Comparația SIS-ului moldovenesc cu chiloții primei doamne pe care președintele demisionar Dodon vrea să și-i ia cu el de la Condrița, reședința prezidențială pe care trebui s-o părăsească, îi aparține lui Alexandru Tănase, fostul președinte al Curții Constituționale.

În acest scandal penibil cu trecerea SIS-ului din subordinea președintelui în subordinea parlamentului, firesc, ar trebui să auzim părerea oficială a SIS-ului. Altfel muțenia lor o percep ca pe tăcerea mieilor. Și atunci nu mizez nici pe informațiile lor, nici pe securitatea lor. Și cum ar zice un patriarh al literelor: nici pe bărbăția lor. Decizia socialiștilor & șoriștilor, la mai bine de un an, de a-i întoarce înapoi în subordinea parlamentului, transformă o instituție de securitate și inteligență națională într-o prostituată ieftină de pe Zavodskaia.

Până la decizia din vara lui 2019, când SIS-ul, la propunerea lui Dodon, președinte deplin pe atunci, a trecut din subordinea parlamentului în subordinea președintelui, Valeriu Pasat, primul șef al SIS-ului și cel care a transformat fostul Minister al Securității Naționale în serviciu de inteligentă, după modelul serviciilor europene (reforma din 1999), a acordat un interviu pentru tribuna.md. Rețin, pentru cei care au urechi să audă și au acea parte a creierului care răspunde de logică, declarația lui Valeriu Pasat: „serviciile speciale trebuie să activeze în folosul statului și poporului, dar să-i fie subordonate totuși președintelui. Acum SIS e sub controlul parlamentului. Nu am nimic împotriva controlului exercitat de deputați, el trebuie păstrat, dar particularitățile activității SIS sunt de așa natură că Serviciul trebuie să fie în subordinea directă a șefului statului.

Președintele se află în fruntea Consiliului de securitate care coordonează toate activitățile legate de asigurarea securității statului. Specificul muncii oricărui serviciu special constă în faptul că ea desfășoară și acțiuni operative speciale, neafișate, uneori destul de delicate și periculoase. Răspunderea pentru ele nu poate să-i revină doar conducerii Serviciului. Acțiunile de acest gen trebuie să fie aprobate de cineva din reprezentanții conducerii supreme a țării. Cu tot respectul față de deputați și miniștri, trebuie să recunoaștem că persoana respectivă poate fi doar președintele. Șeful statului e ales prin vot general de tot poporul și dispune de legitimitatea maximă. Imediat după învestirea în funcție, el își asumă în scris obligația de nedivulgare a secretelor de stat. La el parvin toate informațiile și de la alte instituții care au într-un fel sau altul tangență cu securitatea de stat – MAI, MAE, CNCC, BNM și altele. Munca serviciilor speciale presupune o disciplină rigidă, ordinea, subordonarea. În timpul efectuării operațiunilor angajații trebuie să știe că în ultimă instanță ei îi sunt subordonați comandantului suprem.

Este adevărat că și parlamentul, și guvernul, și alte instituții de stat sunt consumatori ai informațiilor furnizate de SIS, dar Serviciul trebuie să-i fie subordonat președintelui. Această subordonare i-ar prii și Serviciului.”

Numărătoarea lui Dodon e inversă. Oricât ar încerca să se opună, să ardă podurile, să folosească metoda „pământului ars” peste instituțiile statului, oricum, va ajunge la un sfârșit. El poate ajunge la capăt singur. Sau alături de unii tovarăși de drum și de unii tovarăși de conjunctură. Problema de azi nu e sfârșitul politic & social al lui Dodon, problema e cât rău va reuși să facă cetățenilor și Republicii Moldova până la acel capăt al lui.

Gheorghe Erizanu