Articole cu următoarea etichetă ‘Claudiu Komartin

Cartier blog

luni, decembrie 26th, 2011

Un pic mă deranjează mailurile cu felicitări, cu imagini, filmulețe și cu un „Crăciun fericit”. Sunt de modă veche. Eu sunt de modă veche.

Crăciunul meu fericit ține de butonul „Cartier blog” de pe site-ul editurii. Au acceptat să-mi ușureze munca și s-au pus pe scris Dorin Tudoran, Alexandru Vakulovski. Claudiu Komartin mă ajută în spațiul internautic de ani buni. Așteptăm să ni se alăture prin scris și îngerul rușinos Emil Brumaru. Din când în când, dacă sunt aleșegeri, apare și Dorin Onofrei. Emilian Galaicu-Păun a trecut cu valizele pe alt site. Iar Vitalie Coroban, dezamăgit, că inscripția „Guvernul Republicii Moldova” e făcută de amatori (a se vedea distanța nepermis de mare sau amatoricească dintre cuvinte).

Atât în ultima zi de luni a acestui an.

Cele mai frumoase poeme

joi, august 25th, 2011

Claudiu Komartin și Radu Vancu au scos volumul „Cele mai frumoase poeme din 2010”. La editura Tracus Arte.

Frumos travaliu. Profesionistă selecție. În trei compartimente: 1)din volumele anului 2010; 2)șapte debutanți; 3)Guest stars. Din periodice.

Sunt 15 edituri care au tipărit poeme în 2010. Luate în seamă de Claudiu Komartin și Radu Vancu. Este și Cartier.

Câteva nume: Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Aurel Dumitrașcu, Ion Mureșan, Emil Brumaru, Șerban Foarță, Nora Iuga, Mircea Ivănescu, Alexandru Mușina, Marta Petreu, Ioan Es. Pop, Octavian Soviany.

Din geografia imediată sunt: Aurelia Borzin, Irina Nechit, Emilian Galaicu-Păun.

Peugeot 407. O biografie

joi, mai 12th, 2011

A fost spălat la timp. Și de multe ori. Era o terapie pentru sistemul meu nervos.

Am schimbat uleiul, filtrele la fiecare 10 000 km. Am schimbat curelele la 60 000 km. În general, am respectat recomandările producătorului.

A făcut zeci de mii de kilometri prin Europa. A făcut zeci de mii de kilometri prin România. A făcut zeci de mii de kilometri prin Basarabia. A ajuns la 154 000 km la bord.

A fost procurat în 2005 de la reprezentantul Peugeot în Chișinău. Atunci am testat un Golf, care avea patru roți și patru uși. Ușile nu se închideau din prima. Am testat un Megane. Care nu reacționa la accelerator. Și avea o vizibilitate de cârtiță. Am testat o Mazdă. Care avea o suspensie de căruță. Am testat o Scodă. Care părea visul burghez al proletarului din est. Am testat un Ford. Din care nu puteam scoate piciorul dintre pedale. Am testat un Opel. Dar era prea scump pentru dotările sale. Ca și Audi-ul.

Peugeot 407 a reușit să mă convingă. N-am înțeles nici azi de ce. Sunt adeptul mașinilor germane.

A trecut prin zăpezile și troienele din Pirinei, prin lapovița și gheața Alpilor, prin serpantinele Italiei și Siciliei, pe autostrăzile Germaniei, Franței, pe autostrăzile luminate ale Belgiei, pe autostrăzile Ungariei, Sloveniei, Olandei, Austriei, Luxemburgului, Spaniei. A făcut Strasbourg – Chișinău în două zile și două nopți.

A văzut Budapesta, Viena, Liubliana, Veneția, Roma, Milano, Palermo, Nissa, Innsbruck, Salzburg, Paris, Amiens, Auxerre, Avignon, Brugge, Frankfurt, Petra, Munchen, Bruxelles, Pompei, Sermione, Strasbourg, Barcelona, Luxemburg, Verona.

A fost la Vama Veche. Pe când se cânta rock. Am plătit amenzi pentru depășire de viteză în Republica Moldova, România. Am plătit amendă pentru parcare în Liubliana.

Pe scaunul din  față au stat: Em.Galaicu-Păun, Emil Brumaru, Alex Ștefănescu, Eugen Negrici, Dan Lungu, Gheorghe Crăciun, Ion Bogdan Lefter, Aureliu Busuioc, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Vladimir Beșleagă, Alexandru Mușina, Nicolas Trifon, Tamara Cărăuș, Costică Cheianu, Vitalie Ciobanu, Claudiu Komartin, Mihai Fusu (s-a ținut tot drumul până la București de mâner), Emil Iordache, Vasile Ernu.

În spate au stat: Maria Șleahtițchi, Ion Barbu, Mircea Dinescu, Mariana Pricop (zicea că va fi un protagonist în proza care urma s-o scrie).

Motor 2. Benzină. Consum: dacă mergi până în 90 km/oră – e sub 7, până 130 km/oră – e 8,2. După 130: 10. În oraș: 11.

I-am schimbat retrovizorul din dreapta. Am intrat într-o depășire printre un Man cu remorcă și un Tir. Doar retrovizorul. A fost trimis pe banda a treia de un tir polonez. Banda a treia era troienită. Am împins cam multă zăpadă cu bamperul. Și l-am vopsit.

Am ucis mii de suflete. Care mi-au ieșit în cale. În drumurile de noapte. După fiecare drum lung eram un insectar. Aș fi putut face volumele „Fluturii” și „Insectele” de Tudor Cozari.

În Peugeot 407 am înțeles „Moartea căprioarei” de Nicolae Labiș. În Peugeot 407 l-am învățat pe Gaius Valerius Catullus din Bukowski.

Un Peugeot 407 fericit. Din 2005.

Este de vânzare.

Topul tinerilor scriitori și critici după Rețeaua Literară

miercuri, ianuarie 5th, 2011

În ultima zi din 2010, Gelu Vlașin a anunțat pe Rețeaua Literară încheierea votării la poll-urile pentru cei mai apreciați tineri scriitori și critici literari (cu vârsta până la 40 de ani). Concursul s-a desfășurat în ultimele luni ale anului 2010 și au votat sute de pasionați de literatură, iar clasamentul final arată astfel:

Scriitori

1. Dan Coman

2. Claudiu Komartin

3. Teo Dună

4. Cosmin Perța

5. Andrei Ruse

Critici literari

1. Alexandru Matei

2. Paul Cernat

3. Andrei Terian

4. Alex Goldiș

5. Daniel Cristea-Enache

Dan Coman și Claudiu Komartin mai sunt în librăriile Cartier cu volumele de poezie apărute în colecția Rotonda. Și chiar sunt buni în Un anotimp în Berceni și Dicționarul Mara.

Cărți epuizate, cărți fără reduceri

marți, ianuarie 4th, 2011

Campania „15. Editura Cartier din 1995” s-a încheiat. Fără reducerile de 15 la sută găsiți în librăriile bune următoarele titluri:

Evanghelia trădării. O biografie a lui Iuda de Regis Burnet,

Eroi și minuni ale Evului Mediu de Jacques le Goff,

SchrummSchrumm de Fernand Combet,

Un anotimp în Berceni, ediția a II-a de Claudiu Komartin,

Aia de Nicolae Leahu,

Copilul din mașina galbenă de irina Nechit,

Oleandrii mă strigă roz de Maria Șleahtițchi,

Aventurile lui Alice în Țara Minunilor de Lewis Caroll,

Cavalerii și cavaleria pe înțelesul nepoților mei de Alain Demurger,

Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o de Maria-Paula Erizanu,

Nekrotitanium de Planeta Moldova,

Cartea ceaiului de Kakuzo Okakura,

Sex & Perestroika de Constantin Cheianu,

Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas,

Prinț și cerșetor de Mark Twain.

Au fost 15 titluri. Cu reduceri. În 2010. Din 3 ianuarie 2011 nu mai sunt cu reduceri.

S-a epuizat tirajul la Singular destines. Contemporary poets of Basarabia.

În 2011 intrăm cu ultimele exemplare din:

Serviciile secrete de Oliver Forcade și Sebastien Laurent,

Psihologia copilului de Jean Piaget,

Suflete moarte de N.V.Gogol,

Roșu și negru de Standhal,

Cele mai frumoase mituri ale Romei.

Și în 2011 vom avea grijă de brazii Rusiei sau Finlandei. Vom face tiraje mici. Vom continua să indicăm prețul pe copertă. Și vom indica tirajul. Îmi plac autorii Cartier. Și nu vreau ca ei să adune praful prin depozitele de la Otovaska.

Ascultă Tom Waits

vineri, octombrie 1st, 2010

Ieși din acest blog. Treci pe dreapta. La „blog invitat”. Intră pe Claudiu Komartin. Coboară câteva postări mai jos. Și ascultă Tom Waits.

E vineri.  Iubirile obosesc să stea pe mail.

Ghidul Claudiu Komartin

vineri, septembrie 17th, 2010

A trecut pe la mine Vladimir Bulat. Noi locuim la numărul 86. Dar Vladimir Bulat s-a luat după poemul lui Claudiu Komartin.  A întrebat un vecin unde e casa numărul 26. „Oi, blea, daaapoi e în celălalt capăt”. În celălalt capăt este poemul.

Str. Lermontov, 26

Pe drumul spre casa de pe deal,

şoferul Volgăi mi-a vorbit despre limba

dragostei

şi despre limba răului.

Mi-a vorbit cu

tot

trupul

cu muşchii-ncordaţi

şi cu venele îndârjite,

iar volanul din mâinile lui părea

un tufiş în flăcări.

– Am fost abandonaţi, a spus,

surâzător şi pierdut

şi m-am gândit că

portbagajul

e plin

cu nitroglicerină.

– Am fost abandonaţi, şi nici luna

nu o să se mai arate

pentru multă vreme.

Avea ochii roşii, ieşiţi din orbite.

Ochii unui halucinat.

Era în pragul divorţului.

Şerpuirea ilizibilă a şoselei

prin întunericul zdrenţuit.

Şi vorbele lui, rătăcind

sub o lumină rece,

fără stăpân.

Fugisem de ceva fără nume

şi voiam să uit

că undeva în sud

se rafina suferinţa – acolo

soţia profesorului plângea

părinţii lui Virgil plângeau

şi nu prea mai era nimic de făcut

în legătură cu lumea.

La ultima curbă, pe strada Lermontov,

o hăinuţă agăţată

în crengile unui platan

legănându-se în bătaia vântului

şi spaima aceea

că e-un copil spânzurat – o viziune

pe care noaptea a

dat să

o şteargă

cu scrâşnet de os

cu fierul pe fier.

Noaptea cărților deschise. Alice

miercuri, iunie 2nd, 2010

Vineri am avut Noaptea Cărților Deschise. În Librăriile Cartier. Asta înseamnă că de la 6 seara până aproape de miezul nopții am vândut cărți cu o reducere de 15 la sută. Surprinzător, dar în sectorul Ciocana, unde bulevardul Mircea cel Bătrân miroasea a biere ieftină, a biere multă, poate doar în Groapa lui Eugen Barbu să mai fi rămas acel miros, a fost lume la Casa Cărții. Surprinzător. Dar acea lume chiar a cumpărat carte. Dacă te uiți din satelit, așa se vede mai nou Chișinăul, atunci bulevardul Mircea cel Bătrân e ticsit cu bodegi care se cred restaurante, cu restaurante care se cred locuri boeme, cu pizzerii care vând hamburgheri, deci, dacă te uiți foarte atent, atunci în spatele restaurantului „Fazanul de Aur, în spatele restaurantului „Muntenia”, în spatele unui restaurant fără nume (are un nume, dar nu-l știu) stă pitită Casa Cărții. Mă-nclin în fața oamenilor care au venit prin damf și miros de bere, prin întuneric, pe scări, printre restaurante și au cumpărat cărți. În Noaptea Cărților Deschise. Mă-nclin.

Ieri am lansat „Aventurile lui Alice în Țara Minunilor” la Librăria9. Surprinzător. N-o să mă credeți. Dar am văzut foarte mulți copii. Acești copii n-au fost aduși în rând, câte doi, de o educatoare severă și blondă de la Grădinița „Puișor”. Acești copii au venit cu părinții lor. Au umblat prin toate cărțile din librărie. Le sclipeau ochii. Se uitau la desene. Citeau pe silabe. Citeau cuvinte. Erau copii fericiți. Acești copii vor citi. Mă-nclin în fața părinților lor.

Mâine, joi, la 18.15, la Librăria din Centru vom avea Seara Poetică Maria Șleahtițchi. După bucureșteanul Claudiu Komartin, după desantul scriitorilor regățeni, ieșeni, clujeni și armeni din cadrul Festivalului Zilele Literaturii Române la Chișinău vin bălțenii. La Chișinău.

Azi închei optimist. Mâine voi fi nevoit să fiu nervos și supărat. Pe colegii mei editori. Sau vineri. Mai vedem.

Zilele Literaturii Române. Raportul tehnic

joi, mai 27th, 2010

Părerile invitaţilor şi publicului (selectiv)

„Este foarte important să creăm un centru de cercetare a literaturilor de tipul acesta, pentru că am constatat că există asemănări, există deosebiri şi că există un teren formidabil pentru o cercetare la nivel academic…  Zilele Literaturii Romane este unul dintre cele mai semnificative şi bine organizate evenimente la care am participat în ultima vreme, iar Basarabia a fost o adevărată revelaţie pentru mine.” Eugen Negrici (mai mult…)

O vorbă din Bistrița

miercuri, martie 17th, 2010

„E bine și-așa rău cum e”. E o vorbă din Bistrița, auzită de poetul Claudiu Komartin.

Ministerul Culturii al Guvernului Filat a repartizat și anul acesta, ca și guvernele Ciubuc, Tarlev, Sangheli, Greceanâi și restul, fără concurs, suma de peste un milion de lei editurii de stat „Cartea Moldovei”. Maculatura de un milion de lei urmează să ajungă în biblioteci. Pregătiți rafturile. Proști am fost. Proști vom rămâne. Vom fi luminați din lecturile lui Lupan, Bucov, Istru, Șalari. Pe banii noștri.