bugete, de alianțe, de jocuri politice, de președinte de țară.

Pentru obținerea LIR-ului librăria are nevoie de personal calificat, crearea individuală a listei de titluri și un program cultural activ. Lista de titluri trebuie să cuprindă mai mult de 6000 de titluri. Obligatoriu să nu fie toate noutăți editoriale.

Librăriile care au semnul LIR au facilități la impozite, acces la credite fără dobândă pentru renovări librărie și acces la subvenții pentru evenimentele culturale.

Frumos travaliu. Profesionistă selecție. În trei compartimente: 1)din volumele anului 2010; 2)șapte debutanți; 3)Guest stars. Din periodice.

Sunt 15 edituri care au tipărit poeme în 2010. Luate în seamă de Claudiu Komartin și Radu Vancu. Este și Cartier.

Câteva nume: Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Aurel Dumitrașcu, Ion Mureșan, Emil Brumaru, Șerban Foarță, Nora Iuga, Mircea Ivănescu, Alexandru Mușina, Marta Petreu, Ioan Es. Pop, Octavian Soviany.

Din geografia imediată sunt: Aurelia Borzin, Irina Nechit, Emilian Galaicu-Păun.

Textele au fost citite în ultima duminică, după amiază. După ce a fost găsită Camelia Vasilov. Una dintre autoare.

Mircea V.Ciobanu, criticul vehement al „prozei noi” și al lui Nicolae Dabija, a fost prezent în calitate de critic. La discuțiile precedente, cele de taină, de până la Trebujeni, Mircea V.Ciobanu era pregătit în calitate de victimă. Ar fi trebuit să fie personajul ucis în cele 13 proze polițiste. Dezmățul tinerilor prozatori a fost mai mare. Și l-au uitat pe Mircea V.Ciobanu la marginea prozelor.

Ei s-au lansat în texte cu spioni, cu operatori și crime de la CBS AXA (da, cei cu sondajele de opinie),  cu clanuri verzi, cu sinuciderea lui Dumnezeu, cu iepuri și ficat pe trotuare, cu vinovați căutați de tânărul scriitor cu un tricou cu inscripția „Al Padrino!”, cu mortul Andriușa, poetul satului, cu Alexandrina, fata care a văzut Londra în timpul actelor huliganice,  cu batista domnului profesor Vancu (nu are nimic cu poetul Radu Vancu), cu „Sânge negru”, cu „Două degete lipsă”, cu un boschetar și cu o proză pe care ar fi trebuit s-o citească Dumitru Crudu. Dar era prea târziu și l-am rugat să fie el victima. Și n-a citit-o. (Din informații demne de încredere, am aflat, că Dumitru Crudu avea trei caiete scrise. De mâna lui dreaptă. Cu un „c” caligrafiat mare și neglijent, cu un „a” care seamănă foarte mult cu celelalte 25 de litere ale alfabetului. Caietele erau de matematică. Scrisul era peste un rând. În rând încăpeau patru cuvinte.)

Cele treisprezece texte au fost scrise de cei care vin. Cei care vin sunt:

Ecaterina Bargan, Ion Buzu, Cătălina Bălan, Aura Maru, Dumitrița Parfente, Mihai Felea, Carolina Vozian, Diana Bârsan, Maria-Paula Erizanu, Camelia Vasilov, Andrei Doșa, Naomi Ionică, Aurelia Borzin și Dumitru Crudu. Nu e nicio greșeală. Sunt paisprezece autori. Doi au scris la patru mâini un singur text.

Evenimentul a fost susținut de Direcția Cultură a Primăriei Chișinău. Cei paisprezece autori au venit din diverse puncte geografice.

Eu am fost să beau o cafea. Mâinile sunt ale mele. Ibricul este proprietatea Vilei Verzi. Fotografia este a unui distins director de revistă cu multe pagini din Chișinău.

Gândurile sunt ale lui Mircea V.Ciobanu. Uitat la marginea prozelor polițiste de cei care vin.