„Dicționar al greșelilor de limbă”, de Valentin Guțu

De curând, în țara lui Zuckerberg, a apărut un nou cont. Cu numele Valentin Guțu. Sub acest nume comun stă pitit polițistul limbii române. Nu umblați haihui prin câmpia limbii române. Spre deosebire de polițiștii care vor sta drepți și se vor uita lung la mașinile voastre aburite, e ordin de la Biroul Politic al PD-ului, polițistul limbii române are o libertate de la Biroul Politic al DEX-ului și de la Comitetul Central al Ortograficului de a Vă amenda când credeați că like-ul e mai dulce și share-ul e mai gras.

Când un autor al Dicționarului greșelilor de limbă, mare cât DEX-ul, își începe proza cu „Omul acela nu scria versuri pentru că nu știa să scrie”, atunci, fiți siguri, ironia și sarcasmul întorc orice operație Iași-Chișinău de penetrare a limbii române. Credeați că rusa e mai otomană decât româna?!

„Băga-mi-aș!” Asta e în altă parte. În Duși cu Titanicu de Valentin Guțu limba română e dulce în argou ca și argoul hoardelor tătaro-mongole.

„- Vaaanea, blea, pe unde-mi umbli, pielea mea?!”

„ Eu tot te-am căutat ba pe la Ștefan, ba pe la Pușkin, ba pe la Eminescu… Te-am căutat, blea, peste tot, ca pe Ceaușescu…”

”Bă, bulane, da-ți trebuie ție sărbătoarea asta?!”

Am uitat să dau o explicație: Titanicu, cu apostrof la coadă (eu nu-l am, dacă voi fi cuminte, atunci Omul Mare IT o să-mi dea și mie un apostrof), este o plută ceva mai mare (decât una obișnuită).

E adevărat, e din vorba aia veche.

 

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu