Metodele ruse utilizate în Ucraina din martie-aprilie 2014 nu sunt noi. Au mai fost folosite de sovietici în România lui 1924. Fragmentul e din cartea  Basarabia. Coloniștii germani de la Marea Neagră de Ute Schmidt, proaspăt apărută în librăriile bune.

Basarabia. Coloniștii germeni de la Marea Neagră de Ute Schmidt

Basarabia. Coloniștii germeni de la Marea Neagră de Ute Schmidt

Răscoala de la Tatarbunar din 1924

Deși România închisese ermetic frontiera cu Uniunea Sovietică, între 1921 și 1924 în Basarabia au pătruns mici detașamente înarmate. Iarna acestea soseau noaptea cu săniile pe gheața Nistrului sau veneau dinspre mare în bărci de pescuit către gurile limanurilor. În stufărișul brațelor Dunării puteai să te ascunzi foarte ușor. Deseori erau jefuite gospodăriile țărănești izolate sau satele mici din apropierea frontierei. Adepții bolșevicilor încercau să formeze celule ale unei gărzi revoluționare, pornind de la Odesa și Vâlcov, care să opereze din Basarabia, să facă contrabandă cu arme în Deltă, transmițându-le simpatizanților din rândul populației autohtone. După raportul din decembrie 1925, prezentat în Parlamentul României de către Gheorghe Tătărescu (pe atunci subsecretar de stat în Ministerul de Interne, ulterior prim-ministru), în ultimii patru ani, de-a lungul frontierei de pe Nistru avuseseră loc 118 atacuri armate.

La mijlocul lunii septembrie 1924, bolșevicii s-au aventurat să organizeze o lovitură de stat. Un detașament de șoc de 200-300 de oameni, care a pătruns în sud-estul Basarabiei pe șlepuri dinspre mare și dinspre limanul Sasâc, a atacat Primăria din sătucul rusesc Nicolaevka, unde în zi de târg veneau cu duiumul mulți ruși din împrejurimi. Ei au împușcat primarul, pe soția acestuia și pe copist, au incendiat clădirea, chemând populația rusă la luptă contra stăpânirii românești. Susținuți de adepții lor din rândul populației autohtone ruse și ucrainene, aceștia au atacat și alte așezări din sudul Basarabiei. Liniile de telefon și de telegraf fuseseră deja tăiate. În târgul Tatarbunar, cu o populație de aproape 9 000 de oameni, ei au ocupat toate clădirile publice, proclamând „Republica Sovietică Liberă Basarabia”. Deoarece în această localitate fusese deja omorât un german în 1921, țăranii germani și bulgari, observând pregătirile pentru puci, s-au pus în calea rebelilor, împiedicând, împreună cu jandarmeria română chemată în ajutor, extinderea revoltei. Un colonist german pe nume Emit Brost din Sărata, de unde jandarmeria mobilizase voluntari, și-a pierdut viața.

(…)

După evenimentele de la Tatarbunar, Tătărescu, dar și ministrul Inculeț au mulțumit în parlament coloniștilor germani din Basarabia – fiind aplaudați furtunos de deputați –, pentru comportamentul lor loial față de guvernul român. Inculeț s-a adresat germanilor din Basarabia în limba germană: el a declarat că în prezent la Ministerul Instrucțiunii Publice se poartă discuții privind noi dispoziții legislative pentru școli, și că germanii își vor putea păstra școlile lor cu predare în limba maternă. Și Tătărescu s-a exprimat de asemenea în germană: este dorința guvernului ca germanii să-și poată păstra „în România Mare, care nu este doar mare, ci și dreaptă și tolerantă”, „obiceiurile lor moștenite, limba și credința lor”. „Ne dorim ca ei să-și păstreze școlile, în care să le fie luminat spiritul, să fie întăriți sufletește, ca să-și păstreze pământurile și bunurile moștenite”, precum și să se bucure de „progres și prosperare în toate domeniile activității lor”.

(citat după Deutsche Zeitung Bessarabiens, nr. 74, 1934, p. 1).

Gheorghe Erizanu