Bărbații cu barba alba
cu chica ciupită de ani
plâng pe umeri
până îi iubesc femeile
și apoi
se duc sa moară
împliniți
Bărbații cu barba alba
cu chica ciupită de ani
plâng pe umeri
până îi iubesc femeile
și apoi
se duc sa moară
împliniți
Mi-a căzut luna pe piept
Ce-i frumoasă luna,
spunea o doamnă distinsă și puțin romantică
:și eu ardeam în jăratic
Și doar îngerii lui Brumaru
mirosind a melci stelari
încercau să ridice luna
și s-o pună înapoi pe cer
:era o noapte de ianuarie
cu lună și multă zăpadă
Diseară la Librăria 9 Val Butnaru va citi din romanul Cartea nomazilor din B. Am citit manuscrisul în martie. Din frică, din motive financiare, din cauza bunului-simț a lui Val Butnaru (n-a insistat, n-a căutat soluții ca să devină erou peste noapte) editura Cartier n-a publicat romanul. Nu l-au publicat nici alți editori.
Diseară Val Butnaru va citi din Cartea nomazilor din B. Din manuscris.
„ Președintele se trezi mahmur. Aruncă o privire în oglindă şi văzu ceea ce ştia că o să vadă: o faţă buhăită cu pungi umflate, de un violet aprins sub ochi, chiar și pata neagră de pe frunte devenise violetă. Oftă din greu şi simţi cum din gură îi ţâşni acreala zilei de ieri impregnată de aburii alcoolului de contrabandă.
„Ce mizerie, se încreţi el, şi mai e încă şi chestiunea cu Solomei.” Cu Solomei, într-adevăr, ar trebui s-o rezolve cumva, dar cum? Cu capul vuind şi cu sentimentul vinovăţiei ce-l rodea întotdeauna după orgiile de la Protocol, nu se simţi în stare să dibuie nici cea mai vagă idee de împăcare a celor doi.
„Trebuie să recunosc: cheful de aseară nu mi-a produs nicio plăcere, constată el filozofic. Lucru greu de explicat, fiindcă a fost servit coniacul meu preferat.”
Lui Ezra Pound
Dacă era Veneția
atunci poetul nu inventa această țară
căreia i-a zis,
Ezra,
într-o doară
Italia.
Dacă era Leonardo Terrone,
maestrul de scrimă,
atunci,
Ezra,
poetul (după cum îți spuneam)
nu inventa aceste păduri,
acești eroi, aceste mame.
Dacă era Veneția.
Dar așa,
a fost o poezie
care a inventat Veneția.
Poetul era absent,
Ezra. Era o minciună.
A fost multă lumină.
Prea multă.
Ca să mai fie loc și pentru Veneția.
Am dat în tipar cartea lui Costică Cheianu Sex @ Perestroika. Am avut patru variante pentru ultima copertă. Noi am ales prima.
Am procedat corect? (mai mult…)
Comentarii recente