Articole cu următoarea etichetă ‘Cartea de la est de vest

Editori și tipografi

luni, octombrie 11th, 2010

Prima tipografie a fost înființată în 1642 la Iași, în preajma Sinodului ecumenic. Petru Movilă a adus de la Kiev un teasc. Garnitura de litere mobile și celălalt utilaj necesar funcționării tipografiei a fost cumpărat de domnitorul Vasile Lupu de la Lemberg (Lvov). Domnitorul moldovean a finanțat și construcția sediului pentru tipografie în curtea Mănăstirii Trei Ierarhi.

Prima tipăritură Scrisoarea de mulțumire către Vasile Lupu a fost scoasă de sub teasc la 20 decembrie 1642. La așezarea primei tipografii moldovenești și-au mai dat concursul mitropolitul Varlaam, cărturarul și tipograful Simeon Poceațki, administratorul tipografiei, și gravorul Ilie Anagnoste, devenit întemeietorul graficii de carte moldovenești.

Mihail Strilbițki întemeiază la Iași prima tipografie privată în 1785, trecută ulterior la Dubăsari. Strilbițki a tipărit circa 32 de titluri, dintre care 14 cărți laice. Menționăm Celor ce iubesc a cerca vrednice învățături din fiziognomie de I.Lafater (Iași, 1785), Calendariu pe 112 ani (Iași, 1785), cel mai vechi calendar românesc din Moldova, Poezii noo de Ioan Cantacuzino (Dubăsari, 1796), Ceaslov (Dubăsari, 1794).

Cel de-al doilea centru tipografic din Moldova era Mănăstirea Neamț. Starețul Paisie Velicikovski, împreună cu elevii săi, a tradus și a transcris peste 300 de manuscrise în perioada 1779 – 1794. În 1800 Mihail Strilbițki dăruiește teascul său tipografic Mănăstirii Neamț. Unde în 1825 apare prima ediție în română a Descrierii Moldovei de Dimitrie Cantemir.

Prima tipografie exarhicească din Chișinău s-a deschis în mod solemn la 31 mai 1814. A fost deschisă la inițiativa mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, printr-o solicitare către Sinodul rus, pentru editarea cărților bisericești, „pentru educația și instruirea clerului și altor poporeni în limba română și rusă”. Ea a funcționat până în 1883, când a fost vândută Mănăstirii Noul Neamț.

Tipografia lui Akim Popov, prima tipografie privată din Basarabia, își începe activitatea în 1846. Aici sunt tipărite operele lui Ion Sârbu, Ion Ciorescu și Cursul primitiv de limbă română compusu pentru clasele elementare și patru clase gimnaziale (1865) de Ioan Doncev.

Primele manuale școlare cu alfabet latin apar la Tipografia Societății Culturale Moldovenești, cumpărată de la Iași de către Onisifor Ghibu și Simeon Murafa. A fost inaugurată la 8 septembrie 1917 în prezența lui Pan Halippa și Vasile Harea.

În perioada interbelică în majoritatea târgurilor basarabene (Briceni, Tarutino, Tighina, Cetatea Albă, Ismail, Cernăuți, Zgurița, Hotin, Soroca, Sărata, Tatarbunar, Sărata, Sulița, Orhei, Căușenii Noi, Bălți, Cahul, Reni, Storojineț, Lipcani, Chilia Nouă, Leova) funcționau tipografii, litografii, legătorii de cărți (majoritatea private), care tipăreau calendare, manuale, anuare, beletristică.

În RASS Moldovenească este înființată în 1925 la Balta Editura de Stat, transferată în 1929 la Tiraspol, iar din 1940 – la Chișinău. Din 1959, prin comasarea Editurii de Stat cu editura Școala Sovietică, se constituie editura Cartea Moldovenească, din 1990 – Universitas, comasată cu editura Lumina, 1996.

La 7 decembrie 1933 prin Hotărârea Comitetului Regional din Moldova al PC(b) din Ucraina este înființată Editura de Partid (Editpartmold), mutată în 1940 la Chișinău, în 1943 la Moscova, revine în 1945 în Chișinău. Din 1990 se numește Universul.

În 1959 în cadrul Academiei de Științe a RSSM a fost fondată Editura Știința.

În perioada sovietică au mai fost fondate editura didactică Lumina (1966), Editura redacției principale a Enciclopediei Sovietice Moldovenești (1967), Literatura artistică (1977, devenită Hyperion din 1989). În 1996, după ce în anii 90 aproape fiecare redacție din editurile de stat au devenit entități juridice, majoritatea editurilor de stat au fost comasate în editura Cartea Moldovei.

Litera, fondată în 1989, este prima editură privată apărută în Chișinău după reformele gorbacioviste. Ulterior apar editurile private Sigma (1992), Museum (1992), Prut Internațional (1992), Cartdidact (1994), Arc (1995, creată de Fundația Soros-Moldova),  Cartier (1995), Prometeu (1996), Ruxanda (1996, Pontos din 2000), Bons Offices (1997), Epigraf (1998).

Actualmente în Republica Moldova activează cca 230 de edituri (5 edituri de stat, 15 centre editorial-poligrafice ale instituțiilor superioare de învățământ). Cele mai multe titluri de carte  din ultimii 5 ani au apărut în 2006: 2850. Numărul mediu constituind cca 2600 de titluri pe an cu un tiraj mediu total de cca 2,7 mln de exemplare. 64 la sută din titluri apar în limba română, 17%  – în rusă, 19% sunt cărți apărute în alte 11 limbi (engleză, franceză, ucraineană, găgăuză, germană, italiană, bulgară ș.a.). Cca 25 la sută din titluri apar în tiraje de până în 500 exemplare.

Cele mai bune cărți, versiunea USM

vineri, martie 19th, 2010

Nominalizările juriului (Mircea V.Ciobanu, președinte) pentru premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2009

Arme grăitoare de Emilian GALAICU-PĂUN, Editura Cartier

Cel rătăcit de Aurelian SILVESTRU, Editura Prut Internațional

De ce plânge clovnul? de Vasile ROMANCIUC, Editura Prut Internațional

Fata din prag(a) de Tania DUMBRAVĂ, Tipografia Centrală

Grăuncioare de lumină de Ion HADĂRCĂ, Editura Garuda Art

„În preajma revoluţiei” de C.Stere. Elemente de poetică a Bildungsromanului de Vlad CARAMAN

Monstru sacru de Teo CHIRIAC, Editura Arc

Romanul ca lume post BABELiică de Aliona GRATI

Sex & persetroica de Constantin CHEIANU, Editura Cartier

Spaţii şi oglinzi de Eugen LUNGU, Editura Prut Internațional

Tema pentru acasă de Nicolae DABIJA,  Edit Princeps

Un elefant în vagonul-restaurant de Ianoş ŢURCANU, Grafema Libris

Viaţa unei nopţi sau Totentanz de Claudia  PARTOLE ,  Edit Princeps

Vin chinezii de Nicolae ESINENCU, Editura Prometeu

O privire

luni, octombrie 19th, 2009

Marianne Mikko și comisarul european pentru extindere. O privire de asupra titlului cărții „Moldova: între est și vest”, apărută în estoniană.

Editura Kirjastus, Tartu, 2009

Editura Kirjastus, Tartu, 2009

Cartea a apărut într-un tiraj de 2000 exemplare. Este un tiraj obișnuit pentru cei peste un milion de estonieni. Tot așa cum un tiraj de 5000 exemplare e obișnuit pentru 9 milioane de maghiari. Tot așa cum 800 de exemplare e un tiraj obișnuit pentru 25 milioane de români (inclusiv cei din Republica Moldova).

Fete cu Dumitru Crudu

joi, octombrie 1st, 2009

„Scurt despre poza:

Facuta la data de 16 martie, ziua in care am si cumparat cartea; titlul este destul de evident:) ; fetele (femeiele) din poza Cassya(fata cu D.Crudu ‘Oameni ai nimanui’) si Mihaela(colega si best prietena) (in timpul pauzei,pe cand eram studente).”

Cassya și Mihaela cu Dumitru Crudu. oameni ai nimănui. Fotografie de Cristina

Cassya și Mihaela cu Dumitru Crudu. Oameni ai nimănui. Fotografie de Cristina

Propunerea lui Sprânceană

miercuri, septembrie 23rd, 2009

Vitalie Sprânceană vrea normalitate. Pe blog. Firescul este la el acasă în lumea virtuală a internauților moldoveni. Firescul virtual Vitalie vrea să-l aplice și în realitatea imediată. Eu vreau același lucru. E foarte ușor de realizat virtual. E foarte complicat să-l aplici în cotidian.

Pentru ca să apară cărți motivaționale, cărți light e nevoie și de autori respectivi în spațiul românesc. Eu nu vorbesc de traduceri. Sunt câteva edituri care s-au specializat în asemenea titluri. Iar Curtea Veche a crescut pe aceste cărți.

Piața autorilor români este dominată încă de cei care au fost activi când trebuia să demonstrezi că ești deștept fără a spune gânduri, când cei fără experiență de viață ne învățau ce e aia viața, când sinceritatea era sinonimă cu naivitatea, când lucrurile practice erau prerogativa șmecherilor din Lipscani,când pragmatismul era un moveton și romantismul se plimba printre aristocrați, când curvarii notorii scriau cărți diafane și virginii bătrâni concurau cu Charles Bucovski.

Deja apar și autorii autohtoni. Pe la alte edituri. Vor ajunge și pe la noi.

Editorul preferă o carte elitistă deoarece oricând un eșec financiar îl poți pune pe spinarea culturii. Explicația e simplă. Și nobilă.

Iar despre aprovizionarea bibliotecilor cu carte. În 2009 nu a fost procurată nicio carte. Puteți trece la secole ca unitate de măsură. Sper și eu să văd acest raport. Și sper să fie făcut profesionist.

Despre cartea light la Cartier. Am început-o cu cartea pentru copii. Vezi Enciclopedia P.Guitz a lui Lică Sainciuc, Cartea lui De Ce, Cartea lui Cum, Cartea lui Când, seria de cărți Cele mai frumoase mituri…, Oare așa să fie fetele ș.a.m.d.

Constantin Cheianu, nativul

luni, septembrie 21st, 2009

 

Am primit următoarea invitație:

„Dragă prietene,

Te invit la degustarea vinului de Trușeni, recolta 2009.

Din meniu:

- “Sex & Perestroika”, aperitiv de la editura “Cartier”

- “Cu bunicul ce facem?…” premiera-trufanda, marca “Satiricus”

- “Rosu de Trușeni”, licoare la discreție

 Vinul (și momentul) se va consuma luni, 21 septembrie 2009, la Teatrul “Satiricus I.L. Caragiale”, cu începere de la ora 18:00.

Al dumitale de cincizeci de ani oenolog nativ și sexolog-degustător,

Constantin Cheianu”.

Degustarea va fi transmisă în direct de www.privesc.eu. De asemenea, o puteți vedea și pe www.cartier.md.

Dacă Eugene Ionesco se năștea la Trușeni, dacă era dat afară de la Literatura și Arta, dacă nu o avea pe Marie-France, dacă trăia în Basarabia de la răscrucea mileniilor, atunci numele lui era altul.

Dar Eugene Ionesco a trăit la Paris. Iar Constantin Cheianu trăiește la Trușeni.

Mulți ani, tinere!

Basa la 2030

marți, iulie 7th, 2009

Uimitoare această capacitate a lui Oleg Serebrian de a separa analistul și istoricul îndrăgostit de geopolitică, ca știință, de omul politic. Din punct de vedere geopolitic, Oleg Serebrian are toate avantajele posibile ca istoric. Toate dezavantajele Republicii Moldova devin avantaje pentru el. Născut într-un spațiu chinuit de o neputință aproape fatală de a se ridica la rangul de pion pe marginea tablei de șah, Serebrian, prin cunoașterea foarte bună a realităților din spațiul ex-sovietic, prin cunoștințele acumulate din școlile franceze și germane de geopolitică, mai nou și din cea niponă, este jucătorul la ambele mâini ale tablei de șah din spațiul Mării Negre. Deosebit de optimist, după mine, mi s-a părut în “Republica Moldova în anul 2030: eseu de geopolitică viitorologică”. Dar jucătorul care poate muta și albele, și negrele ar fi păcat să fie pesimist.

DESPRE GEOPOLITCĂ de Oleg Serebrian (Editura Cartier, 2009). În Punkt nr.28/2009.