Articole cu următoarea etichetă ‘7 aprilie 2009

Cele mai frumoase cărți din lume

marți, martie 27th, 2012

Cartea Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o, de Maria-Paula Erizanu, a câștigat premiul UNESCO Germania pentru cea mai frumoasă producție de carte a anului 2011. Premiul a fost acordat în cadrul competiției Cele mai frumoase cărți din lume, la Târgul de Carte de la Leipzig, în data de 16 martie, pentru condiție tipografică deosebită, design și coerență dintre text și ilustrație, dar și pentru actualitate, în contextul revoluțiilor Twitter din țările arabe. Cartea a apărut la Editura Cartier în mai 2010, în colecția C(art)ier, coordonată de Igor Mocanu. Designul cărții îi aparține lui Vitalie Coroban. La decernarea premiului în valoare de 1000 de euro a fost prezentă și autoarea cărții.

Premiul UNESCO Germania pentru cele mai frumoase cărți ale anului (anual din 1991 și apoi bienal din 2003) este acordat lucrărilor tipografice și estetice deosebite în țări cu industrii de carte în dezvoltare și are ca scop schimbul cultural și promovarea egalității șanselor într-o lume globalizată. În 2008 premiul a fost acordat editurii Jiangsu Literature and Art Publishing House din China, iar în 2005 – editurii Studio DEZ No. 5, din Rusia.

Istoricul premiilor

2008 – Zhou Zongwei, Zhu Yingchun: “Ant”, Jiangsu Literature and Art Publishing House, China

2005 – “Short illustrated history of the future”, Editare și ilustrație: Studio DEZ No. 5, Rusia

2003 – J.W. von Goethe: “Fausto zero”, Editura Cosac & Naify Edições, São Paulo, Brazilia

2002 – “Kronika anonymného notára král’a Bela”, Verlag Vydavatel’stvo Rak, Budmerice, Slovacia

2001 -”Magic Tales”, Verlag Harvest (XAPBECT), Minsk, Belorusia

2000 – Ramute Skucaite: “Laiškas sekmadieniui”, Vaga Publishers, Vilnius, Lituania

1999 – Henrik Igityan: “Modern Art Museum of Armenia”, Editura Tigran Mets CJSC, Eriwan, Armenia

1998 –  I.M. Pei: “Essences”, Editura Sentra Bon 1, Peking, China

1997- Lyrikreihe “Meine schönsten Gedichte”, Editura Slowo, Moskova, Rusia

1996 – Imants Ziedonis: “Epifanijas”, Editura Preses nams, Riga, Letonia

1995 – Ilse Noy: “The Art of the Weya Women”, Editura Baobab Books, Harare, Zimbawe

1994 – T. Okasha: “Fan Alwasti”, Editura Dar El Shourouk Publications, Kairo, Egipt

1993 – “Jamaica’s heritage”, Editura The Mill Press Lim, Kingston, Jamaica

1992 – “Calcutta – The Living City”, Oxford University Press, Delhi, India

1991 – “Colombia Campesina”, Editura Villegas Editores, Bogotá, Columbia

Cea mai frumoasă revoluție, cel mai bun înger

luni, februarie 20th, 2012

Cartea „Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o” de Maria-Paula Erizanu a fost desemnată câștigătoarea Premiului Special al Juriului al Fundației UNESCO și al German Book Art Foundation, prin intermediul Târgului Internațional de Carte de la Frankfurt, pentru cea mai frumoasă producție de carte a anului 2011.

Premiul este acordat o dată în 2 ani pentru prezentare grafică, tipografică și design pentru o producție deosebită dintr-o țară cu dificultăți de producere. Premiul urmează să fie înmânat la 16 martie, la Târgul de Carte de la Leipzig, Germania.

Cartea a apărut în august 2010 la Editura Cartier în colecția C(ART)IER, coordonată de Igor Mocanu, într-un tiraj de 510 exemplare.

Conceptul grafic și designul îl semnează Vitalie Coroban.

Fotografii de Gleb Garanich (Reuters/Mediafax Foto), Veronique North-Minca, Doru Dumitru, Igor Schimbător.

Copertă realizată de Vitalie Coroban după o fotografie de Igor Schimbător.

Lectori: Em.Galaicu-Păun, Inga Druță.

Traducerea textului în franceză: Dragoș Ioan și Veronique North-Minca.

Traducerea textului în engleză: Maria-Paula Erizanu.

Tipărită pe hârtie Creme Book de 80 grame sub comanda nr. 00510 la Combinatul Poligrafic din Chișinău ( Maria Marandici, șefă de producție, Tudor Ctitor, director general).

„Aceasta e prima mea revoluție. Furași-mi-o” este recomandată de revista „Observator Cultural”, București.

Textul inițial a apărut în „Observator Cultural”, fiind girat de Ovidiu Șimonca.

Leipzigul este capitala mondială a artei poligrafice. Recunoașterea meritelor unui editor la Leipzig este recunoașterea supremă printre profesioniștii cărților. Poți să nu mai scrii poezia „Legământ” cu „ce n-a dovedit nici tata”.

Alte premii din acest an, oferite la Leipzig, se vor duce către editori din Olanda, Germania, Elveția, Cehia, Estonia.

Alte date: producătorii hârtiei Creme Book au sistat producerea ei; Maria Marandici este pensionară; 7 aprilie 2009 a fost transformat într-o simplă zi din cele 365 din calendarul Republicii Moldova; Veronique North-Minca a plecat în  altă misiune diplomatică în Sofia.

În Librăriile Cartier au mai rămas 36 de exemplare din volumul premiat.

* * *

Cartea „Îngerul gonflabil” de Zaza Burciuladze  a obținut cel mai important premiul literar din Georgia pentru 2011: „Cel mai bun roman”.

„Kafka Instant” de Zaza Burciuladze în traducerea românească a lui Dorin Onofrei, apărut în colecția Biblioteca Deschisă, coordonată de Vasile Ernu, mai este în librării.

Sunt lucrurile bune care s-au întâmplat cu editura Cartier.

Cei care facem această editură încercăm să ne bucurăm. Bucurați-vă și voi, dacă puteți.

Istoria

joi, aprilie 7th, 2011

Noi ne imaginăm istoria ca Don Quijote pe Dulcineea din Toboso. „O prea frumoasă fată și mândră-n toate cele”. De fapt, istoria este o babă bătrână, urâtă, asudată și fără dinți.

Așa spune Virgil Pâslariuc.

Azi, totuși, vreau să fiu Don Quijote. Iar 7 aprilie să fie Dulcineea din Toboso. Un adulter. Scurt. Cât o ploaie de vară.

Niște lansări. Expoziții

miercuri, octombrie 27th, 2010

La Bruxelles. Integrala Rene Magritte. S-au mai micșorat cozile.

La Paris. Integrala Claude Monet. Cozile sunt foarte mari. Dar nu vor fi mici.

La Paris. Expoziție Basquait. Cozile sunt de 3-4 ore. La Palais de Tokyo. Atenție cum ieșiți din mașină.

La Amiens. Cea mai mare catedrală gotică. Am scăpat corul de 500 de persoane, care a cântat. Casa-muzeu Jules Verne. Dacă sunteți cu pici.

La Geneva. Catedrala protestantă și muzeul reformei. Dar mai bine te duci la Montreux.

La Chișinău. Expoziție Valentina Rusu-Ciobanu. Nicio coadă. Sala Brâncuși.

Niște lansări. Diaspora

marți, octombrie 26th, 2010

În Germania există o diasporă a românilor stabiliți până la căderea comunismului. Diaspora moldovenească nu am văzut-o, nu am simțit-o. La lansarea de la Frankfurt. Există moldoveni cu acte în regulă, cu activități științifice/culturale importante în alte orașe germane. Nu este o diasporă tipică valului de imigrări nelegale din anii zero. Păstrează legăturile cu Republica Moldova. Promovează Republica Moldova. Sunt stabiliți temporar. Au acces la pârghii culturale germane.

Frankfurtul (târgurile varia) este cea mai importantă platformă de promovare a produselor, implicit a țărilor. În afară de Târgul de Carte, cel mai important în domeniu, mai au loc târgurile agricole, turistice etc, etc. Și aceste etc-uri sunt cele mai mari și importante în domeniu. Moldova e prezentă doar la cel de carte. Și asta mai degrabă se datorează unor ambiții ale editorilor decât o politică fluentă de promovare a statului.

Diaspora din Belgia. O surpriză plăcută. Nu este cea mai mare. Dar e deosebit de activă. Îi spuneam Ludmilei Bulgaru, inițiatoarea lansării, că voi fi fericit dacă vor fi 10 – 15 oameni. A fost o sală plină. Și foarte vie.

Diaspora din Franța. A dat cam tot atâtea voturi ca cea din Italia, care numeric este de câteva ori mai mare. Nucleul ei activ sunt bisericile ortodoxe. Și un evident pol liberal.

Diaspora din Elveția. Nu există. Sunt funcționari în structuri mondiale. Sunt studenți. Sunt ruși. Și există banca fraților Sturdza.

Noii basarabeni din București. Nu mai umblă în găști de Ciocana, nu-și mai etalează rusa. Sunt perfecți integrați.

Ochii basarabenilor licăresc. În Leipzig, Frankfurt, Munhen, Bruxelles, Amiens, Paris, Geneva, București.

În Chișinău și în satele Țării de Pământ avem ochi opaci. Și parcă suntem acasă. Și parcă ar trebui să licărească. Basarabia este mortul din sania, pe care a văzut-o Geo Bogza prin părțile Corjeuților, trasă de diasporă pe un drum de toamnă.

„Las” că-i bine, Jeane,” ar fi scris azi Druță în „Ultima lună de toamnă”. Iar prohodul cântă „Jana n-a murit, Jeane, Jana se transformă”.

Niște lansări. Raport de drum

luni, octombrie 25th, 2010

Dacă intri în România din partea basarabeană, atunci limita de viteză pentru străzile naționale e de 90 km/oră. Vezi panoul din Vama Albița. Dacă intri în România din partea maghiară, atunci limita de viteză pe străzile naționale e de 100 km/oră. Vezi panoul de la Vama Borș.

Pe drumurile României au dispărut căruțele. Au apărut în schimb pe șoseaua Balcani (Poltava, denumirea veche sau autobanul lui Tarlev). În România s-au împuținat Daciile, reginele drumurilor. În Republica Moldova și-au făcut curaj și au apărut pe șoseaua Balcani bătrânii șoferi ai bătrânelor Jiguli-uri.

Drumul de la Oradea spre București (cu excepția Oradea – Deva) este un chin. Vreau să văd înțeleptul care a făcut secundar traseul Deva – Sibiu vizavi de Alba-Iulia – Sibiu. Toate tirurile Albaniei, care ocolesc autostrada din Serbia, care leagă Balcanii de Europa, traversează România pe traseul Arad – Sibiu – București. Ambutiajul de la Sebeș este de kilometri. Iar timpul se exprimă în ore. Este mai groaznic decât ambutiajele de la Paris și Lille.

Drumurile Ungariei au la fiecare 10 km indicatoare care avertizează „Animale” (Cerbi). Cerbii și căprioarele le vezi în România și Germania. Vânătorii îi vezi în nordul Franței.

Pe autostrăzile luminate ale Belgiei limita de viteză e de 120 km/oră. Consumul pentru un motor de 2000 e de 6,6 litri la suta de kilometri.

În Elveția porsche-urile, lamborghini-le, ferrari-urile, aston martin-urile circulă cu 120 kilometri la oră. Ușile ascensoarele se închid după ce reușești să-ți scoți coroana dentară, s-o ștergi cu năframa, s-o pui la loc și să-ți așezi cravata.

Pe autostrăzile Germaniei nu există limită de viteză. Dar, e bine să știți, asigurarea este valabilă doar până în 120 km/oră. Riscul e pe cont propriu.

E nevoie de vignetă, care e bine s-o procurați de la benzinăriile de la frontieră, pentru România (are 140 de km de autostradă, dar vigneta e solicitată și pe celelalte străzi), pentru Ungaria, Austria, Slovenia (autostrăzi est-vest, sud-nord), pentru Elveția (se cumpără pentru un an, autostrăzi în jurul lacurilor). Nu e nevoie de vignetă pentru autoturisme în Germania și Belgia. Autostrăzile franceze sunt cu plată. Asta e dacă reușești să-ți faci plinul. Rafinăriile erau în grevă.

Dacă vezi o mașină care s-a plasat pe ultima bandă și merge non-stop pe ea, indiferent de viteză, să știi că șoferul e român. Dacă vezi o mașină care merge cu 150 km/oră pe autostrăzile Ungariei sau Austriei, atunci, fii sigur, șoferul e român. Indiferent dacă e cu numere de București, Timișoara, Argeș sau Chișinău. Dacă vezi un tir care iese la depășirea altui tir, atunci, de cele mai multe ori, șoferul e polonez.

Dacă vezi doi polițiști care reglează circulația într-o intersecție, atunci, fii sigur, ai asigurat un ambutiaj de o oră la acea intersecție.

În rest, ai grijă la drum.

Niște lansări

joi, octombrie 7th, 2010

Inițial au venit cei de la editurile Arc & Știința. Să facem o lansare la Târgul de Carte de la Frankfurt. Știind furnicarul de acolo, am fost împotrivă. Am fost convins că e bine să vorbim despre Revoluțai Twitter și Aceasta este prima mea revoluție. Furați-mi-o. Am acceptat. Mihai Bacinschi a făcut acest afiș.

Ludmila Bulgaru, impresionată de carte, a cochetat frumos, a tras sfori inteligente. Așa a apărut a doua lansare. La Bruxelles. Și al doilea afiș.

Oleg Serebrian a fost invitat la Frankfurt și la Bruxelles. Ca să vorbească despre carte. N-a putut. Era mai simplu să facă o lansare la Paris. Așa a apărut al treilea afiș. Și a treia lansare.

Igor Mocanu, PR managerul Cartier de la București, a ajuns în situația scriitorului Alexandru Vakulovski. Scrie romane, studii într-un sat din sudul Basarabiei. Un exil benefic pentru un scriitor. Și atunci Vasile Ernu a acceptat să facă a patra lansare. La București. Așa a apărut al patrulea afiș.

Deoarece sunt autoritar și tiran, prin buna înțelegere a lui Vitalie Coroban, am zis că trebuie o ordine în capul meu. Din care cauză a apărut acest afiș.

Probabil, se va mai umbla la nume. Probabil, se vor mai fura revoluții. Probabil, vom îmbătrâni pe aiurea. Probabil, la 28 noiembrie, alții vor fi hoții.

Mă duc să citesc Alexandru Lăpușneanul. Să-mi împrospătez a doua descălecare.

Bogdan Hrib, un editor fericit

joi, martie 4th, 2010

Grupul editorial „Tritonic” a avut ieri două lansări la Chișinău. La Librăria9 a lansat volumele de crime scene „Indicii anatomice” și „Parfumul văduvei negre” de Oana Stoica-Mujea. La Librăria din Centru a lansat romanul de debut al Stelei Popa „100 de zile”.

Bogdan Hrib, președintele grupului „Tritonic”, este un editor fericit. A lansat două autoare tinere și foarte frumoase. Parcă luate din revistele glossy și aduse la Chișinău pentru a fi văzute în 3D. Iar Oana Stoica-Mujea îl face pe editorul Bogdan Hrib și erou de roman, și erou de scene fierbinți.

În „100 de zile” au intrat ca personaje literare primarul Dorin Chirtoacă și președintele Voronin. Restul e 7 aprilie 2009.

7 aprilie. Comisariatele poliției

luni, ianuarie 25th, 2010

După apariția investigației „Judecătorul din iad” a Alinei Radu am văzut niște comentarii iresponsabile, care sfidează noțiunea de om. Știu cât de greu i-a fost Alinei Radu să obțină acceptul victimei de a vorbi. Îmi închipui doar curajul victimei de a mărturisi.

Imediat după evenimentele din 7 aprilie Fundația Soros-Moldova a creat un grup de criză care a acumulat informații despre abuzul reprezentanților statului vizavi de proprii cetățeni. Raportul în engleză și română „Sub acoperirea impunității. Raport despre reacția autorităților moldovenești la violența poliției în timpul protestelor post-electorale din aprilie 2009” a fost publicat de Cartier în toamnă. Mai jos aveți capitolul V. (mai mult…)

Judecătorul din iad

vineri, ianuarie 22nd, 2010
Nu vreau să comentez nimic. Mă tem că vom ajunge la 7 aprilie 2010 și doar viața victemelor din 7 aprilie 2009 va fi schimbată. Călăii își vor mânca micii, își vor bea berea, vor cere majorări de salariu, vor cere mită în continuare. Ca și până la 7 aprilie 2009.
Alina Radu, îmi scot pălăria în fața ta. (mai mult…)