Articole cu următoarea etichetă ‘Cartier clasic

Scriitorul lunii septembrie: Ion Druță

vineri, septembrie 28th, 2012

Septembrie are 30 de zile. Sâmbătă și duminică mai puteți procura Povara bunătății noastre de Ion Druță la preț promoțional. 136 lei. În Librăria din Centru. Luni, 1 octombrie, la 9 dimineața, în toate librăriile Cartier Povara va fi 170 de lei.

Scriitorul lunii septembrie în librăriile Cartier a fost Ion Druță.

Scriitorul lunii octombrie va fi Aureliu Busuioc.

Prezentarea ediției a fost într-un post mai vechi:

„Este ediția a VII-a. A romanului Povara bunătății noastre.

„Din tot ce mi-a fost dat să scriu, acest roman a fost cartea cea mai persecutată, cea mai prigonită, cea mai nedreptățită. De la apariția primelor capitole, cum au luat-o din urmă, cei mari și tari n-au mai lăsat-o să răsufle ani și ani de zile. (…) Tocmai pentru asta, textul romanului deseori diferă de la ediție la ediție, de la editură la editură, de la țară la țară”, recunoaște Ion Druță în prefață.

Romanul, cartea întâi Balade din câmpie a apărut în 1963, Povara bunătății noastre (cartea întâi și a doua) a apărut în română în 1970, după ce au apărut două ediții în traducere rusă la Moscova.

Ediția Cartier diferă de celelalte. Am reparat o greșeală mecanică care tot s-a plimbat de la o ediție la alta. Unchiul lui Mircea și-a recăpătat numele adevărat: Grigore Moraru. Altfel, cei doi frați aveau același nume: Nicolai.

Unificările pe care le-am făcut: câine, mâine ș.a. nu le-am forțat. În vorbirea directă am lăsat „mîne”. Iar textul autorului s-a adus la ortografia de azi. Ion Druță a preferat „cîne-cînește”. Și am lăsat așa. Am revenit la formula din 1970, redactor al cărții a fost Igor Crețu, la scrierea numelor: Haralampie și Nicolai. Haralmpie este și în Povestea cu cocoșul roșu a lui Vasilache. În aceeași transcriere. Ediția Eugen Lungu & Valentin Guțu din 1989 le dă: Haralambie, Nicolae. În satele basarabene nu prea se vorbea buchie în buchie cu DEX-ul. Tatăl meu e scris în actele românești din 1938: Niculai. Nu văd sensul violării numelor.

În ediția din 1970, cu chirilice, „mâinile” sunt scrise cu i scurt. În pofida ortografiei de atunci. Pe parcursul următoarelor ediții acest i scurt a fost uitat și a apărut „mânile”. În ediția a VII-a s-a revenit la „mâinile” lui Onache Cărăbuș.

Dar „o unificare forțată care nu ar deranja criticul care vede numai litere, și nu esența, cred că nu ar fi binevenită”, ne-a spus Ion Druță.

Nici noi, nici autorul n-am reușit să-l readucem în roman pe moș Bulgăre. Cel din ediția 1970.”

Povara lui Druță

joi, august 16th, 2012

Este ediția a VII-a. A romanului Povara bunătății noastre.

„Din tot ce mi-a fost dat să scriu, acest roman a fost cartea cea mai persecutată, cea mai prigonită, cea mai nedreptățită. De la apariția primelor capitole, cum au luat-o din urmă, cei mari și tari n-au mai lăsat-o să răsufle ani și ani de zile. (…) Tocmai pentru asta, textul romanului deseori diferă de la ediție la ediție, de la editură la editură, de la țară la țară”, recunoaște Ion Druță în prefață.

Romanul, cartea întâi Balade din câmpie a apărut în 1963,  Povara bunătății noastre (cartea întâi și a doua) a apărut în română în 1970, după ce au apărut două ediții în traducere rusă la Moscova.

Ediția Cartier diferă de celelalte. Am reparat o greșeală mecanică care tot s-a plimbat de la o ediție la alta. Unchiul lui Mircea și-a recăpătat numele adevărat: Grigore Moraru. Altfel, cei doi frați aveau același nume: Nicolai.

Unificările pe care le-am făcut: câine, mâine ș.a. nu le-am forțat. În vorbirea directă am lăsat „mîne”. Iar textul autorului s-a adus la ortografia de azi. Ion Druță a preferat  „cîne-cînește”. Și am lăsat așa. Am revenit la formula din 1970, redactor al cărții a fost Igor Crețu, la scrierea numelor: Haralampie și Nicolai. Haralmpie este și în Povestea cu cocoșul roșu a lui Vasilache. În aceeași transcriere. Ediția Eugen Lungu & Valentin Guțu din 1989 le dă: Haralambie, Nicolae. În satele basarabene nu prea se vorbea buchie în buchie cu DEX-ul. Tatăl meu e scris în actele românești din 1938: Niculai. Nu văd sensul violării numelor.

În ediția din 1970, cu chirilice, „mâinile” sunt scrise cu i scurt. În pofida ortografiei de atunci. Pe parcursul următoarelor ediții acest i scurt a fost uitat și a apărut „mânile”. În ediția a VII-a s-a revenit la „mâinile” lui Onache Cărăbuș.

Dar „o unificare forțată care nu ar deranja criticul care vede numai litere, și nu esența, cred că nu ar fi binevenită”, ne-a spus Ion Druță.

Nici noi, nici autorul n-am reușit să-l readucem în roman pe moș Bulgăre. Cel din ediția 1970.

Ion Druță. Povara bunătății noastre

vineri, iulie 6th, 2012

Președintele Timofte (nu știu dacă se scrie cu „e” sau cu „i”, ceea ce înseamnă că e un bun  președinte al unei republici parlamentare, pentru mine) a primit-o pe divă. Andreea Marin. Revista Punkt l-a primit pe Dan Pejovschi. Un brand.

Ambii au venit cu un avion care a făcut ocolul Republicii Moldova de opt ori. Cu ceva timp înainte decolase primul Boeing marfar de pe aeroportul din Chișinău. Și a distrus pista. Brandul Perjovschi și diva Marin au așteptat până a fost reparată pista. În aer.

În tot acest timp, am citit corectura la Povara bunătății noastre și Ultima lună de toamnă. Vor apărea în Cartier  Clasic. Redactorul Dorin Onofrei, dispărut subit în vacanță, a făcut o muncă bună. Trebuia cineva să facă și munca rea. Așa că am făcut-o eu.  Am descoperit o acuratețe editorială de invidiat a operelor lui Druță, apărute până în anii 80. Am frunzărit Fenomenul artistic Ion Druță, seria Academica, editat de AȘM cu o tipografie. Am văzut ghionturile lui Mihai Dolgan date lui Mihai Cimpoi. Într-o carte despre Druță. Am văzut fotografiile lor la un Curriculum Vitae Druță. Am constatat că sunt domni frumoși. Și m-am încurcat și mai tare în edițiile dilogiei „Povara bunătății noastre” (mi s-a dus cursivul la scăldat). La o ediție sunt dați doi-trei ani aiurea. Așa că am umblat pe viu. Probabil, mi-a scăpat ceva. Apelez la înțelepciune cititorilor care au ajuns până aici. Corectați-mă. Sugerați-mi.

„Cartea întâi „Balade din câmpie” a apărut într-o primă ediție în 1963 la Editura Cartea Moldovenească. Prima ediție a nuvelei „Ultima lună de toamnă” a apărut în 1963 la Editura Cartea Moldovenească. Cartea a doua „Povara bunătății noastre” a apărut la Editura Cartea Moldovenească în 1968.

Ediția a II-a: Editura Cartea Moldovenească, 1970;

Ediția a III-a: Editura Literatura Artisitică, 198… (cele patru volume de Scrieri cu chirilice);

Ediția a IV-a: Editura Literatura Artistică, 1990;

Ediția a V-a: Editura Minerva, colecția Biblioteca pentru Toți,1992;

Ediția a VI-a: Editura Cartea Moldovei, 2009.”

Pentru ediția a VII-a avem trei citate. Încap doar două. Încă nu știm care:

„Ion Druţă este un scriitor din spiţa clasicilor români Creangă, Sadoveanu, Coşbuc, Caragiale, în chip anume un scriitor „popular”, în accepţia largă, povestitor înnăscut şi un mare „savant” cunoscător al limbii române, de la izvoarele ei cele mai pure. Printre contemporanii de generaţie, el poate sta alături de Marin Preda, Eugen Barbu, Fănuş Neagu sau Nicolae Velea, cu specificarea că, între moldovenii de azi, el este cel mai mare.”

Ion Rotaru

„Aveam în faţa mea un talent nativ, foarte apropiat de izvoarele inspiraţiei sale: Moldova, pămîntul natal, etica tradiţională ţărănească, o anume religiozitate cosmică. Răspundea în fraze simple, gîndite, care exprimau convingeri profunde, într-o limbă moale nemaiauzită din copilărie. Nimic artificial, nimic simulat, nimic crispat. … Ni se comunica totuşi o experienţă umană esenţială, faţă de care toate „estetismele” şi „formalismele” din lume pălesc.”

Adrian Marino

Povara bunătății noastre (redactat în anii 1962 – 1964 și revizuit în 1984 și 1990) e, fără îndoială, după părerea mea, marele roman basarabean venind din Basarabia (numită în carte Moldova) și reprezentând Basarabia într-o narațiune simbolică, de dimensiuni epopeice, Basarabia cu toată istoria ei, dramele, transformările și sfîșierile interioare.  El oferă o vastă panoramă asupra timpurilor, asupra vârstelor și devenirilor unui spațiu al cîmpiei, peste care se abat necruțătoare încercările destinului.

Ion Simuț

Probabil, ediția a VII-a va arăta așa:

Sau altfel. Nu știu.

E cert că pe bătrânul Bulgăre îl găsiți în ediția din 1970 la pagina 307. E cert că „Povara bunătății noastre” este excelentă. E cert că textul diferă de la o ediție la alta. Simuț greșește anii: Druță a scris cartea în perioada 1961 – 1967. A intervenit în text în 1984 și în 2005.

Volumul conține: „Iarna amintirilor”, prefață; „Balade din câmpie”, roman; „Ultima lună de toamnă”, nuvelă; „Povara bunătății noastre”, roman; „Păstori ai cuvintelor frumoase”, din povața lui Onache Cărăbuș; „Calea-Robilor”, postfață.

Între timp la București e multă căldură, e mult Ponta, e mult Antonescu, e puțin Băsescu.

Cei mulți vor fi puțini. Alături de „Moromeții” lui Preda, „Groapa” lui Barbu, pe raftul din stânga, la vedere, va sta și „Povara bunătății noastre” de Druță, ediția a VII-a. Într-o bibliotecă dintr-un apartament din Strada Polonă, sectorul 2.


Aureliu Busuioc, clasicul

vineri, martie 30th, 2012

A apărut în colecția Cartier clasic ediția definitivă a romanului „Hronicul Găinarilor”. Postfața o semnează Andrei Țurcanu.

Dar atunci când se vorbește de Aureliu Busuioc toată lumea îl va cita pe Alex. Ștefănescu. Asta fac și eu: „Aureliu Busuioc contrazice imaginea consacrată a scriitorului basarabean. Nu este patriarhal, ci monden, nu este patetic, ci ironic. Înalt şi masiv, cu părul negru uşor cârlionţat, cu sprâncene groase, desenate decis, cu un cap de împărat roman, aduce aminte de Toma Caragiu. Are, ca şi el, o voce melodios-bărbătească şi domină, prin inteligenţa sa efervescentă şi umorul demistificator, pe cei aflaţi în jurul lui. Devine imediat, în orice grup s-ar afla, „masculul dominant”. (…) În scris are eleganţă şi o autoritate firească. Dacă se joacă, o face ca un aristocrat, nu ca un clovn.”

În Cartier clasic au mai apărut Venedikt Erofeev, Mateiu I.Caragiale, Virginia Woolf, Stendhal, N.V.Gogol, Andre Gide, Oscar Wilde. Aureliu Busuioc este primul scriitor basarabean care își face lor printre ei.

Aureliu Busuioc a scris romane pentru toată literatura basarabeană de după 90 încoace. N-a scris romane ca un grafoman. Dar, periodic, la 3-4 ani scotea câte o carte. La 82 de ani, căutând literele de pe tastatură cu o lupă mare, a scris romanul de dragoste pe care l-a purtat mai bine de o jumătate de veac pe umărul stâng.

„Și a fost noapte…” a apărut în colecția Rotonda. În aceeași colecție au mai apărut Alexandru Mușina, Gheorghe Crăciun, Claudiu Komartin, Emilian Galaicu-Păun, Dorin
Spineanu, Constantin Cheianu, Vasile Gârneț, Ovidiu Șimonca, Șerban Foarță, Paul Goma, Alexandru Vakulovski, Tamara Cărăuș, Oleg Serebrian, Nicolae Leahu, Anatol Moraru, Maria Șleahtițchi, Dan Coman, Irina Nechit, Andrei Țurcanu, Iulian Fruntașu, Dumitru Crudu, Vladimir Beșleagă, Radu Vancu, Vitalie Ciobanu, Eugen Cioclea, Vsevolod Ciornei, Nicolae Popa.

Cărțile clasicului Aureliu Busuioc și junelui Aureliu Busuioc sunt în Librăriile Cartier la preț promoțional pentru luna aprilie.