Editura Cartier e pe strada București, nr.68. E o clădire cu șapte etaje. Cu Direcția Cultură Chișinău. Cu Infocom. Cu restaurantele Eli-Pili, Bastion, Licurici, Matrix, Delice D”ange, cu Biblioteca pentru copii „Ion Creangă” (o filială), cu Galaxy (nefuncțional, restaurant), cu un salon de frumusețe. Cu Librăria din Hol. Și cu toți muzicanții Chișinăului pe la etaje.

Când cântă Cerga „Corason” zic că e o zi frumoasă. Și pot continua ca în Cehov. E o zi minunată pentru ceai, e o zi minunată pentru sinucidere.

Dar azi pe sub Cartier se cântă de dimineață până seara „Deni Pobedă”, „Vstavai strana ogromnaia”, „Po lesam…”. Cu un toboșar foarte activ.

Mă simt Ukraina. În 13 august 2014. Și mă rog ca Apa-Canal să repare Piața Marii Adunări Naționale până pe 27 august. Se poate și pe 31 august. S-o sape de-a lungul, de-a latul. Să facă labirinturi de țevi.

Între timp „poporul Moldovei” polemizează.

Gheorghe Erizanu