Cucoana Sașa, care a crescut-o pe bunică-mea, îi povestea că a auzit la un post de radio englezesc un reportaj despre masacrul ofițerilor polonezi de la Hatîni. De către bolșevici. Se auzeau vorbe rusești. Și rafale de gloanțe. Era prin anii 40 ai secolului trecut.

Bunica Claudia sau mămuca, cum îi spuneam eu, care m-a crescut pe mine îmi povestea ceea ce i-a spus cucoana Sașa despre ofițerii polonezi, despre rafale, despre vorbele rusești și suspinele poloneze de la Hatîni. Era prin anii 70 ai secolului trecut.

Eram la prima mea emisiune „Cărțile săptămâinii”. Casca nu-mi funcționa. Monitorul a fost uitat pe alt platou. Promterul îmi dădea textul scris pentru aprobarea șefilor și experților tv. Și eu spuneam alt text. Postul tv a uitat de emisiunea despre cărți. Pe care foarte mult o vroia. Venea știrea cu decimarea elitei poloneze de la Hatîni. După 70 de ani de la povestea cucoanei Sașa.

Turnul de control de la Smolensk îl ghida pe pilotul polonez. În rusă. Spre 10 aprilie 2010.

Cucoana Sașa, o rusoaică din Sankt-Petersburg, stabilită după 1917 într-un sat românesc de pe malul Prutului, asculta un post de radio. În engleză. Doar suspinile erau în poloneză. Ordinile erau date în rusă.

Gheorghe Erizanu