Noi ne imaginăm istoria ca Don Quijote pe Dulcineea din Toboso. „O prea frumoasă fată și mândră-n toate cele”. De fapt, istoria este o babă bătrână, urâtă, asudată și fără dinți.
Așa spune Virgil Pâslariuc.
Azi, totuși, vreau să fiu Don Quijote. Iar 7 aprilie să fie Dulcineea din Toboso. Un adulter. Scurt. Cât o ploaie de vară.
La Bruxelles. Integrala Rene Magritte. S-au mai micșorat cozile.
La Paris. Integrala Claude Monet. Cozile sunt foarte mari. Dar nu vor fi mici.
La Paris. Expoziție Basquait. Cozile sunt de 3-4 ore. La Palais de Tokyo. Atenție cum ieșiți din mașină.
La Amiens. Cea mai mare catedrală gotică. Am scăpat corul de 500 de persoane, care a cântat. Casa-muzeu Jules Verne. Dacă sunteți cu pici.
La Geneva. Catedrala protestantă și muzeul reformei. Dar mai bine te duci la Montreux.
La Chișinău. Expoziție Valentina Rusu-Ciobanu. Nicio coadă. Sala Brâncuși.
În Germania există o diasporă a românilor stabiliți până la căderea comunismului. Diaspora moldovenească nu am văzut-o, nu am simțit-o. La lansarea de la Frankfurt. Există moldoveni cu acte în regulă, cu activități științifice/culturale importante în alte orașe germane. Nu este o diasporă tipică valului de imigrări nelegale din anii zero. Păstrează legăturile cu Republica Moldova. Promovează Republica Moldova. Sunt stabiliți temporar. Au acces la pârghii culturale germane.
Frankfurtul (târgurile varia) este cea mai importantă platformă de promovare a produselor, implicit a țărilor. În afară de Târgul de Carte, cel mai important în domeniu, mai au loc târgurile agricole, turistice etc, etc. Și aceste etc-uri sunt cele mai mari și importante în domeniu. Moldova e prezentă doar la cel de carte. Și asta mai degrabă se datorează unor ambiții ale editorilor decât o politică fluentă de promovare a statului.
Diaspora din Belgia. O surpriză plăcută. Nu este cea mai mare. Dar e deosebit de activă. Îi spuneam Ludmilei Bulgaru, inițiatoarea lansării, că voi fi fericit dacă vor fi 10 – 15 oameni. A fost o sală plină. Și foarte vie.
Diaspora din Franța. A dat cam tot atâtea voturi ca cea din Italia, care numeric este de câteva ori mai mare. Nucleul ei activ sunt bisericile ortodoxe. Și un evident pol liberal.
Diaspora din Elveția. Nu există. Sunt funcționari în structuri mondiale. Sunt studenți. Sunt ruși. Și există banca fraților Sturdza.
Noii basarabeni din București. Nu mai umblă în găști de Ciocana, nu-și mai etalează rusa. Sunt perfecți integrați.
Ochii basarabenilor licăresc. În Leipzig, Frankfurt, Munhen, Bruxelles, Amiens, Paris, Geneva, București.
În Chișinău și în satele Țării de Pământ avem ochi opaci. Și parcă suntem acasă. Și parcă ar trebui să licărească. Basarabia este mortul din sania, pe care a văzut-o Geo Bogza prin părțile Corjeuților, trasă de diasporă pe un drum de toamnă.
„Las” că-i bine, Jeane,” ar fi scris azi Druță în „Ultima lună de toamnă”. Iar prohodul cântă „Jana n-a murit, Jeane, Jana se transformă”.
Dacă intri în România din partea basarabeană, atunci limita de viteză pentru străzile naționale e de 90 km/oră. Vezi panoul din Vama Albița. Dacă intri în România din partea maghiară, atunci limita de viteză pe străzile naționale e de 100 km/oră. Vezi panoul de la Vama Borș.
Pe drumurile României au dispărut căruțele. Au apărut în schimb pe șoseaua Balcani (Poltava, denumirea veche sau autobanul lui Tarlev). În România s-au împuținat Daciile, reginele drumurilor. În Republica Moldova și-au făcut curaj și au apărut pe șoseaua Balcani bătrânii șoferi ai bătrânelor Jiguli-uri.
Drumul de la Oradea spre București (cu excepția Oradea – Deva) este un chin. Vreau să văd înțeleptul care a făcut secundar traseul Deva – Sibiu vizavi de Alba-Iulia – Sibiu. Toate tirurile Albaniei, care ocolesc autostrada din Serbia, care leagă Balcanii de Europa, traversează România pe traseul Arad – Sibiu – București. Ambutiajul de la Sebeș este de kilometri. Iar timpul se exprimă în ore. Este mai groaznic decât ambutiajele de la Paris și Lille.
Drumurile Ungariei au la fiecare 10 km indicatoare care avertizează „Animale” (Cerbi). Cerbii și căprioarele le vezi în România și Germania. Vânătorii îi vezi în nordul Franței.
Pe autostrăzile luminate ale Belgiei limita de viteză e de 120 km/oră. Consumul pentru un motor de 2000 e de 6,6 litri la suta de kilometri.
În Elveția porsche-urile, lamborghini-le, ferrari-urile, aston martin-urile circulă cu 120 kilometri la oră. Ușile ascensoarele se închid după ce reușești să-ți scoți coroana dentară, s-o ștergi cu năframa, s-o pui la loc și să-ți așezi cravata.
Pe autostrăzile Germaniei nu există limită de viteză. Dar, e bine să știți, asigurarea este valabilă doar până în 120 km/oră. Riscul e pe cont propriu.
E nevoie de vignetă, care e bine s-o procurați de la benzinăriile de la frontieră, pentru România (are 140 de km de autostradă, dar vigneta e solicitată și pe celelalte străzi), pentru Ungaria, Austria, Slovenia (autostrăzi est-vest, sud-nord), pentru Elveția (se cumpără pentru un an, autostrăzi în jurul lacurilor). Nu e nevoie de vignetă pentru autoturisme în Germania și Belgia. Autostrăzile franceze sunt cu plată. Asta e dacă reușești să-ți faci plinul. Rafinăriile erau în grevă.
Dacă vezi o mașină care s-a plasat pe ultima bandă și merge non-stop pe ea, indiferent de viteză, să știi că șoferul e român. Dacă vezi o mașină care merge cu 150 km/oră pe autostrăzile Ungariei sau Austriei, atunci, fii sigur, șoferul e român. Indiferent dacă e cu numere de București, Timișoara, Argeș sau Chișinău. Dacă vezi un tir care iese la depășirea altui tir, atunci, de cele mai multe ori, șoferul e polonez.
Dacă vezi doi polițiști care reglează circulația într-o intersecție, atunci, fii sigur, ai asigurat un ambutiaj de o oră la acea intersecție.
În rest, ai grijă la drum.
Inițial au venit cei de la editurile Arc & Știința. Să facem o lansare la Târgul de Carte de la Frankfurt. Știind furnicarul de acolo, am fost împotrivă. Am fost convins că e bine să vorbim despre Revoluțai Twitter și Aceasta este prima mea revoluție. Furați-mi-o. Am acceptat. Mihai Bacinschi a făcut acest afiș.
Ludmila Bulgaru, impresionată de carte, a cochetat frumos, a tras sfori inteligente. Așa a apărut a doua lansare. La Bruxelles. Și al doilea afiș.
Oleg Serebrian a fost invitat la Frankfurt și la Bruxelles. Ca să vorbească despre carte. N-a putut. Era mai simplu să facă o lansare la Paris. Așa a apărut al treilea afiș. Și a treia lansare.
Igor Mocanu, PR managerul Cartier de la București, a ajuns în situația scriitorului Alexandru Vakulovski. Scrie romane, studii într-un sat din sudul Basarabiei. Un exil benefic pentru un scriitor. Și atunci Vasile Ernu a acceptat să facă a patra lansare. La București. Așa a apărut al patrulea afiș.
Deoarece sunt autoritar și tiran, prin buna înțelegere a lui Vitalie Coroban, am zis că trebuie o ordine în capul meu. Din care cauză a apărut acest afiș.
Probabil, se va mai umbla la nume. Probabil, se vor mai fura revoluții. Probabil, vom îmbătrâni pe aiurea. Probabil, la 28 noiembrie, alții vor fi hoții.
Mă duc să citesc Alexandru Lăpușneanul. Să-mi împrospătez a doua descălecare.
Grupul editorial „Tritonic” a avut ieri două lansări la Chișinău. La Librăria9 a lansat volumele de crime scene „Indicii anatomice” și „Parfumul văduvei negre” de Oana Stoica-Mujea. La Librăria din Centru a lansat romanul de debut al Stelei Popa „100 de zile”.
Bogdan Hrib, președintele grupului „Tritonic”, este un editor fericit. A lansat două autoare tinere și foarte frumoase. Parcă luate din revistele glossy și aduse la Chișinău pentru a fi văzute în 3D. Iar Oana Stoica-Mujea îl face pe editorul Bogdan Hrib și erou de roman, și erou de scene fierbinți.
În „100 de zile” au intrat ca personaje literare primarul Dorin Chirtoacă și președintele Voronin. Restul e 7 aprilie 2009.
După apariția investigației „Judecătorul din iad” a Alinei Radu am văzut niște comentarii iresponsabile, care sfidează noțiunea de om. Știu cât de greu i-a fost Alinei Radu să obțină acceptul victimei de a vorbi. Îmi închipui doar curajul victimei de a mărturisi.
Imediat după evenimentele din 7 aprilie Fundația Soros-Moldova a creat un grup de criză care a acumulat informații despre abuzul reprezentanților statului vizavi de proprii cetățeni. Raportul în engleză și română „Sub acoperirea impunității. Raport despre reacția autorităților moldovenești la violența poliției în timpul protestelor post-electorale din aprilie 2009” a fost publicat de Cartier în toamnă. Mai jos aveți capitolul V. (mai mult…)
Comentarii recente