Articole cu următoarea etichetă ‘Alice în Țara Minunilor

Zăbava politicienilor

luni, octombrie 3rd, 2011

„Va rugam sa faceti un top trei carti, pe care orice politician trebuie sa le citeasca!

Un top de 3 carti pentru barbatii din politica si un alt top 3 pentru femeile din politica!

De asemenea sa comentati pe scurt, la fiecare carte, de ce o recomandati!”

Așa m-au rugat cei de la www.tribuna.md.

Trei cărți. E scurtă lista. Și e ingrat sfatul. Poți să recomanzi niște cărți pentru oameni concreți. Le știi caracterul, le cunoști lecturile precedente. Este ca la medic. Trebuie să vezi pacientul.

Mă puneți în situația să fiu un fel de Kașpirovski. De pe un ecran să-i lecuiesc pe politicienii bărbați. Iar de pe alt ecran să lecuiesc politicienii femei. Nu sunt medic. Și nici Kașpirovski. Și nu am vocație pedagogică.

Pe de altă parte, „la fel ca oamenii, cărțile pot fi de ajutor; la fel ca oamenii, cărțile mint”, spunea Ruben Gallego, autorul romanului „Alb pe negru”.

Cei care fac politică știu că sunt câteva cărți. Ele se numesc „Epopeea lui Ghilgameș”, „Iliada” și „Odiseea”, „Măgarul de aur” a lui Apuleius, „Eneida” lui Vergilius, „Divina comedie” a lui Dante, „Gargantua și Pantagruel”, Shakespeare aproape integral, „Don Quijote”, „Faust”-ul lui Goethe, „Alice în Țara Minunilor”, „Micul prinț”. Și încă câteva. Restul cărților sunt puzzle-uri ale acestor cărți. E ca tabela lui Mendeleev. Sunt elemente de bază. Restul sunt acizi, săruri etc.

Ca zăbavă, bărbații politicii moldovenești pot citi:

1) „Suflete moarte” de Gogol. E nevoie din când în când să te uiți într-o oglindă. Și să știi că un Gogol te vede;

2)  „Ulise”-le lui Joyce. Ca să te pregătești de acea zi, când vei ști ca și Bloom, că la ora patru, după amiază, soția ta se va culca cu un tip gras și respingător, iar tu nu poți face nimic și nici nu vrei să faci nimic. Poate doar un roman de aproape o mie de pagini;

3) „Hronicul găinarilor” de Aureliu Busuioc. Ca să nu fii unul dintre acei găinari, care cred că fac istorie pe aceste meleaguri. Sau, cel puțin, să știi că ești unul dintre ei.

Ca zăbavă, doamnele politicii moldovenești pot citi:

1)  „Un veac de singurătate” de Marquez. Ca să știe că zodia în viața asta contează, totuși, mai puțin decât fondul genetic;

2)  „Pentru cine bat clopotele” de Hemingway. Nimic nu e mai frumos decât dragostea. Nimic nu e mai urât decât războiul. Nu toți bărbații sunt eroi. Și nu toți eroii sunt bărbați;

3) „Sex & perestroika” de Constantin Cheianu. Totul trece. Și sexul, și politica, și revoluțiile.

Noaptea cărților deschise. Alice

miercuri, iunie 2nd, 2010

Vineri am avut Noaptea Cărților Deschise. În Librăriile Cartier. Asta înseamnă că de la 6 seara până aproape de miezul nopții am vândut cărți cu o reducere de 15 la sută. Surprinzător, dar în sectorul Ciocana, unde bulevardul Mircea cel Bătrân miroasea a biere ieftină, a biere multă, poate doar în Groapa lui Eugen Barbu să mai fi rămas acel miros, a fost lume la Casa Cărții. Surprinzător. Dar acea lume chiar a cumpărat carte. Dacă te uiți din satelit, așa se vede mai nou Chișinăul, atunci bulevardul Mircea cel Bătrân e ticsit cu bodegi care se cred restaurante, cu restaurante care se cred locuri boeme, cu pizzerii care vând hamburgheri, deci, dacă te uiți foarte atent, atunci în spatele restaurantului „Fazanul de Aur, în spatele restaurantului „Muntenia”, în spatele unui restaurant fără nume (are un nume, dar nu-l știu) stă pitită Casa Cărții. Mă-nclin în fața oamenilor care au venit prin damf și miros de bere, prin întuneric, pe scări, printre restaurante și au cumpărat cărți. În Noaptea Cărților Deschise. Mă-nclin.

Ieri am lansat „Aventurile lui Alice în Țara Minunilor” la Librăria9. Surprinzător. N-o să mă credeți. Dar am văzut foarte mulți copii. Acești copii n-au fost aduși în rând, câte doi, de o educatoare severă și blondă de la Grădinița „Puișor”. Acești copii au venit cu părinții lor. Au umblat prin toate cărțile din librărie. Le sclipeau ochii. Se uitau la desene. Citeau pe silabe. Citeau cuvinte. Erau copii fericiți. Acești copii vor citi. Mă-nclin în fața părinților lor.

Mâine, joi, la 18.15, la Librăria din Centru vom avea Seara Poetică Maria Șleahtițchi. După bucureșteanul Claudiu Komartin, după desantul scriitorilor regățeni, ieșeni, clujeni și armeni din cadrul Festivalului Zilele Literaturii Române la Chișinău vin bălțenii. La Chișinău.

Azi închei optimist. Mâine voi fi nevoit să fiu nervos și supărat. Pe colegii mei editori. Sau vineri. Mai vedem.

Alice în Țara Minunilor

luni, mai 31st, 2010

Sunt două cărți pentru copii pe care maturii le au în biblioteca lor. Și din când în când revin la ele. Și la fiecare lectură descoperă lucruri pe care nu le-au observat în timpul lecturilor precedente. Și se gândesc că au fost fericiți când le-au citit pentru prima dată. Chiar dacă nu țin minte bine subiectul. Timpul era fericit. Era o bucurie ingenuă.

Aceste două cărți sunt „Micul prinț” și „Alice în Țara Minunilor”. Ambele sunt cărți care au creat lumi noi. De o frumusețe și înțelepciune pe care oamenii nu și le pot imagina nici în cele mai curajoase vise.

„Domnul Omidă și Alice s-au privit câtva timp în tăcere.

Într-un târziu domnul Omidă și-a scos narghileaua din gură și i s-a adresat cu o voce molcomă și somnoroasă:

-         TU cine ești?

Ca început al unei conversații, era departe de a fi încurajator. Alice i-a răspuns timidă:

-         Eu… eu… domnule, nu prea știu, în momentul de față… știu doar cine AM FOST când m-am sculat azi-dimineață, dar cred că trebuie să mă fi schimbat de câteva ori de atunci.

-         Ce vrei să spui cu asta? A întrebat domnul Omidă cu asprime. Explică-te!

-         Mi-e teamă că nu mă pot explica MIE ÎNSĂMI, domnule, i-a zis Alice, fiindcă, înțelegi, nu mai sunt eu însămi.

-         Nu înțeleg.

-         Mi-e teamă că nu am cum să fiu mai clară, a răspuns foarte politicos Alice, deaorece, în primul rând, nici eu nu pot să mă înțeleg; te zăpăcește cu totul să treci prin atâtea mărimi doar într-o zi.”

AVENTURILE LUI ALICE ÎN ȚARA MINUNILOR de Lewis Carroll. Ilustrații de Violeta Zabulica-Diordiev. Traducere din engleză de Radu Tătărucă (Editura Cartier, 2010)

Pentru Cartea Zilei, Publika TV