Marianne Mikko și comisarul european pentru extindere. O privire de asupra titlului cărții „Moldova: între est și vest”, apărută în estoniană.
Editura Kirjastus, Tartu, 2009
Cartea a apărut într-un tiraj de 2000 exemplare. Este un tiraj obișnuit pentru cei peste un milion de estonieni. Tot așa cum un tiraj de 5000 exemplare e obișnuit pentru 9 milioane de maghiari. Tot așa cum 800 de exemplare e un tiraj obișnuit pentru 25 milioane de români (inclusiv cei din Republica Moldova).
„Scurt despre poza:
Facuta la data de 16 martie, ziua in care am si cumparat cartea; titlul este destul de evident:) ; fetele (femeiele) din poza Cassya(fata cu D.Crudu ‘Oameni ai nimanui’) si Mihaela(colega si best prietena) (in timpul pauzei,pe cand eram studente).”
Cassya și Mihaela cu Dumitru Crudu. Oameni ai nimănui. Fotografie de Cristina
Vitalie Sprânceană vrea normalitate. Pe blog. Firescul este la el acasă în lumea virtuală a internauților moldoveni. Firescul virtual Vitalie vrea să-l aplice și în realitatea imediată. Eu vreau același lucru. E foarte ușor de realizat virtual. E foarte complicat să-l aplici în cotidian.
Pentru ca să apară cărți motivaționale, cărți light e nevoie și de autori respectivi în spațiul românesc. Eu nu vorbesc de traduceri. Sunt câteva edituri care s-au specializat în asemenea titluri. Iar Curtea Veche a crescut pe aceste cărți.
Piața autorilor români este dominată încă de cei care au fost activi când trebuia să demonstrezi că ești deștept fără a spune gânduri, când cei fără experiență de viață ne învățau ce e aia viața, când sinceritatea era sinonimă cu naivitatea, când lucrurile practice erau prerogativa șmecherilor din Lipscani,când pragmatismul era un moveton și romantismul se plimba printre aristocrați, când curvarii notorii scriau cărți diafane și virginii bătrâni concurau cu Charles Bucovski.
Deja apar și autorii autohtoni. Pe la alte edituri. Vor ajunge și pe la noi.
Editorul preferă o carte elitistă deoarece oricând un eșec financiar îl poți pune pe spinarea culturii. Explicația e simplă. Și nobilă.
Iar despre aprovizionarea bibliotecilor cu carte. În 2009 nu a fost procurată nicio carte. Puteți trece la secole ca unitate de măsură. Sper și eu să văd acest raport. Și sper să fie făcut profesionist.
Despre cartea light la Cartier. Am început-o cu cartea pentru copii. Vezi Enciclopedia P.Guitz a lui Lică Sainciuc, Cartea lui De Ce, Cartea lui Cum, Cartea lui Când, seria de cărți Cele mai frumoase mituri…, Oare așa să fie fetele ș.a.m.d.
Am primit următoarea invitație:
„Dragă prietene,
Te invit la degustarea vinului de Trușeni, recolta 2009.
Din meniu:
- “Sex & Perestroika”, aperitiv de la editura “Cartier”
- “Cu bunicul ce facem?…” premiera-trufanda, marca “Satiricus”
- “Rosu de Trușeni”, licoare la discreție
Vinul (și momentul) se va consuma luni, 21 septembrie 2009, la Teatrul “Satiricus I.L. Caragiale”, cu începere de la ora 18:00.
Al dumitale de cincizeci de ani oenolog nativ și sexolog-degustător,
Constantin Cheianu”.
Degustarea va fi transmisă în direct de www.privesc.eu. De asemenea, o puteți vedea și pe www.cartier.md.
Dacă Eugene Ionesco se năștea la Trușeni, dacă era dat afară de la Literatura și Arta, dacă nu o avea pe Marie-France, dacă trăia în Basarabia de la răscrucea mileniilor, atunci numele lui era altul.
Dar Eugene Ionesco a trăit la Paris. Iar Constantin Cheianu trăiește la Trușeni.
Mulți ani, tinere!
Uimitoare această capacitate a lui Oleg Serebrian de a separa analistul și istoricul îndrăgostit de geopolitică, ca știință, de omul politic. Din punct de vedere geopolitic, Oleg Serebrian are toate avantajele posibile ca istoric. Toate dezavantajele Republicii Moldova devin avantaje pentru el. Născut într-un spațiu chinuit de o neputință aproape fatală de a se ridica la rangul de pion pe marginea tablei de șah, Serebrian, prin cunoașterea foarte bună a realităților din spațiul ex-sovietic, prin cunoștințele acumulate din școlile franceze și germane de geopolitică, mai nou și din cea niponă, este jucătorul la ambele mâini ale tablei de șah din spațiul Mării Negre. Deosebit de optimist, după mine, mi s-a părut în “Republica Moldova în anul 2030: eseu de geopolitică viitorologică”. Dar jucătorul care poate muta și albele, și negrele ar fi păcat să fie pesimist.
DESPRE GEOPOLITCĂ de Oleg Serebrian (Editura Cartier, 2009). În Punkt nr.28/2009.
Comentarii recente